85,183 matches
-
-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra "mîse en abyme" din Falsificatorii de bani, în demersul - cum spunea scriitorul - "de a arăta rivalitatea dintre lumea reală și cea a reprezentării pe care ne-o facem despre ea". Sunt numai câteva dintre numeroasele puncte de maxim interes ale operei lui Gide asupra cărora se oprește acest remarcabil studiu. "Servitorul" literaturii
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
care ne-o facem despre ea". Sunt numai câteva dintre numeroasele puncte de maxim interes ale operei lui Gide asupra cărora se oprește acest remarcabil studiu. "Servitorul" literaturii apare pe acest itinerariu critic și ca un pasionat susținător al unor scriitori străini pe care i-a promovat în calitatea sa de editor. Sunt reținute aici doar câteva nume de autori care "au contat cel mai mult" pe acest parcurs - Kafka, omul "condamnat al vinovăție", "vinovat că s-a născut", "acuzat perepetuu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
demisionat. Din ultimul salariu, și-a cumpărat un palton amărît. Cu MLR a avut mai mult noroc. Rugîndu-l pe Arghezi să intervină pentru un sediu (evacuat în 1967 din strada Zambaccian nr. 15, MLR își depozitase bunurile în clădirea Uniunii Scriitorilor de pe șos. Kiseleff nr. 10, în două cămăruțe de la mansardă), îl obține pe cel actual, fost al Muzeului Româno-Rus, din str. Fundației nr. 4. Scoate și revista Manuscriptum, menită a valorifica arhiva MLR. E bine să ne reamintim din cînd
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
parte, ei sînt mai "practici", mai "vizuali" decît cercetătorii universitari, care sînt mai înclinați spre teoretizare, spre reflecție speculativă. Pentru conservatori, esențială este noțiunea de "calitate", atît de greu de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți de părere că scriitorii sau istoricii care scriu despre artă încalcă un teritoriu care nu le aparține, că pretind a fi competenți într-un domeniu care îi depășește? Nu le reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți de părere că scriitorii sau istoricii care scriu despre artă încalcă un teritoriu care nu le aparține, că pretind a fi competenți într-un domeniu care îi depășește? Nu le reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve pe Diderot, adesea pe Baudelaire, uneori și pe Malraux. Dar fiecare cu locul său. Mi se pare că scriitorii se servesc de opera de artă spre propriul folos, în vreme ce
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
într-un domeniu care îi depășește? Nu le reproșez nimic scriitorilor sau istoricilor care comentează arta. Îl admir de pildă fără rezerve pe Diderot, adesea pe Baudelaire, uneori și pe Malraux. Dar fiecare cu locul său. Mi se pare că scriitorii se servesc de opera de artă spre propriul folos, în vreme ce istoricii de artă ar trebui să fie în slujba ei, să o servească. Ce înțelegeți de fapt atunci cînd vorbiți despre necesitatea relansării istoriei artei în Franța? În Franța, pentru
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
iar el se retrăgea. În pauză îl întreba pe tata: "Barbu e legionar?" " De ce?" îl întreba la rândul lui tata. " Pentru că mă privește fioros!". De fapt, nu aveam chef să m-asculte. - Cine intra în casa dumneavoastră? - În primul rând, scriitori. E foarte greu să fac o enumerare pentru că, de fapt, întâlnirile se petreceau îndeosebi la cafenea. Dar dacă, de pildă, Lucian Blaga venea în București, îi făcea tatei o vizită. Tata avea o pisică neagră, superbă, care era a lui
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
fi visat el și pe care ar fi trebuit să știe s-o exploateze mai departe, dacă n-ar fi fost așa de rupt de realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet, asta nu e o scuză. S-a mai întâmplat un lucru: noi nu credeam că vom mai trăi în libertate. - Corect. - Ne rostuiam viața în așa fel, gândindu-ne că vom trăi și vom muri în regimul comunist. - Cum
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
profitabilă Occidentului. - Greșesc dacă afirm că ați ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Aurelius -, Liviu Ioan Stoiciu nu face nici un fel de concesie în fața derapajelor de conștiință ale puternicilor zilei ale liderilor de opinie și chiar ale prietenilor. Susținător pînă în 1996 al forțelor politice de dreapta și al fostului președinte Emil Constantinescu, scriitorul se transformă, imediat după alegeri într-un adversar al acestora. El denunță intransigența anticomunistă din discursul unor oameni care nu erau complet străini de vechile structuri (de partid și/sau securitate), incompetența, nepotismul, spiritul gregar și rapace ale noilor conducători
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
lui Nicolae Ceaușescu la congresul al XIV-lea al PCR, iar la procesul public ce i-a fost instrumentat de Securitate în combinație cu Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Vrancea și Cenaclul Uniunii Scriitorilor Focșani a răspuns demn, cu un argument desprins parcă din teoria identificărilor în lanț a lui Raymond Aron: "Știți cu toții că a avut loc, la sfîrșitul lunii noiembrie, un congres al PCR, nu al întregului popor român, ci al membrilor
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
care demonstrează astăzi că ceva mocnea în atmosfera acelor zile de sfîrșit de an. Oricum, în toamna anului 1989 lucrurile erau clare în societatea românească. Taberele erau bine delimitate. Oamenii lui Ceaușescu în teritoriu erau cunoscuți de toată lumea, ca și scriitorii care își vînduseră conștiința pentru meschine avantaje materiale sau sociale. Contrajurnalul, articolele publicate în presa ultimilor ani, demonstrează o cu totul altă realitate. Foștii activiști și securiști, precum și scriitorii care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
Oamenii lui Ceaușescu în teritoriu erau cunoscuți de toată lumea, ca și scriitorii care își vînduseră conștiința pentru meschine avantaje materiale sau sociale. Contrajurnalul, articolele publicate în presa ultimilor ani, demonstrează o cu totul altă realitate. Foștii activiști și securiști, precum și scriitorii care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, parlamentari, dețin funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor sau conduc ziare și reviste de cultură, în vreme ce foștii dizidenți au rămas tot la periferia societății. Cum s-a
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
sociale. Contrajurnalul, articolele publicate în presa ultimilor ani, demonstrează o cu totul altă realitate. Foștii activiști și securiști, precum și scriitorii care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, parlamentari, dețin funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor sau conduc ziare și reviste de cultură, în vreme ce foștii dizidenți au rămas tot la periferia societății. Cum s-a ajuns aici? O explicație dă chiar Liviu Ioan Stoiciu. În cele cîteva luni în care s-a aflat la conducerea județului
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
rare. Ca și în cazul filmelor S.F. sau horror, unde nu e posibil nici un echivoc. Definirea altor genuri e ceva mai dificilă, cum am văzut deja. Și, dacă mă gîndesc bine, e posibil și ca prezentatorii programelor (care sînt uneori scriitori: directorul editorial al programului PRO este dl. Dan Silviu Boerescu, al suplimentului "Evenimentul zilei", d-na Sanda Aronescu) să aibă o strategie. Evitarea etichetei de tragedie, de pildă, s-ar putea să nu fie întîmplătoare. Grija de starea de spirit
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
din perioada comunistă - e întreținută nu atât de nevoia unei clarificări a "cestiunii", cât mai ales de delimitarea, iar adesea de senzația de culpă, a actualei generații vârstnice care, volens-nolens, e contemporană cu... tema. Nu-i scap din vedere pe scriitorii care, mai devreme - mai târziu, conștient sau folosind o conjunctură fortuită, au "debarcat" pe țărmul apusean al Europei. Aceștia vor zice (au și rostit-o uneori răspicat) că au refuzat să se implice într-o politică în care primá dictatul
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
Petru Popescu. Dar șirul exemplelor poate fi ușor completat de cei informați. Diaspora, cu câteva excepții notabile (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Aron Cotruș, Virgil Nemoianu, Vintilă Horia și poate alți doi-trei), s-a manifestat frustrant; nu condițiile în care trăiau scriitorii în țară, ci ingerința ideologicului în ierarhizare deranjându-i mai mult. Și totuși, nici unul (sau mai nici unul) n-ar accepta să i se revizuiască vreo scriere, puțini fiind cei care s-ar lepăda de unele momente aparținând, orice s-ar
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele noi (!) le asigură mai vârstnicilor evidența, nu și credibilitatea. Mai
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
cei mai energici (instinctual avizați) revizioniști sunt elevii din clasele ultime ale ciclului preuniversitar (neinspirat termen!). Chiar și pentru faptul că nu citesc orice, fie și obligați, elevii sunt niște "selecționeri" uluitori; excluzându-i id est pe eternii ineluctabili chiulangii... Scriitorilor în viață nu le place să fie revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele tabere, operele lor trebuie lăsate în plata... cititorului. Dar despre capacitatea acestuia de evaluare se poate deschide o
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
cititori. În prezent, în Europa se lucrează febril la traducerea și editarea acestui best-seller. Memoriile Premiului Nobel columbian, concepute ca o trilogie, debutează cu acest volum de aproape șase sute de pagini, care descrie copilăria, adolescența și o parte din tinerețea scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute la librăria "Lumea" sau prin cafenelele din preajmă, unde mă duceam de două ori pe zi să stau de vorbă cu prietenii mei scriitori. Cel care i-a spus asta a prevenit-o: "Fiți cu băgare de seamă fiindcă sînt nebuni de legat". Sosi la douăsprezece fix. Își croi drum cu mersu-i ușor printre mesele cu cărți expuse, se înființă în dreptul meu, privindu-mă
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
nu mi-ar fi de-ajuns ca s-o povestesc pînă la capăt. Acum, la peste șaptezeci și cinci de ani bătuți pe muchie, știu că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria este mai interesată de viitor decît de trecut, astfel că amintirile mele despre sat nu erau încă idealizate de nostalgie. Mi-l aduceam aminte așa cum era: un loc bun de trăit
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
moral, oarecum asemănător cu cel ce l-a modelat pe Kierkegaard? "Pentru Mauriac, copil, viața religioasă a fost, înainte de toate, o stare a sensibilității, o atmosferă în care simțirea sa a apărut și s-a dezvoltat". Dar și operele unor scriitori care nu au componente religioase evidente, articulații metafizice la vedere, beneficiază, în examenul lui Nicolae Balotă, de o privire spiritualistă, capabilă a scormoni în aparențe pentru a atinge esențele inaparente. Radiografia sa evidențiază profunzimile spiritului și acolo unde ele sînt
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația asupra demoniei sfîrșitului de ciclu istoric reflectat în opera lui
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
de debut care a primit două premii importante și a fost nominalizat la încă unul, cu cele peste douăzeci de cronici scrise până acum despre el (meschin, cum sunt, le-am numărat), cu colaborările jalnice la mai multe Dicționare ale scriitorilor români, cu activitatea catastrofală de la Editura Fundației Culturale Române și cu seminariile lamentabile ținute la Facultatea de Litere. Cum poți crede că l-aș fi putut păcăli vreodată pe dl Lefter, că i-aș fi putut satisface (măcar așa, din
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]