1,566 matches
-
există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor vizibilități discontinue. De altfel, Foucault gândește disparat și discontinuu, iar o "unificare" a gândirii sale rămâne doar un proiect ideal scriitoricesc. Ceea ce încerc aici este un Foucault universal, valabil pentru orice contemporan indiferent în ce zonă geografică trăiește, indiferent ce fel de afinități ideologice și politice are, în fine, indiferent ce subiectivisme și partizanate proferează! Un fel de "unificare" a lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale și politice, al unei noi realități, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate (...) Întregul nostru front scriitoricesc a înțeles că literaturii noastre îi revine așa cum spunea tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferința pe țară a scriitorilor, în cuvântarea din 24. I. 1962 misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forța ei de înrâurire la formarea și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucrărilor colegilor de breaslă, de când se face medicină pe meleagurile românești și până la închiderea ediției de față, cartea lui Mihail Mihailide nu este doar romanul non-fiction al unor parabole biobibliografice, ci și o indubitabilă carte albă a personalităților medicale și scriitoricești (din țară sau diaspora), un dicționar al recordurilor profesionale și totodată al performanțelor de vocație, inspirație și stil. Gabriel Liiceanu De la madonizarea femeii la morala lumească Gabriel Liiceanu (n. 1942, Râmnicu-Vâlcea), licențiat a două facultăți, de filosofie (1960 - 1965) și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sub titlul O răutate. Cu siguranță nu este nevoie să comentăm ironiile prezente în acest text. Subliniem însă faptul că acestea sunt semnul unei inteligențe superioare și al unei secrete conștiințe de sine a unuia dintre reprezentanții importanți ai conștiinței scriitoricești. Nu mulți au fost cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca problematică, realizând o sinteză genială între trecut și prezent, asimilând creator datele cunoscute, pentru a se detașă apoi senin de ele. Într-o perioadă în care românul românesc se orienta spre noua structură proustiană, Rebreanu rămâne credincios vechii afinități scriitoricești, de tip balzacian sau tolstoian. Apropierea de misterul eternității, de latura tainica a lucrurilor, de momentele fundamentale ale vietii omului, aspirația spre absolut nu se realizează printr-o copiere mecanică a realității, printr-o redare fotografică limitată, lipsită de transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
2007 Transdisciplinaritatea Manifest, 2007 Teoreme poetice, 2007 Thierry Magnin, Între știință și religie, 2007 Coperta : Florentina Vrăbiuță (c) TIBERIU BRĂILEAN (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Tiberiu Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
apreciază ca superioară grație talentului literar dovedit, iar desăvârșirea Creației este țelul suprem. Valoarea faptei exemplare iese în evidență cu atât mai pregnant cu cât el însuși este invitat de către autor să scrie și devine preocupat de calitatea activității sale scriitoricești: "Scriu, mă plimb prin casă, gândesc, mă trântesc pe divan, fumez, iar scriu...E o bucurie pe care nu ți-o pot povesti...Mă lămuresc pentru mine însumi..."369; caietul scris promis l-a adus după o lună "Ceea ce nădăjduiam
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Quasimodo este un poet original și modern: noua voce.226 Opiniile lui Eugenio Montale sunt mai moderate, măi obiective și, în opinia nostră, măi judicioase. În numărul din martie 1931 al publicației 'Pegaso' (III) el a punctat asemănările dintre artă scriitoriceasca a sicilianului și cea a unor membri ai grupului marinettian, referindu-se cu precădere la De veghe la Nassaboth (Quasimodo nu o va mai include în volumul Și pe data e seară); a evidențiat nuanțele parnasiene din Furtună și din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
abilitatea cu care autorul creează alăturări îndrăznețe de termeni, în al treilea, o corectă elaborare a cronotopului. Acești trei piloni ai tehnicii vagului pot constitui și punctele de reper pentru analiză de față, menită să formuleze noi observații privind artă scriitoriceasca a ermeticului. Leopardi afirmă necesitatea de a folosi cuvinte vagi, pe care le consideră elemente sine qua non ale poeziei, deoarece pot stimula imaginația și pot bucura sufletul prin sentimentul confuz și indefinit generat; în opoziție cu oamenii de știință
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
preluat de Quasimodo prin filtrul versurilor lui Ungaretti în contexte nu foarte numeroase (există 6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului Către sfârșitul vieții Salvatore Quasimodo simțea că neliniștea dramatică a întrebărilor rămase fără răspuns se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a poeziei ermetice, pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul Poezii din 1938, este tributara, trebuie repetat, concepțiilor leopardiene despre verb; din ele, Quasimodo preia și caracteristicile de vag și nedefinit, fapt nesemnalat de cunoscutul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai înalt grad sommamente poetico (Zibaldone, 26) implică utilizarea unor cuvinte semantic slab marcate, valorificate prin contiguități îndrăznețe de termeni și prin elaborarea adecvată a cronotopului. Pornind de la aceste trei repere ale artei ambiguității și analizând modul în care tehnică scriitoriceasca a emulului ermetic le reflectă, s-a constatat în primul rând o predilecție pentru cuvintele antico și silenzio ce fac parte din inventarul leopardian al termenilor vagi; în al doilea rând, s-a remarcat că arta a cuvântului reificat, bazată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Flaubert, autorul studiului în discuție mărturisește fascinația pe care a încerca t-o indentificând pentru o singură operă douăsprezece trasee posibile care duceau către deznodământ, excipit în care romancierul a ales, de fapt, să nu concluzioneze. Un exemplu de practică scriitoricească prin care se indică vizibil drumul endogenezei este rescrierea documentelor. În ceea ce îl privește pe Eminescu, avem mărturii de la prietenul său Slavici și de la alții despre câtă hârtie consuma și căt de perfecționist era. O genetică ce tinde spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Iorga: 1977, 326). Intertextualitatea eminesciană comportă, mai mult decât influențe, niciodată imitație, participarea la spiritul romantismului (consub stanțialitate, asumare și depășire)1, fapt pentru care unii cercetători au lărgit contextul înspre biografie a altui romantic sau, prin extrapolare, a tipului scriitoricesc ori către un spațiu meta fizic comun. La rândul ei, opera eminesciană cuprinde în paginile de o proaspătă clasicitate un Paradis al culturii românești, illud tempus la care gândul se întoarce când istoria erodează prea mult condiția livrescă. Rolul arhetipal
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
text sau de capitol are legătură cu analiza intratextualității, în sensul că toate aceste elemente arhitecturale ale prozei marchează diferența dintre hipertext și hipotext. Numai în opere (texte publicate sau variante finale, aproape-opere) identificăm aceste linii de forță ale strategiei scriitoricești: Sărmanul Dionis, La aniversară; Geniu pustiu, [Archaeus], [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Liviu Rusu apreciază ca nesemnificativ impactul preambulului din nuvela Sărmanul Dionis, atât sub aspect filosofic, cât și al construcției epice: Demonstrația, din punct de vedere filosofic, nu este suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru bani puțini, unui pictor parizian. Fie opac la dinamismul narațiunii, fie mult prea indiferent la gusturile epice ușoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasă a lui George. Ironic, Du Maurier, încîntat de propriul subiect, deși fără experiență scriitoricească, se apucă el însuși de lucru, și, în cîțiva ani, publică romanul Trilby, o istorie romanțată de fatum malus și fortuna labilis, ce are,, paradoxal, un succes teribil la public (fapt mai curînd derutant pentru Du Maurier). Pentru James intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
enorm partenerul), un destin spiritual (chiar dacă el nu se observă imediat), fiind menit să plutească deasupra umanității decăzute, să o contemple comprehensiv și să o descrie revelator. Prozatorul amînă totuși mult asumarea "menirii", degustînd, un timp, plăcerile colaterale ale "formării" scriitoricești propriu-zise. Efectele secundare nu-l pot distrage din beatitudinea evaziunilor existențiale. Cuplul ajunge, desigur, și în mizerie absolută, trecînd prin perioade de separare (dictate de nevoile financiare). Henry pleacă în Florida, cu cîțiva prieteni, și cunoaște degradarea ultimă: cerșește mîncarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
s-a format și Donna Tartt, altă celebră prozatoare a Lumii Noi), iar al doilea la Camden. Ce se întîmplă aici, te întrebi imediat, în absența oricărei explicații din partea site-ului? Există gemenii Ellis, cu aceleași prenume și aceeași profesiune scriitoricească, ori ești victima unei farse ambigui? Deși mi-e greu să o accept integral, voi spune că varianta a doua se apropie cel mai mult de adevăr. Nu avem de-a face cu o farsă, în sensul rudimentar al termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a sudului american, cum nimeni nu a mai izbutit, poate, de la Flannery O'Connor încoace. Această complexitate a scrisului Donnei Tartt derivă dintr-o îndelungată prelucrare a datelor în laboratorul propriu. Într-un interval de douăzeci și cinci de ani de activitate scriitoricească, autoarea "a produs" numai două romane (presa americană anunță că, în prezent, ea ar lucra la un al treilea, despre un grup de oameni rămași blocați într-un lift!) și cîteva povestiri (alături de puține eseuri). În 1981, pe cînd era
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și taciturn, fără numeroase contacte sociale. Are o iubită mai bătrînă cu zece ani decît el, căsătorită și mamă, cu care se întîlnește, adulterin, vinerea după-amiază, în apartamentul lui. Colaborează și cu un editor celebru (care pare convins de valoarea scriitoricească a lui Tengo, promițîndu-i debutul în literatură), Komatsu pe numele său. Acesta, de altfel, îi și propune o afacere ce va schimba brutal viața protagonistului. Îi cere să rescrie romanul unei fete de șaptesprezece ani (Fukaeri), intitulat Crisalida de aer
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care jurămintele de credință și mărturisirile de iubire nu mai au nevoie de cuvinte, pentru că sunt înscrise în celule și în cromozomi"110. Viziunea despre lume și viață, care transformă textele poetice ale Anei Blandiana, în arte poetice, precum și modalitățile scriitoricești prin care autoarea contribuie la creearea unei noi realități, prin intermediul poeziei sale, sunt redate, pas cu pas, în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ofere o nouă viziune asupra operei Anei Blandiana, venind să completeze imaginea tradițională din cadrul studiilor anterioare. Mecanismele de creație ale Anei Blandiana sunt supuse unei investigații complexe, constantele originalității și ale unicității limbajului poetic blandian fiind urmărite în interiorul etapelor dezvoltării scriitoricești, spațiu al căutării și al regăsirii permanente. Gândindu-și textual un periplu din prisma eului creator, pliat pe evoluția volumelor, autoarea nu se îndepărtează nici de binomul viață-operă, pe care la Ana Blandiana îl pune în legătură cu relația eu-ceilalți, interior-exterior. O
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conferă încercarea de a prezenta conexiunile culturale ale operei blandiene, atât cu spațiul literaturii universale, cât, mai ales, cu pictura lui Corneliu Baba, dar și viziunea de ansamblu a operei acesteia, teza de doctorat urmărindu-și obiectivul pe întreg palierul scriitoricesc al autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme inedite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urmează "alte celebre arte poetice pentru literaturile antice care îi au ca autori pe Horațiu (Epistola către Pisoni), Quintilian ș. a. Pentru ilustrarea principiilor estetice ale clasicismului, celebră este Arta poetică de Nicolas Boileau, din anul 1674"6. Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu trecerea timpului diferențiindu-se pe epoci literare, pe curente și chiar pe stiluri individuale, specifice fiecărui autor. Astfel, artele poetice devin stigmatul fiecărui autor de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându-se într-o scriitură a demetaforizării. Primele volume stau sub semnul metaforei, ultimele sub
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]