4,809 matches
-
Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele; o mulțime, toate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele; o mulțime, toate de el făurite din fier moale; din fier oțelit; apoi scule din lemn; din piele; din os... Care de care mai cu fantezie lucrată (vorbesc, În continuare, de unelte), mai frumoasă, mai... ciudată - și, uneori, chiar utilă... Bătrânul nu ascundea că uneltele lui erau mai degrabă de „prăjit” (adică de privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din teslă, frumos lustruită din lustruitori’ - ai Înțăles? - Am Înțăles!, răspundeam eu pe dată, ca trezit din somn, adică fără să fi Înțăles mare lucru - Însă dacă Moș Iacob mi-l spunea... Sunt convins: dacă Moș Iacob nu avea printre sculele lui cai-de-bicicletă, praf-de-tobă, ziuă-de-ieri - și altele asemenea, era numai pentru că În Mana nu se vorbea așa - se vorbea altfel (Însă exact despre aceleași „subiecte”). După arătarea uneltelor - care putea foarte bine să ocupe Întreaga... activitate, iar Moș Iacob să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fată-mare, de babă - chiar și găvan pentru gură de mireasă (a doua zi după cununie). Măcar așa le destina el, nu conta cum ieșeau, conta ce zicea el că au să iasă... Și, bineînțeles, pe la fiecare lingură „treceau” toate sculele lui, zeci și zeci: de tăiat, de scobit, de șlefuit, de descântat, de menit... Lingurile făcute de Moș Iacob al meu puteau fi recunoscute și cu ochii Închiși - după gaura din coadă (pentru această „operație” avea cel puțin zece unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-a sesizat-o, fie a ales s-o ignore. În orice caz, Susan rămânea cu Tusea în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins, să sperie peștele... — Băăăăi, tembelule! strigă un moșneag, care în urmă cu cinci minute tocmai și-a plătit taxa aschimodiei. Vezi dracului c-am niște scule-ntinse acolo! Intri-n ele, fir-ar el al dracului de pește și de om! Ești nebun?! Pe cine mai vezi tu că face baie la ora asta?! Rafael își amintește că-l cheamă Matei pe moșneag. Matei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
locu’ ăsta ca să dau la pește! Nu ca să te văd pe tine cum faci ca vaporu’! Rafael se răsuci și înotă spre mal, apropiindu-se și mai mult de undițe, cu intenția vădită de a-i administra o corecție bătrânului. Sculele, bă, intri-n ele! Ce om nemernic! Rafael oftează, i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia, excentricii au fost Întotdeauna priviți cu bunăvoință, ba chiar cu admirație, cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se transforme în niște tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi o legumă, te-aș zdrobi cu cea mai mare plăcere, femeie, aș scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai ești în stare să-ți ții scula în mână când faci pipi, și-ți trece prin minte să mă zdrobești!” „Taci din gură, femeie. Frate, spune-i să tacă odată din gură.” „Taci și lasă-l în pace, cumnată. Cearta nu vă e de nici un folos.” După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
măsuri de prevedere. Am încrucișat brațele sub cap și mi-am lăsat privirile să colinde. Pe pod, un pescar era din cale afară de răbdător și asta părea singura lui îndeletnicire. Fuma țigară de la țigară și ținea într-un geamantănaș niște scule de pescuit grozave. Geamantănașul îl strângea mereu lângă el, parcă s-ar fi temut că ar putea cineva să i-l fure. O fi fost de fabricație germană, ca și televizorul nostru. Omul privea țintă în apă. Ariana. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am Întors În vagonul pentru fumători. Unul dintre mecanici adusese o găleată și niște cîrpe cu care ștergea sîngele de pe jos. Cum se simte, doctore? Îl Întrebă pe tata. — Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai văzut cînd a sărit pe fereastră? — Sigur. Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cred că Tooty s-a ofuscat fiindcă nu prea l-am băgat în seamă când se lăuda cu succesul lui în intermedierea contractelor de fuziune, cu Jaguarul din dotare, cu talentul său în materie de cricket sau - de ce nu? - cu scula lui. Oricum, altceva nu cred că mai știe. S-a dus pe urmă să vrăjească două fetișoare de teapa lui, pe nume Flopsy și Mopsy (nu fabulez!), care par să-i savureze poantele inteligente. Judecând după gesturile lui, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Trișezi degeaba, bă, că nu-s gagici în sală. - Cine trișează, balonatule? Uite cum se vede fibra pe pectorali! Crezi că toți face cinci injecții pe săptamână, ca tine? - Eu, bă, pleaznă? Ia vino la oglindă dacă ai sânge-n sculă! Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi scrise cu degetele tremurânde un mesaj doctorului Iolescu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
printre cele mai adaptabile viețuitoare. Se obișnuiesc repede, cu aproape orice. Oricare fantezie bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un om cu scula canibalizată la propriu, că mă voi conversa, la per tu, cu un Arhanghel, cu un Iepure și cu un Bursuc, ca să nu mai pomenesc de faptul că l-am cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați dormit destul! Hai, că nu-i vreme de dormit! Copiii se urniră anevoie și bombănind. Când descoperiră însă masa încărcată, se înviorară și-și amintiră că li-e foame. Melentie îi așeză pe toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
agregat deosebit de complex, cu fire de toate culorile și forme geometrice minuscule fu astfel scos ia lumină. În interiorul ei, câteva mici secțiuni erau complet carbonizate. Folosindu-se de un alt instrument, ea extirpă componentele distruse, apoi scotoci prin cutia de scule, care-i atârna greu pe umeri, după elementele de înlocuire. Când să-l plaseze pe primul în locașul său, Parker stinse laserul cu care făcea reparațiile urgente. Examină sudura mustăcind, ― Nu-i rău deloc, dacă-mi dai voie. (Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
departe fruntariile contului meu în bancă! Deci... cum se va face împărțeala în caz că găsesc ceva de valoare? Ripley suspină. ― Nu vă-ngrijorați. Veți primi amândoi ce vi se cuvine. Și cu asta, ea începu să scotocească iar prin cutia cu scule, în căutarea unui tip special de modul oprativ pentru ultima secțiune avariată din panoul mural. ― Eu nu mai lucrez nimic! anunță senin Brett. Să ni se garanteze o împărțeală absolut echitabilă. Ripley găsi piesa necesară și se mișcă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile elemente funcționau perect, apoi își puse sculele înapoi în cutie. ― Ocupați-vă de restul. Am terminat cu ce-a fost mai delicat. ― Nu-ți face probleme. Ne descurcăm noi, o asigură Parker cu o voce neutră și fără să o privească. Îl obseda în continuare ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prietenul său pentru a închide defi nitiv delicatele conexiuni. Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor acționat de la distanță. Nedispunând de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze problema utilizând instrumente improvizate. Scule proaste pentru o treabă proastă, se gândea Parker înciudat. Și totuși trebuia să se descurce. Până când modulul 12 nu era reparat cum se cuvine și repus în activitate, nu puteau să decoleze. Pentru a părăsi această lume, Parker ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]