5,013 matches
-
21 februarie o recenzie la o culegere de texte, - memorii și jurnale, cele mai multe, - aparținând unor femei din secolul XVIII francez: „Fabrica de intimități”. E vorba de femei din toate clasele sociale, majoritatea, puțin sau deloc cunoscute, de la Madame de Staël, scriitoarea celebră, la Madame de Staal, femme de chambre a ducesei de Maine, căsătorită cu un bastard al lui Louis XIV. Uimitor este cât de bine scriu aceste doamne, indiferent de condiția lor socială. Sau cât de remarcabile sunt portretele pe
Femeile secolului Luminilor () [Corola-journal/Journalistic/3823_a_5148]
-
Panait Istrati și Nikos Kazantzakis. Primul fusese însoțit de Bilili, iubita sa de atunci, iar confratele grec de Eleni Samios, tânăra care-i va deveni mai târziu soție. Eleni Samios Kazantzakis, care a trăit 101 ani, va fi jurnalistă și scriitoare, se va ocupa de editarea scrierilor lui Kazantzakis, va scrie o carte despre Ghandi și alta despre călătoria în țara Sovietelor și, în principal, despre Panait Istrati. Aceasta a apărut în Chile, în 1938, în limba spaniolă. O avem acum
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
texte, note și comentarii stabilite de Geo Șerban -, disponibile și în ediție digitală. Vor împărtăși amintiri cu și despre Maria Bănuș Adriana Bittel și Nora Iuga, iar Tudor Bănuș și Geo Șerban vor realiza cateva incursiuni în arhiva inedită a scriitoarei, în timp ce moderatorul întregului eveniment va fi Ovidiu Simonca. „Pe data de 10 aprilie 2014, se împlinesc 100 de ani de la nașterea Mariei Banus. Volumele memorialistice inedite Însemnările mele dau cuvîntul celui mai implicat martor al unei istorii literare tumultuoase: jurnalul
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
pună vreo clipă întrebarea, întru totul onestă, dacă cele două bucăți citite de el atunci erau sau nu bune, dincolo de adversități. Și mai deranjant e tratamentul rudimentar pe care Danilov îl aplică femeilor despre care ajunge să povestească (fie ele scriitoare sau rude ale scriitorilor). Un misoginism, pur și simplu, îngrozitor se degajă de aici. Chiar atunci când pare că le prețuiește, afecțiunea lui e subminată de o atitudine, pe fond, disprețuitoare, de macho rural. Fără nici un pic de înțelegere, fără o
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
unui om care l-a ofensat pe Rege? Mi s-a spus că a avut multe acțiuni civice și în favoarea Regalității. Oi fi eu de vină, că nu știu multe. La TVR, doamna Pralong a fost prezentată, pe burtieră, drept scriitoare. Dacă n-am știut că e scriitoare, n-am știut nici că a avut numeroase acțiuni civice în favoarea regalității”.
Hossu Longin, mirată că Pralong, fan Băsescu, a primit o medalie de la Regele Mihai by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37745_a_39070]
-
Rege? Mi s-a spus că a avut multe acțiuni civice și în favoarea Regalității. Oi fi eu de vină, că nu știu multe. La TVR, doamna Pralong a fost prezentată, pe burtieră, drept scriitoare. Dacă n-am știut că e scriitoare, n-am știut nici că a avut numeroase acțiuni civice în favoarea regalității”.
Hossu Longin, mirată că Pralong, fan Băsescu, a primit o medalie de la Regele Mihai by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37745_a_39070]
-
Gheorghe Grigurcu Citind comentariul pe care Liana Cozea îl consacră unor volume de confesiuni ale scriitoarelor noastre, apreciate și pentru o trăsătură a lor comună care ar fi „sinceritatea”, ne vine în minte o opinie a lui G. Călinescu, citată și de autoare: „jurnalul este principial nesincer”. Așa să fie oare? Dar ce putem înțelege prin
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
numai scriitorii alogeni au trupurile fragile și siluetele indeterminate, ci și Lovinescu trece prin tablou, cu un corp deja pe jumătate estompat: „eu înalt, slab, famelic și incert” (237). Femeia anonimă E oarecum impropriu să vorbim de un grup al scriitoarelor în Memorii, similar cu cel al autorilor evrei. De fapt, Lovinescu introduce mai întâi două figuri, Hortensia Papadat-Bengescu și Elena Farago, intercalând portretele evreiești înainte de continuarea seriei cu medalioane feminine. Astfel încât feminitatea își pierde de la început conotația neutră și intră
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
de amantă se văd suspendate), fără a accede propriuzis la un altul. Existența ei în interiorul grupului o destinează inevitabil unui anonimat („les sans nom”)4 pe care nu are cum să-l depășească. Pe fundalul acestei dificultăți de situare, caracteristica scriitoarelor de la Sburătorul o face, mi se pare, un complex al secundei 5. O serie întreagă de mărturii ni le arată pe femeile din jurul lui Lovinescu preocupate de concurența masculină, evocând necontenit inferioritatea lor simbolică. Întrebată de un reporter dacă crede
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
de concurența masculină, evocând necontenit inferioritatea lor simbolică. Întrebată de un reporter dacă crede că „se poate discuta de o epică feminină cu largi rezonanțe în literatura română modernă”, Lucia Demetrius răspunde: „Nu, nu cred așa ceva. Am avut o mare scriitoare, pe Hortensia Papadat-Bengescu. Asta știu. Am impresia că femeia care nu scrie și ca un bărbat, iar bărbatul care nu scrie și ca o femeie care ar scrie bine, nu sunt scriitori. Despărțirea asta pe sexe în artă nu mi
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
literaturii după sex, adică în «feminină» și «masculină», este gratuită. Pe mine una, mă jignește chiar. Oare literatura Hortensiei Papadat- Bengescu n-ar fi putut fi semnată și de un bărbat?”7. Lovinescu face jocul acestei substituții între sexe, împrumutând scriitoarelor atribute masculine. Vorbește despre „tenacitate virilă” și „voință crâncenă” în cazul Alexandrinei Scurtu, despre „talent prob, aspru, sobru, viril” în cel al Constanței Marino-Moscu, despre „bărbăteasca acuratețe de expresie abstractă” a lui Bebs Delavrancea, a cărei critică e „fără nimic
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
viril” în cel al Constanței Marino-Moscu, despre „bărbăteasca acuratețe de expresie abstractă” a lui Bebs Delavrancea, a cărei critică e „fără nimic edulcorat”, „în realitate, virilă, directă și logică”. În paralel cu pregnanța calităților masculine, criticul măsoară însă înstrăinarea acestor scriitoare de „psihologia feminină normală”. „Problema” lui Bebs Delavrancea ar fi, de pildă, chiar că nu vrea să asume un „stil feminin”, neînțelegând „superioritatea discreției în orice biruință feminină”. Ceea ce rezultă de aici nu e definirea unei noi identități, ci o
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
fată mică” etc. O notă comună tuturor acestor portrete ale „măruntului”, care trebuie neapărat subliniată: inconsistența trupului femin e tratată în specie infantilă. În fragilitate, Lovinescu nu citește, prin urmare, numai slăbiciune, ci și potențialitate. În corpul de copil al scriitoarei, criticul descifrează formele posibile ale operei, creația ca o latență. De aici, oscilația atât de rapidă a portretisticii feminine între notarea slăbiciunii și a genialității 8. „Geniu? - scrie Lovinescu în portretul Luciei Demetrius - Când am mai întrebuințat cuvântul acesta? Sau
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
proza poematică din Istoria romanțată a unui safari, care excela din punct de vedere stilistic, și surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct de vedere al construcției și al tensiunii dramatice pe care scriitoarea reușea să o mențină până la final, Omar cel orb vine să întregească o trilogie orientală în care autoarea s-a arătat preocupată de tematica înstrăinării, a căutării Celuilalt, de conflictul dintre tradiție și modernitate și dintre Orient și Occident. Cu
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
mai mult rigoarea și pasiunea documentării decât entuziasmul și pura plăcere de a scrie, acest lucru nu i-a influențat receptarea, semn că autoarea a reușit să-și câștige un public fidel, pregătit, fără îndoială, pentru următoarele cărți ale unei scriitoare mereu surprinzătoare.
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
2013) citim un amplu grupaj documentar Dana Dumitriu în dosarele Securității. Cercetarea se datorează Adrianei Bărbat, doctorandă la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, care aduce lămuriri prețioase privind cele patru volume ale dosarului de urmărire informativă al scriitoarei: „Notele din acest dosar sunt pe cît de cutremurătoare, pe atît de pline de informații utile, dar și de informații distorsionate sau contradictorii. Am realizat o selecție, încercând să nu mă raportez la ele ca la aspecte obiective sau întotdeauna
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
spre dimineață, de postul TVR 2) un film din ciclul Rezistența prin cultură, dedicat Anei Blandiana. Filmul, realizat în anul 2011 de Alexandru Munteanu, este de două ori valoros. O dată în sine, fiindcă reliefează momente de răspântie din viața unei scriitoare care și-a definit personalitatea printr-o neîncetată confruntare cu autoritățile comuniste. Ca, de pildă: episodul când tatăl poetei, preotul Coman, se deplasa într-un convoi de deținuți politici undeva în Balta Brăilei și a aflat absolut miraculos de debutul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3389_a_4714]
-
Laissez-passer. Topographie littéraire d’une Europe des frontières (2004), În căutarea centrului pierdut (2010), Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature (2011). Sunt texte despre ospitalitate, călătorie, întoarcere și alteritate. E limpede că scriitoarea nu poate să se obiectiveze și pornește - sentiment arhiprezent - de la sine spre ceilalți. Așa încât, eseurile ei seamănă cu povestea unui intelectual ajuns într-un punct fix al lumii, de unde cercetează semnificațiile frontierei. Straniu hibrid de comparativism și un (pseudo) jurnal
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
tensiunii dintre două concepte mult întrebuințate în timp: e vorba despre eros și seducție. Dacă seducția alterează sensul și identitatea, desfăcând legăturile, erosul e cuprindere și procreare. Prin urmare, starea de aporie, de neîmplinire, va defini întreaga literatură a frontierelor. Scriitoarea româno-luxemburgheză nu are în vedere factorul politic; ci doar o literatură, așa-zicând, ideală. „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele seducției, cartea de față și-a propus de fapt să exploreze arcanele ficțiunii literare ca tărâm de dincolo
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
eseiști, de la noi, care scriu cu ardoarea cititorului devotat. Pasiunea respiră prin decupajele executate, iar din felul în care asamblează idei, mereu cu o grijă aparte, reținem că trăirile proprii o ghidează, nu o dată, spre verdicte interioare. În câteva rânduri scriitoarea se lasă dusă de valul concluziilor mulțumitoare și joacă la limita ficțiunii. Vocea unei scriitoare ce-și educă sobrietatea iese la iveală din vreme în vreme și, prin intervenții ludice, detensionează discursul. În toate, Corina Ciocârlie demonstrează o abilitate specială
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
din felul în care asamblează idei, mereu cu o grijă aparte, reținem că trăirile proprii o ghidează, nu o dată, spre verdicte interioare. În câteva rânduri scriitoarea se lasă dusă de valul concluziilor mulțumitoare și joacă la limita ficțiunii. Vocea unei scriitoare ce-și educă sobrietatea iese la iveală din vreme în vreme și, prin intervenții ludice, detensionează discursul. În toate, Corina Ciocârlie demonstrează o abilitate specială în configurarea degradării. Căci, de la Femei în fața oglinzii (1998), ea nu a încetat să scrie
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
se relevă a fi foarte cult, „mai creștin decât cei mai mari creștini. Și plin de umor și treaz înainte de toate” (vezi Amurg senin, ed. cit., p.128), fiind, alături de Kathleen Raine (poetă și critic englez) și de Nadejda Mandelstam (scriitoare rusă , soția lui Osip Mandelstam), a treia sa „figură tutelară” (Ibidem). Din corespondența sa cu N. Steinhardt vă oferim trei scrisori inedite, primele două aflate în Arhivele municipiului București, iar a treia la Rohia, în Arhiva Fundației „N. Steinhardt”. Presupunem
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
în pantă, la două-trei sute de metri de castel, la o clădire de piatră, numită La Bergère. Aici a locuit, începând cu mijlocul anilor ’20, în mai multe rânduri, sora Virginiei Woolf, Vanessa, și tot aici a venit, în 1928, scriitoarea pentru a-și găsi „liniștea minții și a inimii”. Ideea scrierii romanului The Waves e legată de acest loc, în urma unei evocări a Vanessei, care-i povestise despre cum omorâse — din „pur și animalic” instinct matern — o insectă uriașă care
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
își trăia la intensități apocaliptice nevrozele. În 1918, Virginia Woolf intenționa să publice capodopera lui Joyce, Ulysses, la editura familiei, Hogarth Press, la cererea lui Harriet Weaver, milionara americancă și protectoare a scriitorului irlandez. În ciuda eforturilor lui Leonard Woolf, soțul scriitoarei, niciunul din tipografii pe care i-a contactat n-a vrut să-și asume imprimarea cărții care avea, chiar înainte de a fi fost încheiată, o reputație mizerabilă. Urcând spre castel, Ioan T. Morar m-a prezentat lui Jean-François Brando: „Prietenul
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
ajunge să se identifice în totalitate cu propria ei tăcere, necuvîntul joacă acum rolul unui confirmator ontologic, devine o probă a existenței, dar și materialul cel mai propice al poeziei care mai degrabă reverberează decât rostește. Debutul de romancieră al scriitoarei se înregistrează în 1968 cu Mărirea și decăderea planetei Globus, carte apărută în colecția de narațiuni SF a Editurii Albatros. Cu toate acestea, romanul nu este, așa cum s-ar părea, la prima vedere, o simplă proză de anticipație; deși valororifică
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]