1,355 matches
-
semințe, în anumite condiții, pot să încolțească și să dea alte semințe, mult mai multe, să găsească terenuri propice pentru a le însămânța și să aștepte ca recolta să crească și să se coacă. Au trebuit, deci, să învețe să scormonească pământul, să are mai târziu, să secere, să treiere, să depoziteze, să macine, să coacă, să fiarbă, să facă făină și ulterior pâine, au trebuit să imagineze metodele și uneltele necesare pentru toate acestea, cu alte cuvinte au trebuit să
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Hierofanie arhetipală, L, 2001, 21-23; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 295-296; Maria-Ana Tupan, Un antropolog al modernității, LCF, 2002, 13; Otilia Hedeșan, Antropologia ca fascinație, O, 2002, 19; Horia Gârbea, Secolul religios și hiero-fantele, LCF, 2002, 23; Ion Pop, Scormonind prin sensurile modernității, „Piața literară”, 2002, 16; Gheorghe Grigurcu, Barocul damnării, RL, 2002, 37; Marius Victor Chivu, „Modernități”, OC, 2002, 130. M. I.
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
care-ți vin brusc pe buze ca o viespe/altele împânzesc pagina ca javrele pe uliți târzii/ haite fără stăpâni”. Lirica este axată pe această obsesie a cuvântului-vers ce devine chintesență a sensului existențial contemporan. E o încercare de a scormoni în măruntaiele acelei ființe care e poezia și cu care el însuși se confundă ca un demiurg-artist, capabil să creeze și să se recreeze mereu pe sine, violent, într-un limbaj marcat de cultivarea ostentativă a unor imagini sordide. Se
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
pricina din parte-mi) acela al ravisantei Margarita Nikolaevna din romanul Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov. Vai de femeile îndrăgostite și nebune care devin vrăjitoare și care, cățărate pe o perie (și nu pe o mătură), plonjează peste Moscova, scormonind-o în fel și chip și pedepsind criticii proletcultiști ori pur și simplu aiurindu-i pe cei ieșiți în cale. Vai și de cei care asistă înspăimântați (ori poate înminunați și înfrăgeziți) la zborul cu pricina. Margarita nu este o vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
iubito/ Chiar pentru aceasta am venit să-ți spun.” Ă Căci, cum ar zice poștașul, am făcut nu puține nebunii În această existență - unele m-au făcut de-a dreptul suspect În ochii unor contemporani, grăbiți și „inventivi” În a scormoni În coșurile de gunoi, oarecare, ale vieții altora! - aș fi putut foarte bine „s-o fac și pe-asta”: să mă despart de mine, de trupul meu și de Întâmplătorii contemporani, nu-i așa?! Ultima „amintire” pe care o am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ajuns în Varvara, tânărul profesor este marcat de un fenomen misterios, descoperind că "satul din mine amenința să nu se oglindească în cel dinafară". Ambițiosul maximalist însă nu se lasă intimidat: "Mi-am înțeles menirea: trebuia să rămân și să scormonesc la rădăcinile primejdiei ce plutea deasupra Varvarei și, de-acolo, asupra lumii întregi". Nici mai mult, nici mai puțin! În ce consta, totuși, pericolul iminent care amenința atât satul Varvara, cât și întreaga lume ? Dimitrie Cristea apucase să observe niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sesizeze". Succesul inițiativei unui biograf constă în inteligența de a nu oculta petele din viața celui despre care se pronunță. Totul trebuie dezvăluit: boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale: "Nu din frivolitate sau plăcerea perversă de a le scormoni și etala, ci pentru a lărgi înțelegerea surselor talentului (subl.m) și dincolo de acestea complexitatea naturii umane". În definitiv, sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință ambele condiții. Vechea disputa biografie-operă e, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin cultura limbii și a poeziei sau un gazetar și tribun incomod pentru regimurile care s-au perindat la putere, ci, mai mult, a căutat să restaureze tezaurul arhaic al poporului său, "scormonind" în folclor cele mai frumoase cântece și idei. De aici Mihai Cimpoi va identifica în poezia și aforistica lui Vieru, existența unei veritabile fenomenologii a spiritului românesc. Stările liricii arhaice ale poetului vin din dureroasa sfâșiere geografică produsă de granița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a mă scoate din impasul în care mă găsesc cu lucrarea. Aș vrea să fii convins că nu o ambiție deșartă m-a îndemnat s-o încropesc. Nu dorința de a mă număra printre cercetătorii trecutului m-a făcut să scormonesc prin arhivele avute la îndemână, deși și această îndeletnicire este cât se poate de onorabilă, dar nu aceasta mi-a fost intenția, ci situația se prezintă mult mai simplu. Anume, m-am trezit, la un moment dat, ajuns la pensie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Lat GDS", privirile spre locomotivă, spre ultimele vagoane, iar unul caută încoace, ne-am împotrivit mereu, simbioza cu omul împotrivire este, ba, în mintea noastră cîinească, v-am dat noi șansa revoltei, maț negru pe pămînt din cîmpul petrolifer, cum scormoneam cu ghearele după rădăcini, cîndva, și acum după energie, tipic omenesc să te ajungă utilitatea plăcerilor tale! rădăcină de foc prima sondă ca un călător care se uită pe fereastră, cîmp de stîlpi de electricitate dezafectați, pădure, zeci de sonde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
in Europe, M. Hroch (1985) dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A - momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecut în a șaptea clasă!), deci eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea după tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme vagi de vatră. Mă luam după flăcăruile care ardeau în noaptea de Înviere pe acolo, chiar dacă eu nu le-am văzut niciodată. Prostii. Acum am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dejun. Asiaticele îmi zîmbesc și apoi atacă ușor căpițele din farfurii. Mănîncă delicat și extrem de eficient. Îți dau impresia că abia ating mîncarea și că ce este în farfurie este pentru generațiile viitoare. Mai beau o gură de cafea, mai scormonesc cu furculița în farfurie și, cînd îmi arunc ochii în farfuria fetei, văd că este goală ca o chelie accentuată. Uimit, dau să plec și mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atrage atenția. Pe măsură însă ce timpul se destramă, simt tot mai intens o prezență străină lângă mine...Privesc înfiorat în jur, dar în semiobscuritatea bisericii nu deslușesc nimic. Senzația că cineva îmi suflă în ceafă devine din ce în ce mai puternică. Am scormonit din nou cu privirea tot ce mă înconjoară. Încet-încet, ca prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cel mai eficient dintre toate, când e vorba de cunoașterea supremă. „Sus să avem inimile!“ e, în acest caz, o axiomă a efortului cognitiv, o indicație „metodologică“. Nu poți pricepe nimic, dacă te situezi mereu la firul ierbii sau dacă scormonești, suspicios, „dedesubturi“. Trebuie, dimpotrivă, să privești lucrurile de la înălțime, să ai imaginea câmpului, perspectiva integratoare a zborului. Nu e aducătoare de lumină decât ceea ce o parabolă hristică numește „făclia pusă în sfeșnic“, înălțată pe un suport generos. Marile contururi ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
centenare nu-și pot depăna amintirile decât la - vai de capul lor! - 20 de moșnegi, desigur tot centenari... Pentru că mai sunt, ca orice pisică, și deștept - nu degeaba numele meu latinesc e Felis catus, adică pisică isteață -, și analist, să scormon puțin la rădăcini. Rădăcini, pentru că sunt două. Una e cantitatea de apă, mai mică cu vreo 10, din corpul femeii; a doua că, așa cum spune chiar Cristi, carnea femeii e mai oxidantă, e un fel de oxigen, În raport cu cea a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avea În mâini un volum intitulat chiar așa. Dar să revin la desfășurătorul cărții de față. Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate Să mă recomand. Sunt chiar dracu’, acela care n’are nici o treabă cu recomandarea „crede și nu cerceta“, ci scormonește, Îndoindu-se chiar de el Însuși. Firesc, vă ispitesc: vreți să trageți cu ochiul la lexiconul meu? 1. Artificialism Cunosc o pisică tare drăgălașă și miloasă din fire câtă vreme Îngăduie unui bun prieten al meu să locuiască În casa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceasta crește mereu, Încet dar sigur. S’o discut numai În conotația sa care definește gradul de degradare și vom vedea În jur cum, de pildă, muntele devine o grămadă de bolovani și nisip, cu sau fără voia noastră. Dreptu-i, scormonind după minereu ori tăind șosele, Îi grăbim degradarea. Dar la asta contribuie și alte vietăți, plante de pildă, căci ce le fac rădăcinile altceva decât să disloce bucăți din muntele pe care s’au oploșit? Trebuie să existe Însă și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la zei și-l dăruise celor de pe pământ. Zeus, supărat, l-a legat în lanțuri de o stâncă în Caucaz. Pe vârful Elburs, am adăugat eu. Acolo, zilnic venea vulturl lui Zeus, înfingea ghearele în trupul titanului și-i scormonea ficatul cu ciocul, fiindcă el nu s-a lăsat înduplecat și n-a cerut iertare. De mii de ani, cum spune legenda și poemul cu același nume, privea ne-nfricat spre cer și spre pământ. Când a ajuns pe stânca unde
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
al popoarelor". Este evocat în cartea intitulată "Trăitori și trecători prin Târgu' Ieșului", de C. Ostap și I. Maftei. Cei doi autori, cărora li se adaugă și C. Mitican, alcătuiesc o adevărată (și productivă!) instituție de cercetare a istoriei Iașului: scormonesc arhive, solicită mărturii, identifică documente, adună vechi material iconografic, scotocesc uitate cotloane ale târgului, participă la simpozioane, editează cărți într-un cuvânt, gestionează istoria Iașului, deși cu totul alta le este profesia și pregătirea. Fac parte din stirpea funcționarului N.A.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
luat rămas bun, ne-am îmbrățișat și sărutat, o dată și-ncă o dată și când ele ajungeau până la pod, ne întoarcem și le conducem iarăși spre casă până când, în sfârșit, am rămas singuri, am trecut podul, ne-am oprit și am scormonit lângă tulpina strujanului, unde-am lăsat pachețelul cu turtele mătușii Paraschiva și le-am înfulecat cu poftă, mulțumindu-i în gând, că de puține ori ni s-a dat s-avem niște turte atât de gustoase... Câți ani au trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Noua instituție în care intram, aveam să constat în cei cinci ani cât am stat, era o invitație spre meditație. Aici, aparent, nu depindeai de nimeni. Nu trebuiai nimănui. N-aveai satisfacții zilnice, bucurii, împliniri, oricât de modeste, decât dacă, scormonind în pământ, în aceste arhive sacre, aveai norocul, ca arheolog, să descoperi ceva care să adauge noi informații despre cei de ieri, pentru cei de azi și de mâine: ori dacă erai istoric și căutai în arhivele propriu-zise, în biblioteci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unde se termină casele. Văzusem grădini cu răsaduri de roșii și varză și rânduri de porumb aliniate pe lângă garduri Încropite din bucăți de tablă prinse pe sârme, care alternau cu locuri cotropite de buruieni și grămezi de cenușă și gunoaie scormonite de câini. Dincolo de lac erau lanuri de grâu urcând În pante line spre marginea unei păduri, dar și pe acolo văzusem răzlețindu-se case. An de an am tot revenit. Dincolo de câmpuri și dincolo de grădini erau lacuri, și dincolo de lacuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]