143,841 matches
-
de ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi ținut, în nici un caz, de foame? în același timp, artiștii restituiau în Grande Salle de la lucrări ce, probabil, nu se supuneau condiției răsăritului de soare. Prestația bufonului, în schimb, da: un răsărit pe care poți să-l descoperi atunci când cerul e senin sau, dimpotrivă, să-l ratezi dacă afară e înnourat. Ca în free-music, în care fie poți să te regăsești pentru o clipă sau un timp, n-are
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
bătaia de joc pe care i-o aplică destinul îi poate avea drept subiecți pe vecinii mei, dar faptul că implicarea mea în urmărirea filmului a rămas netulburată înseamnă că nu m-am lovit de vreun obstacol de veridicitate. În schimb, am bușit un prag de insatisfacție odată cu Piscina lui François Ozon (2003). Un regizor care, după gustul meu, joacă un soi de alba-neagra cu spectatorul. Mai exact, o peliculă bună, alta slăbuță, și tot așa. În ceea ce privește filmul de față, primul
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
Solomon Marcus te scutește de senzația apăsătoare pe care ți-o dă gîndul că ai rămas un ignorant. În fond, lucrurile pe care nu le cunoaștem avem înclinația să le ocolim. Cu Solomon Marcus, continuăm să le ocolim, dar în schimb începem să nu le mai privim cu spaimă. E ca atunci cînd, pus în fața unui lucru pe care nu-l poți pricepe, nu-l mai privești cu suspiciunea celui care simte că nimic nu îl leagă de el. În fond
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
concertul de la MDR, un solid neoclasicism (european? rus? greu de zis!) traversa majoritatea lucrărilor simfonice contemporane, semnate de Skorik, Stankovici sau Șcerbakov. Dacă minimalismul static și atemporal al lui Silvestrov dintr-o cantată după Keats nu m-a convins, în schimb forța unei construcții muzicale foarte bine gândite și simțite m-a făcut să rețin numele lui Iuri Laniuk (fost violoncelist). E Mandicevschi român sau ucrainean? Citind un articol despre configurarea culturii muzicale de tip occidental în Ucraina, am găsit în
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
swiftiană, recent transformată în municipiu, unde primarul general aduce de aproape cu Dem. I. Dobrescu, micșorat de răutățile lui Arghezi. De care nu scapă nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
disident, francmason, furnisor, husar, piesă, vitesă" (Cercetări și studii, p. 318). Lista e instructivă, pentru că formele puse atunci pe același plan au avut evoluții diferite: astăzi nu manifestăm nici o ezitare în a scrie Asia, busolă, francmason, husar, piesă; există în schimb variații de uz pentru disertație / dizertație, disident / dizident; în fine, constatăm o impunere fără drept de apel a lui z în celelalte cuvinte - ateriza, bazin, furnizor, viteză -, în așa măsură încît ni se pare chiar ciudat să le vedem incluse
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
Ca să nu mai pomenim de titlul, cu litere de-o șchioapă, din ultimul număr: Nicolae Manolescu îl ironizează pe Alex. Ștefănescu (v. și nota lui D. C. Enache din pagina 11). Titlul e încîntător, numai că nu corespunde realității, în schimb corespunde din plin intenției de a strecura între director și redactorul-șef aparența unei tensiuni de altfel inexistente. Cum ar fi dacă noi am publica, cu litere cît brațul, un titlu de genul: Carmen Mușat face glume cu Ovidiu Șimonca
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are loc un schimb mutual de mesaje, o interacțiune din care conștiința noastră, avînd nostalgia unității actelor sale în durată, are negreșit de cîștigat. Cu aceste reflecții ne permitem a începe comentariul consacrat unui volum al Simonei Cioculescu, Printre cărți și manuscrise, titlu benedictin
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
e invitat să recitească paginile din volumul II al Jurnalului lui Cărtărescu, unde autorul se referă în treacăt la momentele de impas survenite pe parcursul elaborării tezei. Dar dacă afrele lui Cărtărescu nu mi-au fost cunoscute la timpul lor, în schimb, am putut urmări de aproape cazna Simonei Popescu (pe care o admir și o îndrăgesc de cînd am descoperit-o cu ocazia unui extemporal, în anul II de facultate), de a-și inventa un mod de-a spune, pe măsură
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
în mare vervă, mi-a destăinuit diverse "secrete" ale lumii literare interbelice. În altă parte, păstrez reportajul pe viu al memorabilei conferințe, rostite liber de Constantin Noica la Facultatea de Litere, prin 1988, în fața unui amfiteatru ticsit de studenți. În schimb, ca să rămîn tot la cultură, am lăsat să se irosească memoria discuțiilor purtate cu Camil Petrescu în cursul unei plecări comune la Timișoara, în 1945, ori amintirile colorate și pitorești pe care mi le-a împărtășit Ion Marin Sadoveanu cu
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
de eliminare a celor neperformante. (În paranteză: noi avem cel mai mare număr de universități particulare din Europa, cam 50 de instituții de acest fel; unele au dovedit că sînt capabile să-și gospodărească mai bine resursele decît statul; în schimb, există suspiciuni în privința calității învățămîntului livrat mai ales de universitățile aflate în orașe mici din provincie; pe de altă parte, prea puține universități particulare au reușit să concureze universitățile de stat, oferind programe complementare ori alternative. În orice caz, va
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a-i îndepărta pe elevi de marile texte. În fine, mi se pare extrem de revelator faptul că referințele critice la care trimit autorii, chiar ai lucrărilor bune, sînt de-o eterogenitate inacceptabilă: puține nume consacrate și folosite cu apropo, în schimb, o mulțime de mediocrități ori submediocrități de care, adesea, nu știe nimeni. Ce talmeș-balmeș în capetele bieților copii! Pare că sînt străini oricărei așezări ierarhice a valorilor. Un singur exemplu: la clasa a XI-a, unde trebuia făcută o analiză
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Daniel Cristea-Enache Cum se explică oare prospețimea, vitalitatea acestei poezii scrise de un autor îmbătrânit interior de la primele "exultări" lirice? Maturizarea creatorului și a personajului său predilect (el însuși) este accelerată. În schimb, versurile scrise și publicate în intervalul unui sfert de secol - de la Invocație nimănui (1971) la O beție cu Marx (1996) - nu arată câtuși de puțin rutina, uzura, maniera poetică; și nici nu sunt datate, legate de secvențe istorice între timp
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și pensiile oamenilor, iar restul să-i investească în dezvoltarea economică, în crearea de noi întreprinderi și locuri de muncă. Ei bine România ca să aibă acești 15 miliarde de euro, care transformați în lei ar veni, la actuala rata de schimb, pește 62 de miliarde de lei,. nu se mai duce la FMI să ne împrumutăm acești 62 de miliarde de lei. NU! Bancă Națională face următoarea operațiune, tipărește niște Bani paraleli, pe care îi numim Bonuri valorice naționale (circulația și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în acea perioadă, si daca Ceaușescu ar fi acceptat s-o utilizeze. Adică ne-am fi plătit datoria către FMI, Banca Mondială în lei, (prin schimbarea lor în dolari) iar în interiorul țării Banii paraleli ar fi funcționat că moneda de schimb, ca lei, producând dezvoltare economică, si lei adevărați, după cele trei rotații vânzarecumpărare. De asemenea subliniem faptul că această metodă nu poate fi folosită la nesfârșit de către o țară, sau de către țările aflat în criza financiară, bugetară și economică, ci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fac drumul!... Și îi cântă duios, topind-o până ce-o face să uite de tarif: Sârmane leu, sârmane leu, Noi știm cât e de greu Dresai de-atâți economiști Și business-mani, foști securiști... Că noi n-avem economie Da-n schimb, avem economiști Ce fac producții pe hârtie, Ca-n vremea când erau marxiști... Ei la recepții și-n saloane. Iar câmpul zace nearat; Că noi mâncăm simpozioane Stând patriotic în rahat!... Bancheri, savanți în exprimare, Au spus: „N-avem lichidități
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
eliberării unor citokine din macrofage; 2) efectul mitogen asupra limfocitelor B. C. Influențează pielonefritele acute sindromul edematos ascitic? Răspunsul sugerat de studiul nostru este DA. Indiferent de tipul de germen implicat în PA, infiltratul inflamator localizat în interstițiul renal blochează schimburile de apă și ioni atât la nivelul ansei Henle cât și în TCD. Astfel se explică agravarea sindromului de retenție hidrosalină și lipsa de răspuns la diureticele de ansă cât și la cele ce acționează pe TCD. Când inflamația interstițială
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92054_a_92549]
-
nivelul ansei Henle cât și în TCD. Astfel se explică agravarea sindromului de retenție hidrosalină și lipsa de răspuns la diureticele de ansă cât și la cele ce acționează pe TCD. Când inflamația interstițială se reduce prin terapia cu antibiotice, schimburile hidroelectrolitice se reiau și, treptat, diureticele devin eficiente. Nu am constatat diferențe semnificative între cele două loturi, din acest punct de vedere. CONCLUZII 1. PA agravează evoluția cirozei hepatice, sindromul edematos ascitic devine rezistent la diuretice. 2. PA pot produce
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92054_a_92549]
-
VB prezentă) - în 75% din cazuri. Ecografia evidențiază complicațiile litiazei VB: colecistita acută și hidropsul. Ecografia endoscopică. Are o foarte mare acuratețe în diagnosticul litiazei coledociene: specificitate 97%, sensibilitate 93%. CT nu se utilizează pentru detecția litiazei necomplicate, evidențiind în schimb foarte bine complicațiile litiazei: abcese, perforația VB, pancreatita acută. Colecistografia perorală este o explorare clasică ce vizualizează colecistul cu calculi. Acesta se opacifiază dacă cisticul este permeabil. Nu are nici o valoare pentru diagnosticul pozitiv al calculilor CBP. CT spiral și
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR, ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Science/92056_a_92551]
-
pe baza textului biblic din Evanghelia după Luca (Luca 1, 41-46), și precizează: Tresaltă de bucurie Elisabeta fiindcă-l simțea pe Ioan înăuntru; slăvește Maria pe Domnul, căci mișcase Hristos înăuntru. Mamele, la rândul lor, își recunosc pruncii și în schimb sunt recunoscute de ei, care trăiesc, care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând. Astfel citești și la Ieremia vocea lui Dumnezeu: „Înainte de a te plăsmui în pântece, team cunoscut”. Dacă Dumnezeu plăsmuiește în pântece, el imprimă și
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Cântarea Cântărilor vorbește despre metamorfoza noastră de la o culoare bună (εὐχρoίας) la întunecime (μέλαν)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 63. footnote>. Totuși, Sfântul Grigorie ne avertizează asupra interpretării „prea exacte” a cuvintelor din Cântare, recomandând în schimb o hermeneutică simbolică. Categoriile rasiale prezentate în Cântarea 1:5 trebuie interpretate alegoric, nu literal, pentru a se evita confuzia și aplicarea eronată și nocivă<footnote Mark S.M. Scott, op. cit., p. 76-77. footnote>. Sufletul îl caută pe Dumnezeu Cel ascuns
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
este plin de Dumnezeu (logofatic). Așa doritor este Sfântul Grigorie să ne împiedice de a gândi că mireasa s-a întors la discursul catafatic, transmutându-și negațiile în afirmații, încât nu ne lasă nici să știm precis ce spune mireasa. În schimb, autorul patristic subliniază ce întâlnesc fiicele Ierusalimului în discursul miresei: Cuvântul Însuși, inefabil, de neexaminat, incomprehensibil. Dimensiunea logofatică a experienței apofatice nu este limitată la cea a miresei; experiențele apofatice ale lui Pavel și ale Preaiubitului Discipol relevă și ele
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
al Cuvântului transformator, inefabil. Din perspectiva Sfântului Pavel, este o întâlnire apofatică, dar din perspectiva Teclei, care îl ascultă pe Apostolul Pavel, întâlnirea este logofatică. Din nou, Sfântul Grigorie nu relevă ce a făcut sau spus efectiv Sfântul Pavel; în schimb, accentul se pune pe eficiența transformatoare a faptelor și discursului: Cuvântul însuși. Preaiubitul Discipol Ioan este o altă figură apofatică, figură ce exhibă aceeași dimensiune logofatică pe care o vedem în mireasă și în Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel<footnote Martin
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
creștetul pălăriilor lor, cât și după urechile cailor înhămați la faetoane. În așa chip și-au făcut intrarea dimineața în oraș, făcând chiar pe soldații ocupanți să râdă cu lacrimi, de asemenea trăsnaie! Populația nu era de loc liniștită, în schimb trecea prin clipe de mari încercări. Se apropiau sărbătorile Crăciunului prin spitalele soldaților germani, se pregăteau tradiționalii pomi de Crăciun. La un asemenea pom făcut pentru răniți, la spitalul Brâncovenesc, fui rugată - însă aceastărugăminte era un fel de ordin milităresc
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]