1,875 matches
-
Porfiri și păru pentru o clipă că e gata să o ia la goană. ă Ah, Dmitri, prietene! Ce bine îmi pare să te văd din nou! Am ceva pentru tine - de la Țarul însuși. Porfiri ridică o rublă din argint sclipitor. Moneda îl atrase pe băiat, însă în timp ce acesta se întindea după ea, Porfiri își închise pumnul în jurul ei. ă Nu-i din aur, e din argint, spuse Dmitri cu dispreț. ă Ah, dar e proaspăt bătută - special pentru tine. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
asta fac.“ Jurnalul lui Kitty, 5 ianuarie 2005, New York Introtc "Intro" Ningea lin peste Manhattan. Taxiul gonea de-a lungul marginii insulei, pe șoseaua FDR, și pentru o clipă, ultimele raze ale apusului făcură totul să pară un vis frumos, sclipitor și imaculat. Taxiul părăsi autostrada aglomerată prin ieșirea dinspre Canal Street și dispăru În pădurea cenușie de zgârie-nori. „Orașul pare așa de Întunecat!“ Își spuse Kitty Roman, uitându-se pe geam. Își luă din poșetă un colier ce părea scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ani, soția de treizeci și patru, un fiu de unsprezece, o fiică de nouă, și de asemenea, dar nu întotdeauna, un bunic și o bunică cu părul alb, câteva riduri și vârstă nedefinită, toți punându-și să zâmbească respectivele danturi, perfecte, albe, sclipitoare. Lui Cipriano Algor i se păru de rău augur invitația, parcă își auzea ginerele anunțând pentru a suta oară că vor merge să trăiască în Centru de îndată ce va fi promovat gardian rezident. Parcă văd c-o să ajungem tustrei pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise volumul la o altă pagină: acolo era o imagine a globului, care apărea ca un organ anatomic tumefiat străbătut de un păienjeniș de vene luminiscente, șerpuitoare și sclipitoare. „Dacă Kircher avea dreptate, mai multe cărări sunt În inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul Liei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a spus. De ce nu poate să se Întoarcă În camera aia drăguță și Întunecoasă? Afară prea e totul curat și alb. Kevin oprește În fața restaurantului, Îl depune pe Wakefield În fața ușii și pleacă mai departe. Chez Soleil este auriu și sclipitor precum Îi este numele. Aroma de usturoi și pîine proaspătă Îmbibă aerul, combinîndu-se, nu neplăcut, cu buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor dintr-o parte a pămîntului pot provoca o excitare erotică inconștientă a oamenilor de rînd dintr-o cu totul altă parte este sclipitoare. A făcut el Însuși astfel de legături prin intermediul virusurilor și molimilor, dar niciodată cu pensulele și dălțile! Pe Diavol Îl Încearcă ceva asemănător admirației, un sentiment atît de străin lui, Încît trebuie să se oprească o clipă În loc ca să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fragedă copilărie, un adevărat tartor. Ochiului ei vigilent nu-i scăpa nici o greșeală, mai cu seamă când a ajuns la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani și s-a mai obrăznicit puțin. — Te spun lui tata, amenința ea, cu ochii ei negri sclipitori când el, școlar fiind, încerca să o șteargă la joacă cu golanii de prin vecini în loc să învețe. Și când s-a urcat pentru prima oară pe acoperiș ca să fumeze, tot ea a fost cea care l-a descoperit. Amenințarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu sufletul la gură, Gaston s-a ghemuit pe ciment, cuprinzându-și genunchii cu brațele și așteptând în tăcere, neavând curajul nici să respire. Potaia cea bătrână îi lingea mâinile. Gaston și-a ridicat privirile spre cerul plin de stele sclipitoare. I se părea că visează că este într-o țară îndepărtată și așteaptă o femeie, pe care nu o mai întâlnise până atunci, să-i aducă de mâncare. Apoi și-a amintit de Takamori și de Tomoe. „Oare ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup. STRIGĂT ÎN PUSTIE Cu chiotele-ți de lumină și cu-adîncul ochilor de mare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu nu se Încretește, machiajul meu se Îmbină perfect, iar vesta cu mărgele se asortează foarte frumos, În ciuda faptului că nu e pentru gravide. Mă Încalț cu noile mele sandale sclipitoare (un mic cadou pe care mi l-am făcut, avînd În vedere că numai Încălțăminte Îmi pot cumpăra zilele astea), Îmi prind părul cu o agrafă cu strasuri și pășesc afară din Încăpere pentru a mă alătura celorlalți. — O, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar În această seară, doamnelor și domnilor, n-am de gînd să fiu Ellie Cooper, soție și mamă, o creatură de suburbie În devenire. În seara asta, am să fiu Ellie Black, o fată singură, plină de viață, amuzantă și sclipitoare. Am În plan să beau șampanie (dă Doamne să aibă așa ceva, dar În casa unora cu nume ca Jonathan și Caro e musai să existe și șampanie) și, cine știe, poate vom merge chiar la dans, căci mi-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și ai mei. — Mulțumesc. Surîd, știind că, În rochia mea retro și sandalele cu toc Înalt, cu paharul de șampanie În mînă și cu relațiile pe care le am cu Charlie Dutton și Fran, mă simt exact cum Îmi doream: sclipitoare și sexy. Îmi place la nebunie să port rochia asta și sandale. În mod normal, nu m-ai vedea nici moartă cu tocuri mai Înalte de doi centimetri. Iar rochia? Glumiți, nu?. CÎnd pantalonii sînt infinit mai confortabili, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca să-mi fie umplut de Jonathan, care face turul Încăperii. Dragul meu soțior Încă mai vorbește cu Kate. La toți dracii cu el, n-o să-l las să-mi strice seara. Mă Întorc către Charlie Dutton, Încercînd să găsesc ceva sclipitor, amuzant și inteligent de Întrebat. SÎnt șocată să descopăr că Încerc, de fapt, să flirtez. Nu pentru că l-aș considera atrăgător (deși, credeți-mă, nu e chiar o priveliște neplăcută), ci pentru că sînt convinsă că Dan flirtează și nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
singurul care are voie să facă asta. Doar că eu nu pot. Nu m-am priceput niciodată prea bine la flirtat și am fost mereu luată prin surprindere cînd bărbații Începeau să flirteze cu mine. Îmi vin În minte lucruri sclipitoare, amuzante, inteligente și seducătoare, dar numai după ce clipa a trecut și, de regulă, cînd sînt iarăși În patul meu. Singură. — Deci, cum e viața de mamă? Întreabă Charlie, slavă Domnului, Înainte să apuc să mă gîndesc la ceva. — E minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și fusta aceea mulată, și cizmele. S-a făcut frumoasă. După părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-a luat de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era pentru viața lui caldă, pentru disperarea lui senină, pentru detașarea și apologiile lui sclipitoare, pentru secretele lui. Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fapt, Zogru era fericit, o privea cu tot sufletul și voia să n-o uite. Și așa și-a adus-o aminte multă vreme, în rochia verde, legată pe sub sâni cu o eșarfă brodată cu flori mici, cărămizii, cu ochii sclipitori, rotunzi și lipiți de creierul lui. Și poate că n-ar fi ținut minte toate amănuntele, dacă n-ar fi alergat într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-ar fi sărit imediat în el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare e greu de ajuns.; mulți nu știu că trebuie să treci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe roate. Copilăria printre astre Privesc spre cerul plin de stele Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și credința, Crescute-odată cu ființa Se înalță încrezătoare În jocul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică-mi șoptește-n ureche povești Cu plase, cu bărci, povești pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot ce poate fi mai albastru sub soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii mici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]