3,006 matches
-
de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la Cetate unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cinci, că Stanca era la casa ei, Maria doamnă în Moldova și Ilinca își pregătea zestrea la Târgoviște. Așadar noi, Constantin, Radu și cu mine și Safta și Ancuța, abia, abia ridicată. Poate eram la Cozia, poate la Sărăcinești la schit sau poate la Ostrov, nu-mi aduc aminte prea bine unde eram. Maica și taica, înăuntrul bisericii cu vreun schimnic scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
savură, ceru unui fecior să aducă apă proaspătă, destrămând astfel vraja amintirilor. — Neică Mihai, noi trebuie să ne grăbim spre București, se scuză el. Stanca De două zile băteau clopotele la toate bisericile și mânăstirile Bucureștiului, băteau chiar și la schituri și metocuri, băteau într-o dungă de pătrundea jalea lui Io Constantin Voievod în toate inimile, în toate sufletele. Era frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăcașurile dăruite de domn cu odoare și cărți: biserica de lemn a Oltenilor, biserica Sfântul Nicolae din Prund, apoi cea a Cărămidarilor, a Sloboziei a lui Leon Vodă, dăruită de vodă cu o cruce de piatră, cea a Staicului și Schitul Hagiului, a Sfântului Nicolae de lângă jitnița domnească, a Sârbilor. Apoi s-au pornit clopotele de la mânăstirile cele mari, de la Radu Vodă, cu ele deodată cele de la Sfântul Gheorghe Vechi, de la școala de slovenie a Bălăcenilor, cei care s-au iertat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise fruntea, s-a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la schitul Grecenilor, la Balamuci, de ce s-or fi dus? I-a trimis vel logofătul Ștefan Cantacuzinul, finul măriei sale, să citească starețul de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu rochia verzuie și cu pieptarul auriu cine-i? reuși în sfârșit după o lungă stratagemă să întrebe Ștefan ceea ce îl interesa. — Pistruiata? E din neamul Păușeștilor, de la Râmnic. Mai ții minte, când ne-am dus cu sfinția sa Theodosie la schit la Sărăcinești, am trecut pe la Păușești. E de acolo, e orfană de amândoi părinții, are avere mare și e în grija moșului ei. — Are pistrui? Stai să vezi, mai șopti Safta, ca imediat să țipe cu ton poruncitor. Un ac
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Din drum de care, calea de la o vreme să făcu un fel de potecă mai lată și o apuca pieptiș la deal prin pădure. Credeam că o luăm spre Câmpulung, strigă din urmă Ștefan. — Am pornit-o pe scurtătură pe la schitul Cândeștilor, o să ținem codrul până la Hârtiești, apoi ieșim la drumul mare la mânăstire la Slănic. Acolo ne odihnim, dormim un ceas ca să putem face Sfânta Liturghie... Prințul nu-l mai urmărea, un fior îl străbătu și știa că nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pietrele pe lângă care te-au purtat pașii? — Nu sunt atât de vrednic, dar am învățat multe înscrisuri și mă rog pentru cei care le-au pus ca să nu fie șters numele lor din cartea veșniciei. Potecuța asta din dreapta duce la schit la Cândești, să trecem de ea și putem adormi în voie, că știe Leu drumul până la Hârtiești, e mai puțin de un ceas. Poate domnia ta să doarmă în șa? — O să încerc. — Prinde capul ăsta de frânghie, leagă-l de inelul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui schit uitat de lume, spunea el „cu pace să ieșim”, strângând la piept cartea cu colțuri roase și îndreptându-se spre masa cu prinoase, era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
roase și îndreptându-se spre masa cu prinoase, era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca la o aducere aminte îi înflorea pe buze și în ochi zâmbetul și atunci biserica schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum ieromonahul și cum să nu zâmbească, în timp ce strana intona psalmi cu voci monotone, fără înțeles chiar și pentru cei ce-i rosteau, iar ceilalți monahi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că fața lui trasă cu ochii ascunși în găvanele lor, cu sprâncenele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin slăbiciunea ei dădea impresia că este construită doar din linii verticale, înflori un zâmbet cald. — Eh, beizadea Ștefan, noi doi ne știm de când lumea, ai uitat? — Cum puteam să uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta mi-ai citit pietrele. — Nu ți le-am citit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe seama mustrării lor nerostite. A poruncit atunci de au spânzurat patru măicuțe tinere iar pe bătrâna care-i citise psalmi ca să o liniștească, o grecoaică din neam de negustori de grâne din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și au zidit-o de vie într o chilie strâmtă, fără hrană, doar cu un ulcior de apă, o psaltire și câteva lumânări. Zile și nopți întregi, veneau poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea maica dimpreună cu îngerii. S-a făcut doamna Păuna sănătoasă după o vreme, dar viața greu și-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceste locuri grajduri de cai. Caii erau folosiți În desele sale peregrinări spre ținuturile Vasluiului În vremuri de război. Așa numitul "drum domnesc" era prin pădurea Bârnova, trecea prin zona Dobrovățului unde se mai văd și astăzi ruinele unui vechi schit de călugări(vezi Anexa 4). Acest vechi drum care trece aproape de Sanatoriul Bârnova, urca vechiul drum al Țarigradului(drum Împărătesc), parcurs adesea de domni, pașale, și călători străini, care menționează aceste locuri În relatările lor. Cercetătorul dr. Mircea Ciubotaru de la
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
bolnavilor de holeră din tîrg243. Pentru orașul Piatra Neamț aflăm de recomandările făcute de rabinii din Lvov evreilor din așezarea moldovenească de a se apăra împotriva holerei purtând plăci și verigi de aramă 244. În timpul molimei, o seamă de mănăstiri și schituri din ținutul Neamț, ca Intrarea în Biserică, Procov, Secu și Sihla au slujit pentru adăpostirea celor refugiați din calea holerei; totuși s-au înregistrat două decese la Mănăstirea Neamț: al Pulheriei, soția marelui logofăt Dimitrie Cantacuzino - Pașcanu și al Eufrosinei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
răpească cineva bucuria și plăcerea de a trăi în Frența. Acolo era casa mea, era școala mea militară, erau animalele mele și ale pădurii, erau copacii mei, izvoarele mele, cậntecul păsărilor sau urletele lupilor tậrziu în noapte, drumurile țigăncilor către schituri, pămậntul meu și al țării mele. Timp de două săptămậni, noi și soldații am fost o singură tabără militară, cu masa în comun, spălatul rufelor, igiena corporală, sprijinul logistic, știrile de ultimă oră, răspuns prompt la apelurile transmise prin stație
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că e cel mai nimerit s-o începem? Dacă tot am călcat în Bucium, și, după cum am văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-om abate oleacă și pe la „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolii”. Adică pe la Schitul lui Tărâță, unde - cu evlavie, ne-om închipui că pășim pe urmele lui Eminescu, care după cum ne spune Coralia-Riria, viitoarea soție a lui A.D.Xenopol, a fost la hramul bisericii. De fapt el
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
începem? Dacă tot am călcat în Bucium, și, după cum am văzut, ne-a primit cu brațele deschise, apoi aici să ne facem „veacul” până om mântui treaba. Ne-om abate oleacă și pe la „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolii”. Adică pe la Schitul lui Tărâță, unde - cu evlavie, ne-om închipui că pășim pe urmele lui Eminescu, care după cum ne spune Coralia-Riria, viitoarea soție a lui A.D.Xenopol, a fost la hramul bisericii. De fapt el - bolnav fiind - se afla la Băile Repedea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Care această vie iaste pe moșiia sfetii mănăstiri Socola”. Asta era, vere! Deci la acea vreme pomii erau „hultuiți”, adică altoiți. Nu se ținea livadă cu pomi sălbatici. Așa parcă mai vii de acasă. Cum-necum, la 1 noiembrie 1785, „călugărașii” schitului de la Zbiereni au primit în dar cinci pogoane și jumătate de vie cu livadă „și o casă dimpreună cu toate vasele ce se află acolo în cramă” aflate „pi moșie mănăstirii Socola, în Dealul Coroiului la Ieși”. Dar fiindu-le
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bine... De unde ai dedus tu că se pricepea la așa ceva? Într-una din zile, mai precis pe 14 iulie 1793, cu adânci plecăciuni și temenele s-a prezentat în fața Marthei jupân Vanghelie boiangiul din Iași, care în drumurile lui către Schitul lui Tărâță a băgat de seamă că lângă mănăstire „adecă în margine satului, de la vale, lîngă drum, de pe care loc, neavînd mănăstirea nici un folos sau venit, l-am cerut eu de la sfințiia sa de mi l-au dat ca să-mi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
datori crâsmarului nu se fase. Atunci cum? Uite se m-am gândit: birzarul nostru Grisa, îi mare besiv. Îl punem la masă ca să ne astepte aisi, să-i luăm un sâp-două în contul nostru și noi cu birza mergem la Schitul lui Tărâsă să bem pe gratis la popă. Pe urmă ne întoarsem, îl luăm pe Grisa să ne ducă acasă si gata. Bună idee, sare Budușcă, are popa un vin de pomină. Sus fuguța. Revolver ai? Dacă ne ies hosii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]