2,171 matches
-
peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă două fete care corespundeau descrierii. Una înaltă, blondă și subțire, însoțită de un Rottweiller, citea o revistă. Alta, ceva mai scundă, cu forme rotunjoare și păr castaniu, vorbea la celular. Primul meu gând a fost să strig. Distanța nu era așa mare, cam două sute de metri. În ziua aceea de sâmbătă, fără mașini și oameni, m-ar fi auzit ușor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago, s-or fi aprins luminile, drogații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu ușoara legănare a femeilor obișnuite să care mari greutăți pe cap. Dispăru între bananieri, se auziră lovituri și gâfâituri și, după câteva clipe, reveni târând un mănunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști pe piloții ăia? Inti Ávila dădu din cap: — Pe cel mai scund l-am văzut odată în Santa Marta. Aparatul se vedea acum liber și săriră înăuntru. Motorul se înecă de două ori, scoase un șir de explozii care îi îngroziră pe indigeni și începu să ruleze încet, îndepărtându-se în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe voci slabe dominate de sâsâitul slab al dialectului venețian. Unul Împingea un cărucior scund Încărcat cu ziarele pe care le ducea la chioșcul său pentru a-și Începe ziua de lucru; celălalt se afla În drum spre serviciu la spitalul ce ocupa o Întreagă latură a vastului campo deschis. Pe apele lagunei trecu alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de jos de la Ufficio Stranieri; ele aveau de obicei ceva să-i dea dacă mergea să cerșească de mâncare. Își părăsi biroul și coborî pe scările din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind hârtiile ce nu părea niciodată să le dispară de pe pupitre. — Buona sera, ziseră amândouă când intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semn de recunoaștere, apoi urmăriră mașina Înăuntrul bazei cu țevile lor cu vârf gol. Americanul, observă Brunetti, Îi urmări din priviri, dar nu Încercă deloc să-i oprească. O Întoarcere iute la dreapta, o alta și traseră În fața unei clădiri scunde de ciment. — Acesta e cartierul nostru general, spuse șoferul. Biroul lui maggiore Ambrogiani este al patrulea pe dreapta. Brunetti Îi mulțumi și intră În clădirea joasă. Podeaua părea să fie de ciment, pereții ticsiți de afișiere pe care erau lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea. Șoferul trase În fața unei alte banale clădiri de ciment. „Spitalul de Campanie Vicenza“, citi Brunetti. — Acolo, domnule, zise șoferul, intrând Într-un loc de parcare pentru handicapați și oprind motorul. Înăuntru, se trezi În fața unui birou de recepție rotunjit, scund. O femeie tânără ridică privirea, zâmbi și Întrebă: — Da, domnule, vă pot ajuta? Caut Biroul de Sănătate Publică. — Mergeți pe coridorul din spatele meu, Întoarceți la dreapta, apoi e-a treia ușă pe stânga, zise ea, după care se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ele. Deseori, erau date venețienilor; rămânea un mister cum de-l primise signora Ruffolo, deși nici un mister nu Învăluia realitatea nevoilor ei. Brunetti traversă podul Rialto și coborî pe lângă San Cassiano, apoi o tăie la stânga, dând imediat peste turnul scund al bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mine. Tânărul se ridică În picioare dar nu făcu nici o Încercare de-a da mâna. — Bună ziua, dottore, zise el. Am venit fiindcă m-a sunat el... - lăsând În seama lui Brunetti să-și dea seama cine era „el“. Băiatul era scund și avea mâini disproporționat de mari pentru corpul său, deja roșii și umflate, deși nu putea avea mai mult de șaptesprezece ani. Dacă mâinile nu ajungeau să arate că era pescar, accentul lui, oscilația dură de Burano, ajungea. Pe Burano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
zise el și se Întoarse ca să-i deschidă ușa. — Mulțumesc, Îi spuse Brunetti trecând pe lângă el, dar fără să-i Întâlnească privirea. Înăuntru, Îi văzu pe Vianello și Miotti de cealaltă parte a camerei. Stăteau amândoi aplecați peste un om scund care ședea Într-un scaun, ținându-și la cap un prosop alb. Vianello ținea În mână carnețelul său și părea să-l chestioneze. Când se apropie Brunetti, toți trei se uitară la el. Îl recunoscut atunci pe al treilea bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe rând, în picioare și să se prezinte. Te rog! a încheiat ea făcându-i semn persoanei care se afla cel mai aproape de ea și care s-a ridicat imediat în picioare. Pe ecusonul femeii respective scria „Mel“. Tipa era scundă, avea un aspect războinic și un păr grizonant tuns foarte scurt. Hugo i-a aruncat o privire rapidă, pe care și-a îndreptat-o apoi, aprobator, asupra femeii de lângă ea: o roșcată foarte frumușică, foarte gravidă, cu pielea catifelată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai rar drepte, pe jumătatea superioară sau nedecorată, a circulat de-a lungul secolului IX, fiind prezentă în inventarele unor stațiuni, precum cele de la Podu Turcului, Colonești, Oncești − Bacău, Dodești, Negrești, Gura Idrici, Tanacu − Vaslui (pl. XXV-XXVI). vas-borcan cu corpul scund, umărul proeminent până aproape de jumătatea recipientului, iar diametrul dintre gură și fund este aproape egal. Astfel de exemplare, modelate atât la mână, cât și la roată, sunt decorate pe buză cu crestături, uneori alveole, sau neornamentate, precum cele de la Dodești
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
au pereții groși, umerii aplatizați, mai rar bombați, cu buza ușor răsfrântă (Bârlad-Prodana, Simila-Zorleni) și ornamentată în dese rânduri cu alveole (Dănești). Uneori, fragmente de vase borcan s-au găsit amestecate cu cele specifice tipsiilor, ce aveau fundul gros, marginea scundă sau înălțată (Dagâța), rareori ornamentată cu alveole (Dănești). Decorul alveolat, caracteristic spațiului geto-dacic, s-a perpetuat în timp, fapt ce denotă cu certitudine apartenența etnică locală a vaselor respective. În câteva stațiuni s-a identificat și ceramică cu specific slav
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
topoarelor: majoritatea lor aparține armelor, dar unele sunt unelte pentru tăiatul sau prelucratul lemnului. Exemplarele dotate cu „aripioare” laterale la gaura de înmănușare a mânerului se împart în trei tipuri: topoare cu corpul și tăișul îngust, ușor arcuit și ceafa scundă sau turtită; topoare cu corpul îngust și ceafa supraînălțată; topoare-bardă cu corpul îngust și cu tăișul lat, simetric ori asimetric. Tipurile menționate sunt specifice Europei de est, sud-est și centrale, fiind întrebuințate în intervalul secolelor VII-XI. Circulația lor se întinde, deci, pe
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
neaspectuoasă. Aceste exemplare au pereții groși, umerii aplatizați, mai rar bombați, cu buza ușor răsfrântă (Bârlad-Prodana, Simila-Zorleni) și ornamentată în dese rânduri cu alveole (Dănești). Împreună cu fragmentele de vase borcan au găsite altele, provenind de la tipsii, cu fundul gros, marginea scundă sau înălțată (Dagâța), decorată uneori cu alveole (Dănești). Ornamentația ceramicii Dridu atinge apogeul într-o varietate impresionantă de motive: linii lustruite, incizate vălurit, circulare, așezate orizontal. Ca zonă de dispunere a ornamentării, se observă preferința pentru umeri, gât, în general
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și obișnuia să se prezinte profesorul Corcoțoi: „... din Codăești, satul celebrei Ana Pauker”. Din prea puținele date pe care le mai am În memorie despre regretatul profesor CORCOȚOI Încerc să-l evoc printr-o scurtă schiță portretistică. Era un bărbat scund, dar Îndesat și vânjos. Nu cred că depășea vârsta de 50 de ani și totuși pe cap nu mai avea păr decât pe margini. Chelia foarte Întinsă Îi dădea o splendidă distincție de dascăl. A stat mulți ani Încarcerat la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Teodora (Dori) L., ardeleancă, Înclinație spre științele exacte, sensibilitate deosebită, interiorizare și timiditate; Maria (Maricica) L., bucovineancă, frumusețe remarcabilă, ochi deosebit de expresivi, talent dramatic, un fel aparte, confuz, În exprimare; Veronica O., micuță, cu un ascuns complex datorită taliei foarte scunde, o remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
41 de ani. S-a mutat din viața aceasta la 15 noiembrie 1941, având aproximativ etatea de 71 de ani. Eu aveam, pe-atunci, 7 ani și 8 luni. Îl pot descrie fiindcă Îl țin minte destul de bine. Era puțin scund, În tot timpul tăcut și Îngândurat, foarte cumpătat la mâncare și la băutură, extrem de serios, petrecându-și ceasurile libere cu studierea Bibliei (știa carte În bulgărește; la fel și tata). Rămăsese, pe viață, marcat de suferință, deosebit de inteligent și renumit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
plastic, e același lucru... - Vrei să fii ironic? OK, mă duc să mai lucrez. Afară ploua. E sâmbătă. Altă sâmbătă. A câtă sâmbătă? Nu mai știu... Știu precis că nu-i ultima. Klick Mă întorc cu fata spre țărm. Valurile scunde lucesc, albe de spumă, la linia nisipului. Dincolo de faleză scunda, orașul, apoi hotelurile, lucesc cu mii de ochi în întuneric. E frumos. Pornesc mai departe, vreau să înot. Îmi dau jos slipul și mi-l trag pe cap. E atâta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
duc să mai lucrez. Afară ploua. E sâmbătă. Altă sâmbătă. A câtă sâmbătă? Nu mai știu... Știu precis că nu-i ultima. Klick Mă întorc cu fata spre țărm. Valurile scunde lucesc, albe de spumă, la linia nisipului. Dincolo de faleză scunda, orașul, apoi hotelurile, lucesc cu mii de ochi în întuneric. E frumos. Pornesc mai departe, vreau să înot. Îmi dau jos slipul și mi-l trag pe cap. E atâta libertate să înoți gol, sub stele! Klick Dragă Nick, Îți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maya32>: ești sigur? <victor37>: nu sunt sigur <maya32>: cred că te iubea. A așteptat 7 ani. Dar poate nu și-a găsit pe altul <victor37>: o știi pe actrița meg ryan? <maya32>: da <victor37>: semăna foarte mult cu ea. Mai scunda și mai slăbuța. Nu cred că a avut probleme să-și găsească bărbat <maya32>: ți- am spus povestea cu violul <maya32>: mi-ai promis că îmi vei spune de ce nu ai nici o femeie în viață ta <victor37>: ți-am spus
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
acum, dar eu mă apropii de 47 <nadine>: chiar? :- ( <nadine>: ești cam batrin <victor47>: așa ziceam și eu <nadine>: ai vreo pic? <victor47>: am. o vrei? <nadine>: da, te rog .... <nadine>: hmmm. Îți trimit și eu una ... O femeie grasă, scunda, cu picioare scurte și groase, cu trăsături bărbătești. <victor47>: citi ani ai? <nadine>: 28 <victor47>: hihi, am dublul virstei tale. <nadine>: well, e OK. Arăți cool. Că un businessman <victor47>: sunt gras, cu ochelari, în vîrsta... <nadine>: ești OK. <victor47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de mult devorate, chiar și leii, elefanții, hienele, doar prin oceane la mari adîncimi ar mai fi existat niște vietăți, dar nu pentru prea multă vreme. Iar oamenii ar fi fost mici, tot mai mici, ca pigmeii, chiar și mai scunzi, din pricina hranei, tot mai puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Tainicele cărări ale iubirii Celălalt, mai scund și subțirel, deși părea mai tânăr cu câțiva ani, încercă să se apere răspunzând cu lovituri. Nu a reușit mare lucru. Alți doi bărbați au ajuns dintr-un salt lângă cei doi, reușind cu greu să-i despartă. - Nu-l
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]