1,460 matches
-
precupețesc nici un amănunt autentic, nici un nume propriu. Istoria, pe de altă parte, simptomatizează rafinatul primitivism, un monopol incontestabil al marii doamne teutone. Primul act se scurge Într-o acvatică tribună amfibie, din nevinovata primăvară a anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
contra ultraiștilor, disprețul plictisit pentru răsuflata critică folosită, câte o gazetuță fără ecou și, În definitiv, agapa de rigoare de la Hotelul Marconi, din mahalaua Unșpe. Nimeni nu a izbutit să observe În sechela sonetistică de referință unele noutăți colosale, care scrutau foarte adânc și, din când În când, se ițeau de sub leșinata trivialitate. Le menționez acum: Strânși prietenii la colț de stradă Seara manșetă ni se duce. P. Feijoo (Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din Cuenca del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
găleți, ea amintește un linotip disproporționat. E de două ori mai Înaltă decât maistrul; greutatea sa atinge câteva tone de nisip; are culoarea fierului vopsit negru; și e confecționată din fier. O pasarelă cu scară Îi Îngăduie vizitatorului să o scruteze și să o atingă. El va simți În interiorul mașinii ceva ca un puls ușor și, de va pune urechea, va detecta un susur Îndepărtat. Într-adevăr, Inutilul dispune În interior de un sistem de conducte prin bezna căruia curg apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Fletcher lucrau la monitoare. Auzi șuieratul hidrofoanelor. Totul urma să se Întâmple din nou. Ted, În picioare lângă monitor, spunea: — Jerry, mă auzi? Jerry, ne asculți? Dar nu ajungea la nici un rezultat. Beth se apropie de Norman pe când acesta scruta Întunericul. — Vezi ceva? — Nu Încă. În spatele lor, Tina spuse: — Optzeci de metri și se apropie... Șaizeci de metri. Să trec pe sonar? — Nu, fără sonar, spuse Fletcher. Nimic care să-i provoace interesul asupra noastră. — Atunci, să opresc dispozitivele electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Jack se Întoarse la numărul 9849 și bătu la ușa pe care scria „Administrator“. Îi deschise o hoașcă. — Da, tinere domn? Jack Îi flutură insigna prin fața ochilor. — Poliția din L.A., doamnă. În legătură cu tipăriturile pe care le-ați găsit. Hoașca Îl scrută prin ochelarii ca niște funduri de sticlă. — Răposatul meu soț ar fi făcut singur dreptate. Domnul Harold Downey nu tolera deloc asemenea gunoaie. — Ați găsit chiar dumneavoastră revistele, doamnă Downey? — Nu, tinere, le-a găsit femeia mea de serviciu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
am investit cu Înțelepciune. Cred că cel mai bine mi se potrivește eticheta de antreprenor. Și nu mă lua cu jargonul de pușcărie, domnule White! Nu mă face să-mi pară rău că am fost sincer cu dumneata! Bud Îl scrută din priviri. Putea să parieze că era Într-adevăr sincer atunci cînd credea că polițiștii sînt niște gîngănii cu care uneori rentează să fii sincer. — Bun, atunci am să termin. — Te rog. Bud Își scoase carnețelul. — Ai spus că Gilette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
țîrr, țîrr. Zgomotul acela nesuferit continuă. În cele din urmă, după un minut, Helen puse receptorul jos, incapabilă să suporte imaginea telefonului sunînd strident, lăsat de izbeliște, abandonat În propria ei casă goală. — N-am prea mult timp, zise Viv scrutînd Oxford Street În sus și jos. — Ești foarte drăguță, Îi răspunse Fraser, că-mi acorzi chiar puținul timp pe care-l ai. Trecuse de ora șase. La prînz Îi spusese să revină, și se Întîlnise cu el În fața clădirii John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brațul lui. Era nouă fără zece. Ieșiră cu toții În hol, iar domnul Imrie Închise ușa sălii de așteptare și apoi, În pas ușor, traversă și Închise ușa sălii de chirurgie. Stinse lumina, deschise zăvorul ușii principale, crăpînd-o doar pentru a scruta strada. — Vai, zise el, luna Încă strălucește. Mă-ntreb... Se Întoarse spre Viv. V-ar deranja, doamnă Harisson, să vă țineți batista peste gură, așa? Își duse mîna la gură. Da, e bine. O să dea impresia că ați venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spații Pe teme diverse, făcând divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
care l-am primit de la ea de Crăciun. Pesemne e ora de trezire În Londra. „Hai, mami, puturoaso, o să Întârzii.“ Vocea lui Emily are o notă de mândrie față de misiunea ei: când face pe șefa, are exact vocea mamei ei. Scrutez camera În căutarea semnelor de adulter. Rochia e pe umeraș, pantofii sub scaun, lenjeria Împachetată frumos deasupra. Jack m-a cărat la hotel, m-a dezbrăcat și m-a băgat În pat. Ca pe un copil. Brusc, Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe cap. Ați auzit de caz? l-am Întrebat. Ați vorbit cu avocatul fratelui meu? — Sigur că nu, domnule. Au fost cîteva relatări În presa locală... cîteva reportaje la televizor. Părea nerăbdător să mă conducă la taxiul care aștepta. Am scrutat titlurile ziarelor expuse lîngă biroul recepției. — Ce anume s-a Întîmplat? Nimeni nu pare să știe. — Nu e sigur, domnule Prentice. (Îndreptă publicațiile, Încercînd să ascundă de mine orice ediție care ar fi putut revela Întreaga poveste În care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am făcut un pas Înapoi și am Încercat să-l apuc pe Crawford de braț. — Bobby? Pentru Dumnezeu... — E-n regulă, Charles. N-am vrut să te supăr..., mă liniști el cu un surîs prompt. Privirea lui Însă continua să scruteze ansamblul proprietăților lui Sanger, căutînd să delimiteze liniile de cîmp vizual dintre bungalouri; eram sigur că În clipele alea punea la cale o provocare violentă. — Bobby... mai sînt și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
albaștri. în schimb, privirea i s-a concentrat deo dată asupra mea, pânditoare și scormonitoare. Mă apasă privirea ei, parcă a simțit că inventez și, cu cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și pe care încearcă în van să o priceapă. — Azi, în schimb, am stat acasă, bâigui. Mi-a fost lene de dimineață, am citit, am făcut niște exerciții la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a invitat la el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clarei, își reluă, imperturbabil, pendularea pe dig. Clara se uită la ceas, apoi coborî cu un oftat de pe piatră. Era destul de târziu și trebuia să ajungă neapărat la galerie, doar de asta venise la mare. Pescărușul îi aruncă o privire scrută toare și apoi se înălță în aer, plutind cu aripile întinse înspre larg. Clara îi urmări cu atenție zborul, până când pescărușul dispăru într-un nor care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu el. încă nu se dezme ticise, nu putea pune un semn de egalitate între Bobo cel din urmă cu douăzeci de ani și bărbatul impunător și distant care ședea în fața ei pe taburet ca pe un jilț și o scruta cu aceeași încordare cu care mai devreme o scrutaseră figurile de pe pereți. Chipul lui Bobo se însenină dintr-odată. — în cep să te recunosc, spuse el, ridicându-se de pe tabu ret. Mi-era teamă ccă o să dau ochii ccu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pune un semn de egalitate între Bobo cel din urmă cu douăzeci de ani și bărbatul impunător și distant care ședea în fața ei pe taburet ca pe un jilț și o scruta cu aceeași încordare cu care mai devreme o scrutaseră figurile de pe pereți. Chipul lui Bobo se însenină dintr-odată. — în cep să te recunosc, spuse el, ridicându-se de pe tabu ret. Mi-era teamă ccă o să dau ochii ccu o cu-coană de care o să mă întreb cum dracului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre Bobo și continuă, opintit: După cât de ceremonios vorbea mustăciosul ăla despre tine, presupun că ești faimos și că ai avut multe expoziții, ai călătorit prin străinătate... Cred că sunt toți mândri de tine, mai ales fratele tău, care ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu o privire intensă în timp ce el con tinua să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița Iuga, într-o dimineață, pe când acesta venise să înapoieze o țigară împrumutată de la Nicanor. Dar acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită și el o părere omenească, după care jinduia inima sa de tânără mamă, îl maimuțări pe Faraon, de care el, totdeauna, făcea mare haz: Die Welt wird
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe: -Măi, fa-tă, un-de te trezești? Ia vezi, că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir nu a aflat niciodată cum ajunsese el, personal, în asemenea hal de deteriorare și nici cum de toate hotelurile, în respectiva noapte, au fost atât de aglomerate. Într-o piață, în care se oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu mâinile-amândouă, îi venea să plângă de necaz, precum copiilor care-și pierduseră mănușile, de usturimea degetelor înghețate. Salvarea providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Lunii Pline... Or, eu, cum să vă spun, nu am înțeles nimic din viața asta pusă de dumneavoastră între paranteze și înțesată de extrageri de rădăcini pătrate care amărăsc adolescența, copleșită fiind de sarcinile inutile ale societății capitaliste... Profesorul zâmbi, scrutând îngândurat vatra lulelei sale, cu arabul de argint, care cerea o nouă doză de tutun de Virginia, și rosti sentențios: Fata tatii, să știi că Viața însăși este o entitate pusă între paranteze, iar omenirea are nesăbuința de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndeletnicirile ei zilnice ca soră voluntară de Cruce Roșie, descriindu-i momente comice, banale, sau situații tensionate cu final fericit. Brusc, fără nici un motiv aparent, devine neliniștită. Absentă la discuție, răspunde monosilabic și când zâmbește, o face cu efort vizibil. Scrutează des oglinda retrovizoare, parcă preocupată de ceva. Se uită și el, dar în afara traficului obișnuit nu observă nimic care să-i atragă atenția. Ce se întâmplă Smaranda? Îi adresează un zâmbet încurajator, așteptând răspunsul ei. Am curioasa impresie că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]