1,371 matches
-
clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bridgeman. Un negustor ambulant face tot felul de manevre prin fața lor cu un coș cu figurine de lemn. Îi fac semn să plece și el se duce să-l deranjeze pe Bridgeman. — Doriți păpuși, domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile lor par distanțate de chip, ochii, gurile și nasurile sunt ascuțite și supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lungul crestei, sute de Fotse încep să-și scoată caprele, de parcă, la fel ca strămoșii lor, s-au născut din peretele stâncii. Pagină separată Albii se uitau la Daou și vedeau un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o gospodină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Marii Crize. Oamenii nu-și permiteau să irosească nimic... Mi-a rămas în minte conceptul de «hobo art»... cei care călătoreau ca să găsească de lucru făceau adesea mărunțișuri pe care să le vândă sau să le dea la schimb... sâmburi sculptați, monede bătute, portrete, cuverturi... orice!“ Roz, verzi, galbene sau portocalii, și-ar găsi cu ușurință loc într-un penar dacă nu ar avea atâtea lucruri de spus. De ce totuși creioane? „Sunt niște obiecte cu o simbolistică extrem de puternică. Toți avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
din punct de vedere tehnic, viitor soț nu părea prea plauzibil. Logodnic părea să se potrivească mai bine, Însă adevărul e că nu fuseseră niciodată logodiți oficial. — E jumătatea simbolică a mătușii Zeliha. Peste drum, sub o arcadă otomană elegant sculptată, au zărit doi băieți țigani, unul din ei scoțând cutii de conserve din coșurile de gunoi și apoi stivuindu-le Într-o căruță hodorogită. Celălalt stătea pe marginea căruței și le sorta, prefăcându-se din răsputeri că muncea din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu le cumpără nimeni. Ei, dacă aș avea eu olecuță de cap de întreprinzător... Dar nu am, așa că rămân cu părerea de rău. Și cu amintirea spectacu- loaselor butoaie, tot din lemn de stejar, din hrubele de la Cotnari. Butoaie măiestrit sculptate de meșteri țărani din zonă, mai ales din Sticlăria Scobinților, de lângă Hârlău. SURPRIZELE SE ȚIN LANȚ Văzând că tot ce ne arată ei cu prilejul vizitelor prin diverse lo- curi ne umplu sufletele de bucurie, Henri și Madelaine nu se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
bolnav, simțindu-se pândit sau părându-i-se că este pândit, devenind și mai precaut, mâncând încet și sorbind rar ceaiul sub privirile furișate ale celorlalți și ale lui furișate către ei. Până când intra în camera cu biroul din stejar sculptat, tot în pijama, ca și cum ar fi uitat cum e îmbrăcat sau nedând importanță, purtându-se ca un convalescent care nu vrea să fie deranjat, își aducea cu gesturi la fel de încete și precaute telefonul cu fir foarte lung lângă el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vii și morți. Epitaful („aici zace...”), ca marcă a unui loc al trecerii, dar și a unui loc al posibilei apariții a strigoilor, morți care s-au întors ca să stea de vorbă cu cei vii. În acest loc, statuia, piatra sculptată, semnalează spațiul fantomei. Analizele lui Michel Serres deschid o serie impresionantă de perspective asupra relațiilor sculpturii cu moartea, asupra legăturilor dintre spectre și pietre, dintre statuie și apariția fantomei. Ca meditație asupra imobilității și a morții, statuarul trimite el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a trăi iluzia (dokein) că o are mai departe pe Alcesta, fără să o aibă totuși în realitate (ouk echôn echein), iluzia că ea va fi mereu prezentă în visele lui, în reveriile lui nocturne. Statuia nu va fi însă sculptată, iar Alcesta, readusă de Heracles din lumea morților, va reveni la viață nu datorită unei statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de văluri, pe care Heracles i-o va prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
altundeva, dintr-o altă lume, invizibilă. Iar această absență/prezență nu e oare o miză artistică perfect comparabilă cu aceea a colossos-ului ori a zeului-obiect, a tuturor acelor pietre funerare arhaice înălțate ca monumente ale absenței, a tuturor acelor obiecte sculptate, închinate și ele absenței? Pentru Maeterlinck, automatele, manechinele, figurile de ceară, marionetele sunt purtătoarele dimensiunii metafizice a spațiului ce desparte viața de moarte. Toate aceste efigii 1 sunt reprezentări simbolice ale prezenței/absenței vieții. Ca și statuile sculptorului, ele devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități neștiute, fabuloase și obscure”. O realitate aparținând unui altundeva, morții sau divinității, asta chiar că nu mai contează. Descriind corpul-statuie al actorului-dansator balinez, Artaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați și arcade din broderii în lemn. Deși participase la multe evenimente politice din Imperiul Otoman și din țara Românească, viața prințului nu era totuși doar o simplă istorie a politicii și a diplomației, nici măcar o cronică a afacerilor internaționale. Aparent dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în pârâitul și bolboroseala motorului, câteva cartiere în declin, ca apoi să ajungă la un șir de case construite între 1880 și 1890, relicve ale goticului de lemn și ale perioadei de aur, case din care se desprindeau mereu bucăți sculptate și ornamente în spirală. Erau construcțiile stereotipe suburbane ale lui Boss Tweed, separate între ele de alei atât de înguste încât un băț de un metru putea aproape să le unească și înconjurate cu garduri din țăruși de fier sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți În cel de-al Doilea Război Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știe, poate acesta era Începutul pentru ceva bun? Zâmbind, se Întinse pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse prin ușile din față, scuturându-și zăpada de pe haină. Omul era trecut de cincizeci de ani, cu o barbă sculptată atent, acum mai mult de culoarea sării decât a piperului. Păși hotârât spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătrân, se legase. Vechile stampe de pe pereți, cu scene englezești de vânătoare, Îi aparțineau lui Tom, ca și marea tapițerie primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Samosata, Heracles). Nu este întâmplător faptul că romanii l-au asimilat pe Ogmios cu eroul „legător” Heracles (a cărui biografie este analoagă celei a lui Tezeu), care leagă și el Cerberul și pe tâlharii cercopi. Tot așa cum pentru Pausanias imaginea sculptată de Bathycles (Tezeu legând Minotaurul) era de neînțeles, pe Lucian din Samosata (contemporanul lui Pausanias), imaginea descrisă mai sus (Ogmios legându-și auditoriul) îl umplea de „mirare, incertitudine și chiar de indignare”. După propria sa mărturie, el a trebuit să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dobrovăț, Biserica episcopală din Roman (toate în Moldova ; cf. 44, pp. 54-56), Biserica Doamnei (București), bisericile din Gura Văii (119), Căzănești, Genuneni, Covrești, Copăceni, Drăgășani (Vâlcea), Vladimir (Gorj), Urși, Vineți (Olt), Ciofrângeni-Ungureni, Cotu (Argeș) ș.a. (85). În decorurile de lemn sculptat ale tâmplelor apar, de regulă, repre- zentări parțiale : fie balauri cu zgardă (Biserica Rucăr-Muscel, Mănăstirea Cotroceni etc. ; cf. 120), fie Sf. Gheorghe (fără fecioară) răpune un balaur cu zgardă (Biserica Șerban-Vodă - București, tâmplă expusă la Muzeul Național de Artă al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oferit un mare banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe călduros aplaudate: „Eu n-am nici un merit, tot meritul revine celor cari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat peste geamul mașinii, Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând În vânt, cu pălăria În mâna stângă și bastonul sculptat, cu măciulie de argint, În dreapta. Fima știa că bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul de țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cal alb ca s-o salvez pe doamna Pizanti. Pe amândoi. Toată țara asta. Dacă aș ști cum. Dacă aș avea măcar idee cum să Încep. Uită-te la Baruch, care cu bărbița lui de Troțki și cu bastonul său sculptat repară puțin lumea prin donațiile sale generoase, În timp ce tot ce fac eu este să semnez petiții. Poate că totuși ar fi trebuit să-l conving aseară pe polițistul acela să mă lase să-l văd pe Șamir? Să stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
veșmintelor, corturile negre părăsite și, În centrul tuturor acestora, Rehavia, cu acordurile melancolice ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În plus, avea de-acum la dispoziție colecțiile de timbre și de monede antice, nouă costume de vară și șase de iarnă, În jur de douăzeci și cinci de cravate În diverse stiluri, cam demodate, și o frumusețe de baston pentru plimbare, sculptat și cu măciulie de argint. În clipa aceea Fima nu se Întreba ce va face cu toate astea, ci ce Înțelegea un om ca el din fabricarea și comercializarea cosmeticelor. Însă fiindcă limba ebraică nu tolerează asemenea construcții, se corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]