4,125 matches
-
șapte ani de-afară înseamnă, pentru Sorin Stoica, meciuri, înfruntări, ,căliri". Între a para și a primi, viața rămîne o problemă de alegere. Cartea cu EURI e, la fiecare pas, o alegere, nu de episoade închegate cu autor incert, răpite scriiturii lui Barthes, ci de seturi de voci armonice desprinse dintr-o vorbărie care se autoîntreține, la nesfîrșit. Micile mituri de familie, mîndriile mamelor, orgoliile copiilor curg în folclorul larg și pestriț cu care circulă, apoi, de la școală pe maidanul cu
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi evocat umorul copios din scriitura dnei Mungiu. Greutatea și impactul reprezentației veneau, totuși, din altă parte. Caricaturile ,blasfemiatoare" acuzau sinapsa exegetică între lectura Coranului (i.e., urmarea lui Mohamed) și un angajament politic radical, care a produs - nu doar în ultimii zece ani - fenomenul numit ,terorism
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
dar, în general, autorii cuprinși în DESANT '83 reprezintă cartea de vizită a tinerei generații de scriitori, apărute la mijlocul deceniului nouă al secolului XX. Scriitorii ,desantați" de Ovid S. Crohmălniceanu au impus în proza scurtă românească un alt tip de scriitură și un alt mod de abordare a realității înconjurătoare. ,Realismul" optzeciștilor este unul în cheie minoră, croit de un scriitor care lucrează cu uneltele la vedere și nu ezită să transmită, ori de cîte ori simte nevoia, mesaje din propriul
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
Iuga își răsfață, o dată în plus, nu puținii fani (mai ales din rîndul celei mai noi generații). Este o carte totală, menită să bucure deopotrivă sufletul și mintea cititorului, combinație între sensibilitatea artistică ieșită din comun a autoarei și o scriitură cvasi-experimentală. Perfect adaptat tehnicilor (post)moderne, fără a uita însă nimic din lecțiile maeștrilor, scrisul Norăi Iuga este (ar trebui să devină) unul dintre reperele fundamentale ale scriitorilor tineri și foarte tineri.
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
Eremia, lejeritatea ei picantă, se înscrie în cea mai bună tradiție a subretei clasice. René Jacobs, profund cunoscător al epocii, definea Cosí fan tutte ca pe "una dintre cele mai simfonice opere mozartiene"; într-adevăr sunt momente în care amploarea scriiturii orchestrale aruncă parcă flash-uri chiar și către orchestra secolului al XIX-lea (sau măcar către Jupiter). Vlad Conta la pupitru a impus o lectură dinamică, tempi rapizi, strânși și o frazare maleabilă în momentele de abandon și nostalgie. Și
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
rezist impulsului de a o pune în practică, mai ales că: 1. scriu articolul de față de ziua mea, într-o stare de relaxare de care n-am avut demult parte, 2. exercițiile de hibriditate funcționează când sunt susținute de o scriitură adecvată (ceea ce, firește, nu pot garanta în cazul cronicii de față). Primul exemplu care îmi vine în minte este Margaret Atwood, de când a început să scrie romane cu bibliografie, de când cercetează o știință diferită pentru fiecare carte. Da, e adevărat
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
expresie individuală ci și una epocală a "adevărurilor" ce i s-au înfățișat. "Adevăruri" cu o încărcătură subversivă la adresa societății totalitare cu care a avut nenorocul a se confrunta prin mijlocirea unei existențe dramatice, precum un alibi al propozițiilor sale. Scriitura acestora are adesea o notă de urgență, o febrilitate, o precipitare care și-a găsit probabil tiparul cel mai adecvat în jurnal și în scrisori. Epistolele lui I. D. Sîrbu pe care ne propunem a le adnota în prezentele rînduri posedă
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
este să-l tortureze pe cititor, ci prin ficțiunea pe care i-o propune să-l facă într-un fel sau altul să se simtă bine". E un punct de vedere, desigur. Cine a citit romanul de mare frumusețe a scriiturii Sub Vulcan care i-a adus autorului său, Malcom Lowry, celebritatea, nu cred că a rămas cu o senzație de confort, dincolo de cel estetic (într-adevăr copleșitor). Nici cititorii unor tragedii shakespeariene, precum Macbeth. Nu e un secret pentru nimeni
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
limpede că, la fel ca în cazul noului roman francez, miza romanului algebric cade pe arhitectura a construcției, nu pe calitatea materialelor care o compun. Mai important decât poveștile, reflecțiile, amintirile, visele, ideile, speranțele personajelor, este, într-o astfel de scriitură, modul în care toate acestea sunt asamblate în edificiul romanesc. Pentru romancierul Constantin Virgil Negoiță contează în primul rând cum se spune și abia după aceea ce se spune. Or, în mod paradoxal, cititorul de romane este tentat să se
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
și a proiectelor narative, numeroase ficțiuni alternative, auto-centrate, ireductibile la un numitor comun. Sorin Stoica, Florina Ilis, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Popescu, Ioana Bradea, Florin Lăzărescu, Filip Florian: autori din aceeași generație, dar atât de diferiți ca tematică, problematică și scriitură încât se poate spune că ei împart exclusiv momentul debutului editorial. Dincolo de amprenta personalității fiecărui scriitor, această dispersie se explică și prin atomizarea societății noastre, sătulă de "indicații prețioase" și principii unificatoare, ba chiar și de regulile decenței unui comportament
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
de violență, lucru pe care nu-l agreez oricum, ca un fel de răspuns la tipul de violență degajat de textele ei. Nu știu dacă reacționînd la receptarea britanicilor sau nu, francezii și nemții s-au apropiat de tipul de scriitură propus de Sarah Kane. În aceste spații culturale s-a montat Sarah Kane, aici a făcut vîlvă, de aici s-au contaminat ceilalți. Pe această filieră am descoperit-o și eu, citind despre ea în ziare și reviste, citindu-i
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să analizez și să simt revoluția
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
a făcut-o spectacolul Woyzeck al lui Măniuțiu cu mine. Sarah Kane s-a învîrtit și în jurul lui Brecht, al Baal-ului, iar limbajul său s-a impregnat de ceva direct și autentic din texte mari ca acestea, din nervozitatea scriiturii acestor mari autori. Ca și din Pinter, ca și din Bond. Nu m-am mirat că Mihai Măniuțiu vrea să vorbească din nou despre disperare, iubire și moarte, mai tranșant într-un fel, mai radical. Soluția Sarah Kane a fost
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
ideologice, filosofice, sociale etc.", arată Ion Vlad, redescoperind roata evoluției romanului de la primele opere de gen și până astăzi. Mai... problematic, însă, decât asemenea fragmente oarecum inutile în economia cărții este felul în care autorul își scrie Romanul universurilor crepusculare. Scriitura sa este descărnată de imagini și lipsită de orice dinamism narativ. Observațiile, atât de pertinente, sunt devitalizate stilistic, dând de multe ori impresia de conspect universitar. Cele mai expresive fraze le găsim, fără excepție, în ceea ce Ion Vlad citează, nu
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
februarie 1985 la București. În sfera preocupărilor sale muzicale intra că o caracteristică naturală și poezia, iar ca gen poate fi încadrat în supra- si hiperrealism. Pe blogul său pot fi găsite și câteva texte de proza scurtă. Multe din scriiturile sale îl recomandă că poet postmodernist, iar în ceea ce privește hip-hop-ul românesc, s-a poziționat în avangardă, datorită combinației între acest gen muzical și tipologia să de exprimare. Kazi Ploae este un nume poate necunoscut publicului larg consumator de hip hop, dar
Jamie @ Underground Pub Iași [Corola-blog/BlogPost/96729_a_98021]
-
cel dintâi sunt neîndoielnic interesante, însă ele ne creează senzația că prozatorul își ține prea strâns, de mână, personajul preferat. Chiar și așa, Dincolo de frontiere e unul dintre cele mai bune romane ale tinerei generații: ca problematică propriu-zisă și ca scriitură.
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
întâmplare foarte neplăcută nu-mi poate schimba părerea în niciun fel despre Oskar. Iată cum (re)învie istoria... trecutului sau trecutul istoriei! Românele Hertei Müller readuc în planul științei literaturii regândirea realismului, mai ales în plan teoretic, deoarece în planul scriiturii, reapare istoria, cu determinările ei, mai mult nefaste, decat faste, prin care politicul jubilează, iar socialul intra în umbră. Toate însă pot exista dacă talentul se manifestă activ, dinamic. Aș alinia, dar n-aș subscrie, unele române ale Hertei Müller
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai mult de câteva ștersături, îndreptări și adaosuri, nu s-a mai schimbat apoi... (p. 10). Firul sau narativ pune sub lupa starea de spirit, analizându-i impresionant consistentă. Cu cat trece timpul, cu atat mă atașez mai mult de scriitura lui Artur Silveștri, plecat de aproape doi ani dintre noi, chiar de ziua Sf. Andrei, totodată, sărbătoarea creștinismului românesc. Deloc întâmplătoare, aș zice, aceasta chemare timpurie ACASĂ, cunoscut fiind faptul că autorul nostru întreaga să viața și-a pus-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
avant la lettre». În sprijinul tezei lui Manolescu s-ar putea aduce cuvintele lui Maupassant, care subliniază partea de iluzionism inerentă literaturii realiste («Realiștii de talent ar trebui să se numească, mai degrabă, Iluzioniști»), ca și reflecțiile lui Barthes privind «scriitura romanescă», a cărei misiune ar fi aceea «de a pune masca și de a desemna în același timp» (am mai putea adăuga și demonstrația acestuia că «nu există Roman fără Literatură»).” Considerațiile lui Dan Cristea ne întăresc convingerea că la fel de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
s-ar fi scuturat norii cu toate mărcile și modelele, cu autocare și microbuze”. Mai surprinzător e să vezi - și abia aici devine evidentă marca Filip Florian - că până și momentele cele mai tensionate din istorie sunt transpuse într-o scriitură într-atât de vie, încât iese mereu din paginile cărții. Bombardamentul aerian din 1944 e surprins drept „un bâzâit cumplit, aiuritor, ca și cum mii de albine mi-ar fi intrat în urechi”. De reținut și imaginea absolut fabuloasă a mamei, așa cum
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
spre un tip de ludic și de estetic de cioburi și de legende din care Pintilie reface alte mari trasee culturale cu o anvergură halucinantă. „Turandot și Pescărușul sînt singurele mele două spectacole în care am practicat acest tip de scriitură, m-am drogat cu textualism. Regret că am abandonat această experiență mult înainte de-a fi epuizat-o. Mai găsesc cîte-o țigară scuturată, uitată prin vreun buzunar de pantalon vechi. Ce să fac, s-o fumez de unul singur?” Lucian
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
pentru apărătorii imperativelor ideologice, fisurează serios peisajul poetic dominat de proletcultism, forțând o deschidere către modernitate. Chiar și atunci când a fost constrâns să abordeze, accidental, teme oarecum conjuncturale, Grigurcu a experimentat, din punct de vedere stilistic și al limbajului, o scriitură altfel decât cea agreiată de cenzură și critica oficială. Junele „furios” și „incomod” își aduce, alături de poeții „steliști”, Baconsky, Gurghianu, Felea sau Aurel Rău, un aport considerabil la impunerea unui nou tip de lirism. Așa se explică de ce doi-trei ani
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
este altcineva decât cel ce „sfredelește” continuu după secretul existenței și al artei. În poezia autorului Amarului Târg, care nu e o componentă complementară în activitatea criticului, ci tocmai invers, dincolo de unele pauze de respirație, de relaxare, există voluptate a scriiturii și plăcere de a imagina, înfiorare, iubire, spaimă, scepticism. Adică tot ce e necesar pentru a atesta un poet complex în prim-planul poeziei contemporane.
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Gheorghe Grigurcu Se vede de la poștă: tempera- mental-stilistic, Barbu Cioculescu aparține altui timp decît celui prezent. Strădaniile d-sale de-a se abstrage din contem- poraneitate, vizibile în scriitura strălucind într-o manieră oarecum salonardă, în pedanteria visătoare, în mentalul livresc cum o probă de aristocrație a spiritului se coroborează în volumul de dialoguri orchestrat de Monica Pillat și cu un șir de preciziuni autobiografice. Cu o cochetă melancolie
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]