3,089 matches
-
Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie?Mă simt sub a cuvintelor anestezie.Te vreau lângă mine, prin fapte și cuvinte,căci nu te pot scoate din inimă, din minte.Ia-mă cu totul, lacrimile să mi le seci, În ceața asta densă toate-n jur sunt reci.Simt o foame, o sete, ca niciuna alta.Răspund la iubirea-ți. Voi arunca unealta.M-am zbătut între inimă și rațiune,poate Dumnezeu îmi va dărui o minune.sursa foto
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe Dan Spătaru, Aurelian Andreescu... Real, trist, zguduitor! Viața îl biciuiește năprasnic! Trăiește în condiția și solidaritatea multor artiști români, în această patrie obosită și secată de răbdare. Pierde și recâștigă cu fiecare zi curajul luptei cu viața! A făcut două operații pe creier, de dificultate la limită cu supraviețuirea. Într-o incredulă dovedire că nenorocirea nu vine niciodată singură, fratelui său geamăn, Mircea, vițele unui
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
deodată ți se părea că, aproape de mal, mijește un păstrăv. La așa ceva nu putea rezista niciun copil. Lăsam ghiozdanul cu cărțile pe mal, suflecam pantalonii de școlar până mai sus de genunchi și intram în apă. La început, apa te seca la inimă, de rece ce era. Dar, după câteva minute, te obișnuiai. Începeai să cauți cu mâinile pe sub fiecare piatră mai mare din apă. Uneori stârneai vreun pește mai mare care dispărea ca o nălucă sub alte pietre mai îndepărtate
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
ca un coșmar, Care tulbură în mine tot ce-i pur și integru, Că, văzându-se singur, obosit și hoinar, Ar pleca spre amurg, înveșmântându-se-n negru. Îmi mai zdrumică mintea niște sloiuri de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
în pace trecând peste veacuri, Din vârfuri spre vale alergară izvoare, Arbori bătrâni Te slujiră-n altare. Păcatele grele, ce ciumă se-abate, Cad sub secure pădurile toate, Lacrima-n ochi cum vine-așa pleacă Bucuria de viață durerea ne seacă. Strălucește în soare a codrului rană Nu-i nimeni progromul să-nfrunte A bătrânilor codri nemeritată prigoană, Nu-i nimeni să vadă, nu-i nimeni s-asculte. Cum rana de-acuma ajunsă-i la os , Prin cioate durerea-n pământ
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
te-a Băut și stors de-atâtea ori... Sunt liliacul tău cu vina De-a fi amant viril, versat, Vampir ce-ți bea adrenalina Sorbind-o lacom, însetat. Sunt liliacul tău din visul Nopților albe de răsfăț, Vampir ce-ți seacă paradisul Și te usucă în dezmăț. Sunt liliacul tău pe patul Desfrâului în desfătări, Vampir trăgându-te-n păcatul Perverselor împreunări... Sunt liliacul tău de strajă, Aș vrea în prinț să mă prefac Și-n Mai să te iubesc prin
SUNT LILIACUL TĂU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345773_a_347102]
-
care se iubesc. Ei se împlinesc prin micuța făptură care abia a venit pe lume și de îndată a început să-și ceară drepturile. Un fluviu de iubire se revarsă din sufletele celor maturi pentru micuți, fluviu care nu va seca niciodată. Autoarea Vera Crăciun, trăind această minune vie de curând, s-a gândit să nemurească clipa, să-i dea sens, rezonanță și însemnătate maximă. Parcă temătoare că va uita, fie și un moment, de schimbările minunate care se petrec în
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
negre prin minte să-ți treacă. S-a luminat de zi, chipul îmi spăl în rouă, Mâinile-mpreun, pe amândouă. Îmi plec genunchii-n rugăciune Și-aștept din ceruri o minune. O caldă bucurie mă îmbracă, Inima nu-mi mai e seacă. Liniște blândă se lasă, Mă simt în trupul meu acasă. Beau din apă vie că mi-e sete, Celeste înălțări, fără pereche. Lumină multă, bucurie, Sufletul trist îmi învie. Gânduri Gândurile le-am spălat în roua dimineții, Geamuri cu lumină
COPILUL DIN MINE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347827_a_349156]
-
am să-ți aduc din cer mândră cunună de stele aurite, cu aurul din altă Lună! Terra: 35 -Mi-e jale și mi-e viscol! Întoarce-Te Iubite Toate în jurul meu se frâng ori cad, ispite Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri! 36 Dar mi-e rușine, trupul meu e gol, așa Nu pot să mă înfățișez în fața Ta Sunt toată pentru Tine doar chemare, Și ochii mei nu se desprind
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
place? FÂNTÂNA MEA Fântâna mea e încă la amiază, Ferice dar de cel ce însetează, Drumețule, oricând din apa ei, Dacă ți-e sete-apleacă-te să bei! Nu-i căuta în adâncimi izvorul, Ci potolește-ți arșița și dorul, De va seca? să nu îți fie teamă, Preaplinul se revarsă fără vamă. Când Horea în lanțuri era dus Acolo-n Munți, pe Arieș în sus, Izvorul s-a înălțat spre gura lui Și l-au lovit soldații nimănui; Fântâna-n stâncă de
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
natal! - tună o voce din Cer. Însetat, înfometat, amărât, dezamăgit și însângerat de la țepii mărăcinilor, străbătu pe rând zone sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât se îngrozea de priveliștile dezolante. - Oare acesta să fie Bărăganul? Unde-s instalațiile de irigații realizate cu sudoarea poporului, unde-i grânarul Europei? Totuși se consolă
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
sărută / SUNT bucurie, sunt proaspătul izvor...”, pentru a reține că Dumnezeu ne-a dăruit viețuirea prin harul Cuvântului. Al cuvântului care înmiresmează firea, al cuvântului care îmbrățișează, al cuvântului care mângâie, al cuvântului care binecuvântează. „Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri / Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!” Tocmai de aceea Pământul, „mirabilă Grădină”, este pregătit să primească „sămânța dragostei” apoi, înflorind, să devină o mirabilis, o floare ocrotitoare a nopților înstelate, întru binecuvântare. Cuvântul, „trup al
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
toate, Doamne, HAR!” Și totuși, într-această armonie, în această împărăție a „gândului pur”, în acest „cuib cald” se întrezărește (întru nedorire) „urzirea căderii” (Părintele Arsenie Boca), atunci când transpar primii colți, adică germenii necurăției: ispita („Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri), „gelozia” care „sfâșie”, „simțurile care zboară fără de hotar...” În adevăr, o spune și Sfântul Atanasie cel Mare, „cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt...” De aceea, relația divin - omenesc impune conștientizare
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
cele absente), apoi reia Jocul surâzând răspunsurilor să vină sau să rămână stânci în muntele întrebărilor. ca un erou uitat sub un bolovan uriaș - Pământul - aștept la rându-mi să văd ce îmi va curge în plete când cascada va seca, rădăcinile copacilor smulse din pământul însetat vor reveni la viață, iar pasul din piciorul încercărilor va aluneca drept, deasupra sinusoidei întâmplărilor nicicând întâmplări. rezumate sunt. rezumate ale pașilor umanității printre mișcările Domnului în jocul de șah, jocul de puzzle al
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
reciproc. Așa a conceput viața în sine, așa a apreciat că este bine să gândească și să facă fiecare om. În cuvinte frumoase prin simplitatea și claritatea lor, explică esența convingerii, a credinței sale în acest sens: „E atât de seacă viața fără atașamente, fără să pui suflet în ceva, fără să pui suflet în niște oameni... Să dăruiești, în primul rând. Cea mai mare plăcere pe lumea asta este să dăruiești. E mai mare bucurie decât sa primești! Eu am
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 891, Anul III
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2 Mw Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
iluziile cresc În trilul semănat de ciocîrlie ! Și avînd aceeași șansă, Precum spicele de grîu, De ce cerul nu ne lasă Și ne punem minții frîu ? DESPRE SEMINȚE Căzînd în brazda, semințele rîvnesc Un alt destin dumnezeiesc Dar uneori ogorul a secat Precum un rîu adevărat Și pește dealurile cuminți Se-astern doar umbrele de sfinți Vinovații de nerodire Psalmondiind în neștire Și noi, abisale, concrete, Ne simțim desuete - Femei cu destinele sfîșiate De imaculata noastră realitate! DAR UNDE SE DUC NORII
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
de tot ce-are omul, mai sfânt pe pământ. Un clocot de viață, căzut în mormânt, sub ploaia de floare de tei, vegheat de luceferi. Fluviul de foc La o răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
Și-acum închei, cerând scuze, dacă am deranjat. Știți vorba românului: dacă eu v-am greșit, vă iert! Doamne ajută pe mai departe, iar izvorul de inspirație al celor care se gândesc să apară în interiorul acestei valoroase reviste să nu sece niciodată. Tuturor le-aș face o prietenească recomandare: să îndrăznească, dacă vor, dar numai cu o condiție - dacă au talent, altfel vor avea mult, foarte mult de așteptat. Și poate nici atunci! P.S. Domniilor dumneavoastră, cu smerenie și plecăciune vin
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TRUDA PERPETUĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Râul secase de mult; roata morii continua să se învârtească în gol Deși știa că nu-și poate îndestula toți copiii, omul pleca zilnic să-și trudească pâinea Referință Bibliografică: Truda perpetuă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul
TRUDA PERPETUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345082_a_346411]
-
unui occident care trece totuși printr-o criză extraordinară. Mulți din acei care-și găsesc în occident o sursă de venit, tineri, muncitori calificați, se întorc acasă. Majoritatea însă din păcate rămân mai departe. Se destramă familii, se înstrăinează copii, seacă izvorul muncii calificate. Adalbert GYURIS: Fiul dumneavoastra Mihai a ales o carieră diplomatică la N.A.T.O., din aceastä functie ajută România? Are afinități pentru țara noastră, fiind născut în S.U.A. și soția sa fiind daneză, diplomată și ea? Mircea CARP
CONVORBIRE CU MIRCEA CARP de ADALBERT GYURIS în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345120_a_346449]
-
pretenții să se scrie Că s-a umplut istoria cu voi, Ar fi un râs... ar fi o comedie... N-ați fi putut, voi sunteți deja goi. Și tot ca voi ați vrut să fie tara; Mai goală și mai seacă de cuvânt. Dar sunt destui ce nu se vor afară Și încă mai iubesc acest pământ. Voi nu va mai iubiți nici proprii fii, N-ați înțeles menirea de a fi tată. Istoria... nu-nghite datorii... Și fiii voștri vor
NU TRAGEŢI LINIE-NTRE VOI ŞI ŢARĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345173_a_346502]