4,690 matches
-
îl caută arghezian spre a ascede în tărâmul Luminii, în Raiul propovăduit de Sfinții Parinți ai religiei creștin ortodoxe „Te caut în îngeri apăruți din Lumină,/ Te caut în Cer și Te caut în tină./ Caut în țărmul ce se scufundă,/ Caut în moarte și caut în nuntă. / Caut în tot și caut în toate,/ în puritate-n crediță și în păcate./ Și obosită de-atâta căutare,/ Caut odihnă în căutare./ Ești Cel ce ești și Cel ce va veni,/ Ești
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
muncă, zbucium, încordare Îndreaptă-te acum grabnic spre mare! Știam dintr-o carte scrisă demult, demult, Că slăvitele ape, purificatoare sunt! Preoți tămăduitori, încă din vremuri amare, Purificau oamenii simplu, prin scufundare! Sub privirea blândă a lui Dumnezeu M-am scufundat în mare de trei ori și eu Nisipul din adânc, atins de mine s-a argintat Mii de steluțe în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
de stabilopozii digurilor de apărare. Când mă remorcau, valurile îmi luau barca pe sus, fiind mai ușoară ca cea ce mă tracta și mă ducea înaintea lor. Trebuia să țin cârmă cu rama să nu ne ciocnim și să ne scufundăm. La intrarea în port, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. A
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
când m-a privit cu ochii aceia de tău, cuvinte memorabile, nemuritoare... Nu a spus nimic, A trecut mai departe. Mirosea a mere verzi, urma ei. Un ritm cu aromă de tei se-ndepărta cu pași de ciută, orașul se scufunda în orele serii. CU NOAPTEA ÎN PAT Ca o țigancă, Zornăindu-și grele Brățările, Inima, Cu ochii pe geam Gemea adânc, Din toate așteptările... Până târziu fereastra Rămânea goală de venirea ta. Noaptea, rămasă singură, Se plictisea sihastra. Venea la
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
orice fel de pomi. Un soi anume, pomul lui Saturn! - Era unul din favoritele mele, îl făceam lângă Roata cea Mare cu inele, Saturniada. - Într-un pahar Berzelius mai mare, umplut cu soluție de acetat de plumb foarte diluată, se scufundă o lamă de zinc tăiată în formă de pomușor. După un timp se va observa plumbul depus pe ambele fețe ale pomușorului nostru. - Frumos! - Am terminat cu pomușorul. Ce-ai zice de niște artificii? Nu ai nevoie de lumini strălucitoare
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
mă ridic lăsând arvună-un trup de lut deodată nu mai știu ce sunt ori pană, vânt sau chiar un duh aud un popă cum cuvântă că iute m-am suit la drepți dar îngerii mă duc pe brațe mă scufundă în copaie sunt nou născut în scăldătoare astăzi este 1 martie din moarte iar am înviat Referință Bibliografică: astăzi este 1 martie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ASTĂZI ESTE 1 MARTIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365249_a_366578]
-
ape și nu i-am putut urmări destrămarea. Cu cele două mâini am îmbrățișat o picătură de sânge care-mi dogorea în piept și-am înțeles că nu există moarte și că nici marea nu mai există. VII Te-ai scufundat definitiv în tăcere și atunci mi-am dat seama: cuvintele ne sunt de prisos când nu mai construiesc nici vise, nici himere. XI Astăzi e marea cea care mă contemplă. Sau eu sunt cea care contemplă aceeași mare pe care
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
că vei putea să accepți meschini hidoși, duplicitari, în comandouri de corbi, ce lovesc cu substanță în cordul tău, fără ca nimeni vreodată să zbiere... descopăr ce știam deja, doream să uit, pe termen nelimitat, insignifiant uneori, de voi corbilor, ce scufundați un vas într-un ocean imens, ați hărțuit corbilor un neam, o țară, când scriu acest sfârșit de poezie, respir, transmit semnale către semenii mei iubiți. GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Mă înalț mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
plecat singur. A suferit singur. Cum spunea Iannis Ritsos: „Fiecare e singur în naștere, în iubire și-n moarte.” Așa și el. L-a costat singurătatea-n iubire. În ultima vreme, actorul vedea clipă de clipă cum corăbiile i se scufundă. Nici vorbă de ajuns la liman. Vânturi potrivnice. Susținea că nu se teme de moarte, ci de neputința. Lumea teatrului este consternata, deși se aștepta la un astfel de sfârșit. Știi că va veni, dar nu știi când. Și, mai
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
de tine. și plouă, plouă cu găleata acum, când m ă î ndrept spre tine, și-mi intră ca un hoț, șireata, sub piele, dar îmi face bine. de-ar fi să plouă peste lume, și un potop să ne scufunde, mai tare te-oi striga pe nume, pan ă un val m ă va ascunde. și dacă cerul sfânt se crapă mă voi grabi î ntr-o absidă să beau din ploaie-ntreaga apă, să-ți dau în dar o atlantidă
SĂ-ŢI DAU ÎN DAR O ATLANTIDĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364907_a_366236]
-
că suferim.În ochii lor se citea cruzimea,dorința de a ne minimaliza ca ființe umane, de a ne distruge demnitatea. În nopți friguroase cu vânturi puternice, sau în zile toride, urlam de durere ca o corabie înainte să se scufunde. Mulți și-au găsit moartea. Nu era interogatoriu la care să nu fiu întrebat de acțiunile organizate de cunoscutul scriitor disident, Paul Goma. Am și scris ceva în acest sens:,,Ce se aude, puiule?/ Vine duba, domnule./ Plângi de frică
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
un început preaminunat le-au dat, acum se-neacă crud și sugrumat în aspre și reci lacuri de uitare! De am tăcea și-ar construi un turn păgân și ar uita ce sunt...În Babel ar trăi pe veci, divinul scufundând...Dar ei dacă-ar tăcea, noi ne-am rătăci în tăcerea lor? .......................................................................................................................................................................................... Am plâns pe umărul tău drag să curgă alte versuri din mine și din ascultarea ta. Căci ascultarea ta le dă o nouă-nșiruire și necurmat în urma ta, cernute
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
apa. Rămasă singură, Olga a început, să se dezbrace. Nu se grăbea, voia să retrăiască toate amintirile de peste zi, îi veneau în cap doar frânturi de imagini impersonale. Goală a ieșit din dormitor și a intrat în baie. S-a scufundat încet în apa fierbinte, pe măsură ce trupul se obișnuia cu temperatura ridicată a apei, odată corpul intrat tot, a simțit o moleșeală plăcută, ca un fior dat de îmbrățișarea iubitului. Gândurile au început să se așeze în ordine. Patronul o numise
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
iubire, cu grijă. Dilemă Timpul trece greu când aștepți. De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine? Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă de parca Ulise însuși s-ar smulge din suflet. Mâine voi hotărî dacă îi voi scufundă corabia sau îl voi transforma în statuie. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ... Citește mai mult Fericirea e mutăM-ai rugat odată să-ți scriu
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
din iubire, cu grijă.DilemăTimpul trece greu când aștepți.De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilăde parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.Mâine voi hotărî dacă îi voi scufundă corabiasau îl voi transforma în statuie.MirajPlănuiam să mergem la Ermitage,iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii.Cuvintele însăau ajuns înaintea noastră.Știam că ... XXXII. VERS ALB, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 660 din 21 octombrie
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
de ani, cu pletele castanii legate într-o diademă aurie cu nestemate.” E un bun prilej pentru copii de a afla despre civilizația Atlantidei din urmă cu zece mii de ani, ca și despre dezastrul produs, în urma căruia, continental a fost scufundat. Atlanții îi atenționează pe copii că omenirea se află în fața unui mare prag istoric. Toate resursele se vor epuiza și omenirea va fi supusă pieirii. Ei propun omenirii un târg. În schimbul tehnologiilor lor avansate, care ar salva Terra, atlanții să
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn te va feri de moarte, luându-ți dreptul de-a muri până ce Eu voi socoti că le-ai plătit din plin pe toate. Scena 5 (Apare Ispititorul în chip de om, șchiopătând ușor și cu fața
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul lângă altul, cu mișcări largi și leneșe, ne scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam apa, care în zona aceea avea peste opt metri adâncime. Miruna se sprijinea cu mâna de gâtul meu, mă săruta deasupra apei mării și se apropia subtil, în răstimpuri
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în continuare, fără a avea control asupra propriului destin? “Oricât de tare aș vrea acum să-mi întrerup călătoria spre trecut, nimic nu mă poate opri spre a-ți demonstra
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău.Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DOMNILOR, CE-AȚI PUS ÎN UNDĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 637 din 28 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Domnilor, ce-ați pus în undă Bate orișice record Câtă vreme în fiord Submarinul se scufundă Fiecare deserviciu Are ținta lui finală Dar nu cânți o triumfală La o poartă de ospiciu Că e vornic, pârcălab Geaba-l pui să dea din gură Fără nici o partitură Pe redactor când e slab Că-i înțepenește cota Ca
DOMNILOR, CE-AŢI PUS ÎN UNDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365677_a_367006]
-
pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. În sfârșit, ajunse foarte aproape de pui. Pasărea știa că nu îi este dușman, fiind obișnuită cu prezența oamenilor, așa că se lăsă luată din apă, după ce nea Ghiță sparse gheața din jurul
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]