7,237 matches
-
vor să fie și scriitori oficiali. Poate pentru că noi, românii, „suntem niște entități infinit mai stranii decât ne închipuim”. Nu însă la fel de enigmatici precum „stranietatea absolută a femeii”... Mai aproape de actualitate devine mai drastic cu verdictele: „Trăim spasmodic, spune el, scuturați de tropisme obscure. S-ar zice că tot ce am reușit în decembrie ‘89 a fost să obținem dreptul de a bate câmpii. Am câștigat șansa de a folosi libertatea ca niște evadați, nu ca niște oameni întregi”. Nu greșește
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
sugestia mai aspră a unui urcuș. Cum spuneam atunci - într-un text căruia el a avut bunătatea să-i dea lectură la ultimul vernisaj - „a introdus, pentru uzul nostru uituc, o scară ce invită și obligă.” Astăzi propunerea lui se scutură de orice pedagogică tenacitate. Sinteza la care a ajuns stă, în actuala expoziție, sub destinderea unui vocabul senin: „din grădina cu flori dalbe”. Dar imboldul, astfel operativ, s-a iscat din grația unei întîlniri deloc previzibile, pictorului, cuprins de frămîntarea
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
poate păstra valorile grave și în ocazional, cîte o inserție din vechimi telurice pătrunde și în linearitățile narative cele mai curente. Sosit să- mi dea binețe, cîntînd molcom, prietenul Ion Brad îmi aducea o colindă de pe Tîrnave, ce părea să scuture peste viitorul nostru boabe de grîu harnic adunate, un zvon agrest deloc întîmplător. Îngeri cu plugul nu ocolesc figurația genuină din zicerile populare, fără a fi numaidecît artificiu livresc, de invenție gîndiristă. Așa cum orațiile de Anul Nou scot la lumină
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
vin o să le ard pe ale lui către mine. O să opresc câteva, cele dintâi, cele din urmă. Celelalte nu trebuie să rămâie. Cine o să aibă pentru mine grija pe care am avut-o eu pentru El, cine o să se poată scutura de orice curiozitate și să distrugă tot în urma mea, cum am distrus eu în urma lui? Și scrisorile matale o să le ard, și pe alor mei, și pe ale lui mșadațme Moscu 6, și tot, tot. Parcă mă mut și eu
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
cu vremea, niște desene surprinzător de asemănătoare: alunecarea intelectualului angajat în capcanele stângii staliniste. Mary McCarthy și Simone de Beauvoir nu s-au desprins niciodată total de păcatele capitale ale tinereții. Mai norocoasă, Doris Lessing a avut timpul să se scuture de marea minciună a secolului.” Așa avea să înceapă incredibila ei ascensiune literară, și așa a continuat până în dimineața zilei de 17 noiembrie 2013.
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
și replica asta n-ai s-o mai termini niciodată... D.: Nu, deși e scurtă... (recită poezia): Ceea ce-ți cer eu, iubito,/ e ca niciodată să nu mă/ admonestezi când cer un foc/ unui trecător/ și nici atunci când/ îmi scutur țigara în ritm/ de blues... R. Bucur (din pat): Dac-o mai citești la mulți, cu siguranță c-ai să ne înnebunești pe toți.” Este posibil, așadar, ca în aceeași situație să se afle mai multe poeme de aici: eboșe
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
nu cumva a început ramolismentul. Dracu’ mai știe, coane Alecule! Eu și ai mei, bine toți. În ceea ce mă privește, acum mă pregătesc cu gândul să dau primul examen parțial pe la sfârșitul lui mai. Numai de-aș putea să mă scutur de starea asta de apatie care mă apasă și să mă pot reculege. O cauză este, desigur, și primăvara care produce în noi metamorfoze neștiute. Câteva vești mai mărunte - Sorin Stati 9 e prodecan, George Lăzărescu 10 și Nușa Goldiș
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi șopti Cobră, ca esti imuna la îmbierile femeilor-papusi. Dar eu am scuturat din cap. Va să zică vrei să intrăm, comenta Cobră, deja împăcat cu gândul că nu puteam sa rătez istorioara care se întrezărea. Mda, am zis eu cu jumătate de gură. Să nu spui că așa a fost să fie, mă tachina
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
unde se muncește alții s-ar cînta numai pe ei înșiși dacă pămîntul ar uita ploaia într-o bună zi trupurile nu mai sunt atrase unele de altele mai adevărați decît trunchiul retezat de furtună nu vrem să fim florile scuturate peste zăpadă sunt o forță pentru doi mîine va fi trasat drumul celor puri se visează la nemișcarea celui care atacă și la iluzia celui care iese din catedrală pretutindeni se stinge lumina precum cel care și-a aflat prea
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
și dispar de pe hartă în timp ce fiara e acolo unele cuvinte pe care mi le aduci ofrandă mă fac să gâfâi și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
straturile cele mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate frumuseți sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe care o mai semnalaseră și alții (N. Iorga, G.
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata să facă drumul înapoi, când o inspirație subită l-a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și Ionică s-a năpustit ca disperatul, sărindu-i în brațe. Da, era el, nemâncat, înghețat, slăbit, jigărit, dar neclintit în post, așteptând-o pe mama... Întoarcerea a fost triumfală. Toți i-am ieșit în întâmpinare făcându-i
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
lasă stăpânul afară pe trepte intră singure în locaș aprind o lumânare se roagă se închină așezându-se apoi smerite pe marginea mesei cu pâine * de câte ori pui în palma unui sărman un fruct curat dumnezeu pomului tău din cer îi scutură floarea nespus de frumoasă dar stearpă care altfel ar rămâne ca o gură goală vorbind cândva la judecată împotriva ta * cel ce îți cere se face oglindă a ceea ce îi dai feliei de pâine oglindă dar și oglindă a ta
Ipostaze by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/15392_a_16717]
-
albă și pulover albastru agita o rachetă de tenis către o fereastră cu perdele de filet. Cînd a început ploaia, fata a ridicat un obraz oval cu nas scurt de care se sprijineau niște ochelari cu ramă neagră, groasă, a scuturat la stînga și la dreapta o pereche de codițe bățoase, apoi a plecat alergînd în josul străzii de unde s-a întors aproape imediat gonind din urmă un caniș negru pe care l-a băgat pe poartă, cu gesticulații indignate, a ridicat
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
încălziți Pe cîte un umăr. Foarte curînd, Ghețuri, Lungul prizonierat Al iernii. *** Ciulini Prinși de zăpadă Ca de blănița Unei făpturi Nou născute - Un dar pămîntesc Lăsat în ieslea iernii. *** Prinț al afinilor Surghiunit între străini: (Străzi, Obiceiul de a scutura Pînă la rupere Pomii, Execuții de umbre La fiecare răscruce, Poduri ce unesc Stînga și dreapta, Atît.) Privirea lui Pe deasupra lucrurilor, Un vas înnobilat De fructele mărunte, Degetul - Necuprinsul Între Două tristeți, Acolo încape întotdeauna, Un lujer crud, Venirea cuiva
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
intrat în nori, privește cu ochii mari o mașină scumpă. O bijuterie. Tacticos, stinge țigara, strivind-o fără nici un fel de grabă cu talpa pantofilor săi noi-nouți. Scoate apoi o pereche de mănuși chirurgicale. Desface încet punguța de plastic, le scutură bine și și le pune - întâi una, apoi pe cealaltă. Se uită apoi discret în stânga și în dreapta și începe să mângâie bolidul impecabil. Trece palmele abia la un centimetru de caroserie, de frică să nu-i stârnească alarma. - Setea se
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
deci dar unde o să doarmă pisica și mameloanele roz fine umbra cui le va trezi aprind bricheta mă ard la deget din scame nu poți împleti un ciorap darămite o funie ce intenționează o funie văd cearceaful pe care-l scutură cineva prin fereastra deschisă rămîne în aer un fir de păr alb un nerv nu te mai uita ochi albaștri buze roșii ajungîndu-se astfel la personajul lilly și la tamponul cu eter îndesat în nară inviolabilitatea acelui zero pe care
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
-n rovdirp. Acuma, că ninge, mi-s iarăși cu mau! (Ci, toamna, de-a pururea-s grav-ciglatson!) Incaltea, sunt singur: zăpezile au Intenții să-mi poarte coron! Florile dalbe se fâțâie-n joc nuligest: Musmee, de parcă, din spațiul nopin, își scutură tandre cireșii-n acest Banatic solstițiu. EGNIN! Parapon de sezon / 1994 Moș-Ajun deja-mi trecuse Peste noaptea cea mai mare, Dar nici pentru dânsul nu se înjghebă niscai ninsoare. Bolta, chit că-i hibernală, Nici măcar un icusar n-a Scos
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
și-mi permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
cauți Și cum de m-ai găsit În ascunzișul meu de-aici De sub pădurea aceasta pe care Atunci cînd vin cartografii Mi-o îngrămădesc în suflet înapoi Ca din întîmplare făcîndu-mă Că trec pe acolo Fluierînd șmecherește Vino să-ți scutur bruma din păr Vino să-ți fac un ceai fierbinte Și-apoi să ieșim goi În ploaia acestei toamne Printre sînii tăi să curgă șiroaie Pe care să le-adun în pumni Să le beau Iar la lumina merelor mici
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
acum - doarme lipit de geamul ferestrei de la subsol Dacă-l ating ușurel cu mâna - precis! - se va trezi se va speria se va zbate și doar într-o clipă (cât durează ruperea veșniciei dintre realitate și vis) i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
pe podul palmelor și ea Un înger pământesc? - surâde ea clipind - un fluture ceresc? un monstru sacru rătăcit în lumea păpușilor de cârpă și de ață? - sub ochii ei fermecători corpul ființei moarte prinde viață și-un fâlfâit de aripi scutură polen din pomii ce-nfloresc Norul de polen curcubeic plutește mai plutește un timp de-asupra noastră pune în mișcare aerul pătrat aerul triunghiular aerul sferic apoi se înalță - ca o flacără vie - spre bolta albastră Orfeu și maimuța De-
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
Doina Cetea Lulu de Cluj Lulu hoinărea pe străzi Scuturându-și mânecile hainelor largi și lungi Asemenea vântului de primăvară Stârnind praful și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
inventează Lulu vorbește, glumește, visează. Trecătorii nu-l mai băgau în seamă Când striga Vine revoluția, vine revoluția Priviți și spre mine Si dați-mi un leu de cinci Să-mi cumpăr opinci. Tăcere, plângea. Târziu am aflat că Lulu Scuturându-și mânecile Hainelor largi și lungi S-a înălțat la cer Ca un general Ca un împărat. Asemenea vântului de primăvară. Vasile și bufnița Prietenul meu, Vasile, Se scălda în cuvinte latine Precum lebăda în ape adânci. Si, într-o
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]