1,949 matches
-
totuși, Augustin insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până În ultima clipă a vieții. De aceea nimeni nu trebuie judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atâta timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până În clipa morții
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și sătesc. Mai târziu, colaborează cu articole, note și impresii, schițe și povestiri la „Universul”, „Ilustrațiunea națională”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Ilustrațiunea”, „Gazeta Capitalei”, „Cele trei Crișuri” ș.a. O mare parte din aceste scrieri e adunată în volumele Din virtuțile neamului (1913), Sclipiri patriotice (1914) și Spre lumină! (1939). Piesele care se păstrează - Minorii și Dezordine - se vor satirice, însă inabilitatea autorului e vădită: pe de o parte, se acumulează detalii naturaliste și șarjări excesive, pe de altă parte, intriga alunecă în melodramă
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
lirice, nu lipsite de o anume sensibilitate și dovedind chiar un efort de stilizare, precum și o serie de schițe din mediul cazon. SCRIERI: Teatru ostășesc și sătesc, pref. A. Saegiu, București, 1906; Minorii, București, [1909]; Din virtuțile neamului, București, 1913; Sclipiri patriotice, Focșani, 1914; Spre lumină!, pref. D. V. Țoni, București, [1939]. Repere bibliografice: E.D.F. [Emil D. Fagure], „Minorii”, piesă în 4 acte de d. Bacaloglu, ADV, 1903, 4863; V. Pârvan, Scrieri, îngr. și pref. Al. Zub, București, 1981, 207-208. V.D.
BACALOGLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
fraza românească nu fusese mai amplă, mai complicată și mai plină de înțeles. N. IORGA Cartea Stolnicului nu este o cronică. Locul marelui cărturar nu este printre cronicari, ci categoric alături de istorici [...]. Scrierea sa se disociază vizibil de textele contemporanilor, sclipirea geniului și capacitatea de a străbate spațiile ample ale trecutului îl despart de cărturarii letopisețelor, indivizi marcați oricum de o modestie doar incidental atenuată de aspirația spre gândul elevat. DAN HORIA MAZILU SCRIERI: Fragment dintr-o cronică pre scurt a
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
capul sprijinit de unul din brațele balansoarului. Avea pantaloni scurți, atât de scurți Încât i se vedea marginea buzunarelor și a costumului de baie. Eu aveam un șort kaki și o cămașă albă. În fața noastră, apa golfului era acoperită de sclipiri argintii. Golful avea solzi, precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu îl examinam. Pășea ușor, lin, de parcă ar fi călcat pe perne. Stătea drept și mândru și privea, într-un fel ciudat, superior, pe cei din jurul său. Totuși, când se uita la mine, mă privea ca pe un... șef? Acea sclipire de superioritate din priviri și acea fărâmă de aroganță dispăreau fără urmă când mi se adresa. Oare câți ani avea? Am aceeași vârstă ca și tine, zise el din senin. M-am uitat uimit la el. Oare citea și gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a părut o pată galbenă pe un fundal negru, dar apoi a început să strălucească și norii au fugit speriați, înfrânți de un inamic superior lor. Între ei și steaua orbitoare se vedeau destul de vag umbre ale stelelor nopții. Mici sclipiri de lumină erau eclipsate de puterea noului-venit. În mai puțin de cinci minute, norii dispăruseră complet de pe cer, evaporându-se parcă, amintirea lor rămânând înspre vest, unde erau niște fâșii albe, asemeni steagurilor de pace, care fluturau în vântul invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Timpul! Eram scăldat în El! Începeam să uit. În fața Timpului, deveneam ce eram eu la origine. Nu un nume, nu o identitate, nu o conștiință, ci nimic. Eram mai mic decât un quark în fața sa și eram nesemnificativ. Eram o sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o conștiință, ci nimic. Eram mai mic decât un quark în fața sa și eram nesemnificativ. Eram o sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură să se dizolve în această nouă înțelegere a Timpului și începeau să se răspândească în el, pierzându-și ei înșiși esența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cu cât "coboram", cu atât eram încercat mai mult și cu atât mai mare era efortul meu de a mă menține întreg. Eu sunt Corvium! EU sunt Corvium! EU SUNT CORVIUM! EU SUNT CORVIUM! PIATRA CARE NU CEDEAZĂ! ÎNCHISOAREA SFETNICILOR! SCLIPIREA CARE DĂINUIE! EU SUNT CORVIUM! Mai tare! Mai tare! Cu cât îmi repetam acest lucru mai ferm și mai convins, cu atât era mai ușor de a rezista. Nu mă înecam. Pur și simplu înotam prin acest lichid... aceste... secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oasele și dă uitării totul! Urletul victoriei mele părea să cutremure spațiul abstract în care devenisem permanent observator și rezident: Eu sunt Corvium! Mi-am îngăduit să mă minunez de locul în care mă aflam. Vedeam acum că Timpul are sclipiri albe. Mii de fluvii se scurgeau de pe stânci imaginare și se prăbușeau în acest ocean de pretutindeni. În jurul lor, domnea întunericul, dar până și el își permitea să împrumute din când în când unele sclipiri de safir. Era un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vedeam acum că Timpul are sclipiri albe. Mii de fluvii se scurgeau de pe stânci imaginare și se prăbușeau în acest ocean de pretutindeni. În jurul lor, domnea întunericul, dar până și el își permitea să împrumute din când în când unele sclipiri de safir. Era un sunet în toată această dimensiune care îți mângâia auzul și îți înălța sufletul, făcându-te să stai acolo și să mai asculți. Și priveliștea era grozavă! Se deosebea de orice aș fi putut vedea pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plebe, în timp ce popoarele supuse din Orient i se închină pre cum unui rege și zeu. Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus Vascularius... Augustus vede sclipirea din privirea celuilalt. Adaugă scârbit: — Lingăul ăla josnic... Trio se cutremură. Este cumva o aluzie la el? — ...a declarat chiar într-o întrunire publică că mă lasă moște nitor legal și că-mi instituie o parte egală cu cea a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai are nici un control asupra ei însăși odată ce simte pericolul. Mai ales cu atâta acuitate. Orice i se poate întâmpla acum. Respiră adânc și încearcă să-și adune gândurile. Unde-i pericolul? Caută semne prevestitoare. O inflexiune a vocii, o sclipire în ochi o fac să vadă și să simtă ceea ce alții nu văd și nu simt. Își răsucește absentă inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a lipsit forța necesară inovației personale? se înfurie Sallustius. Labienus hârâie, cerând liniște: — Să vă zic și eu ceva, rostește. Sclipiri mânioase îi joacă în ochi. — Istoriile lui Asinius Pollio sunt solide, bine documentate și imparțiale, tocmai pentru că s-a debarasat de defectele pe care le-a semnalat la Cezar și la Cicero. Sallustius vociferează și el: — Au și avantajul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi era castă alături de femeia iubită. — Care dintre ele? face sarcastic Augustus. Ochii Medullinei aruncă sclipiri reci, de un luciu metalic. Până și Tiberius s-a întors, captivat, spre ea. Debordează de vitalitate. Aceasta observă și îi adresează un mic semn complice. Nu-l înțelege pe moment, dar în clipa următoare o aude rostind: — Scandalul cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gândul că acest tip superb a văzut-o așa. ― Rahat, anunță Sophie. ― Rahat, anunță și Lisa. Trebuie să-l revedem. Unde crezi că s-au dus? ― Doar nu te gândești la ce mă gândesc și eu? spune Sophie, cu o sclipire bruscă în ochi. ― Am putea încerca. ― La naiba, spune Lisa rânjind. Ce avem de pierdut? Capitolul nouă ― Nu te deranjează că mergem pe jos, nu? mă întreabă Ben, după ce ușa de la intrare se închide în urma lor. M-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la prânz și seara. Întrupările abia ghicite de nori, sclipirile de raze, schimbările de presiune din atmosferă vopsesc oceanul în niște tonuri adânci, vesele sau triste, care ar lăsa orice pictor fără grai. Fără îndoială, nu sunt singurul care, în fața unui asemenea tablou, se simte cuprins de dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
două undițe Înclinate deasupra apei Întunecate se vedeau limpede. Flăcările sclipeau pe oțelul mulinetelor. Marjorie desfăcu coșulețul cu mâncare. — Nu prea mi-e foame, spuse Nick. — Hai, Nick, vino și mănâncă. — Bine. Mâncară În tăcere, privind cele două undițe și sclipirile flăcărilor În apă. — O să fie lună plină diseară, spuse Nick. Se uită peste apa golfului la munții care Începeau să se profileze pe cer. Știa că dincolo de munți, luna urca. — Știu c-o să fie, spuse Marjorie veselă. — Tu știi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sonor gândurile, Al. Poamă nu părea a se grăbi cu nimic, întreaga lui înfățișare fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe deasupra stânii și se deșirară mistuindu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei doi uriași se înfățișară transfigurați privirilor mele! Cu atât de neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged înflorite se arătau ochilor mei trăsăturile bărbătești și pline de viață ale chipului lor puternic în bătaia de flăcări piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul tronului unui stăpânitor, se zărește din depărtări, după cum de pe vârfu-i, când atmosfera e limpede, se văd sclipiri de luminițe în ceață, până la Roman și chiar Iași. Nu e de mirare că, prin exagerare, bătrânii îți spun că de pe el se poate prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]