1,343 matches
-
Apoi, când săruți pe Întuneric, te gândești mai mult la amanți decât la bărbatul tău. La acest capitol stătea bine. Așa de bine Încât Întunericul, prea mult Întreținut, o făcea agresivă, irascibilă ca după nopți În șir pierdute În companii selecte. Primul care trebuia să-i suporte agresivitatea era tocmai Coriolan, Întâmplător tatăl fiului ei adorat, În care pulsa Însă și sânge din rasa Koblicska, o rasă de iepe de prăsilă și de armăsari de montă. În momentele ei de reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt un oraș extraordinar. Însă ceea ce este mai românesc: Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Golia, Biserica Bărboi, Trei ierarhi, Mitropolia, și ceea ce este mai select, mai de paradă: Palatul Culturii, Grădina Botanică, centrul civic, centrul nou, Bulevardul Independenței, Fundația, se remarcă atât de bine cât de natural sunt Iașii între occident (de unde au luat eleganță, maniere, stiluri arhitecturale noi-vezi Luceafărul) și ceea ce este mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la care se așeza, de cu seara, pe scăunelul ei rabatabil cu trei picioare. Uneori, când își descoperea un spațiu neocupat în congelator, doamna Andronache se înfigea chiar ea la produs, recomercializîndu-l apoi, cu un comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile Stamatescu. Acum însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o vreme să facă târguielile dintre puii putreziți ai vecinei, până ce doamna Andronache se va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Foarte bine, a râs bărbatul și s-a așezat pe pat, sprijinindu-se într-un cot. Rățuște, țineți-vă bine că venim! Deși nu știu dac-o să fie prea impresionate de feliile noastre de pâine albă. Aia e o zonă selectă și probabil că ele sunt obișnuite cu pâinea din cereale organice. Susan a început să râdă. —În care caz, probabil că le-ar face plăcere o schimbare. Oricum, al cui e rândul să aleagă week-end-ul viitor? —E rândul lui Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
căcat doar vreo doi ani, maxim cinci, cât să strângă o grămadă de bani și să poată porni propria cruciadă umanitară. Aproape mi-e milă de el. După șapte ani În branșă, locuind În cine știe ce căsoi În stil modernist din selectul și snobul cartier Notting Hill, cu taxe școlare de plătit pentru cei doi copii și o nevastă cu o fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și deschisă, cu majordom, menajere și slugi, cu pian la care concertau artiștii În vogă ai Bucureștiului, lume din marea societate, automobil la scară, falsă noblețe, mofturi, principii, erudiții, filosofie, istorie și bani, abonamente la operă, la teatre și cinematografe selecte, plimbări cu trăsuri luxoase pe bulevard și deseori la șosea cu tot ce presupuneau acestea.... Casă, rămasă În grija unei nepoate de văr, retardată și avară, ca singura soluție conjuncturală găsită de conu’ Emil Argintescu, informat proaspăt, rapid și discret
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
saloanele londoneze la Începutul veacului al XIX-lea. Atunci intră În scenă primul dandy autentic al lumii, George Brummell. 1815 sau 1817 ar fi, susțin specialiștii (sau mai curând specialistele 1), anii când dandy e rostit În saloanele și cluburile selecte ale Londrei. Numai că nimeni nu poate cântări În ce doză de admirație sau dispreț este el manevrat. În curând francezii se străduiesc să preia nu doar „stilul Brummell”, ci și magica vocabulă, fără să o poată Însă traduce. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cele mai diverse categorii ale societății, care dobândesc, grație felului lor de a fi și frumuseții, un soi de prestigiu ce nu are nimic de-a face cu genealogia sau cu manevrele din culise; la marile curți sau În mediile selecte ei devin nu doar niște cazuri, ci de-a dreptul modele. Toți Îi invidiază; toți Îi imită. Nimeni nu râvnește să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
adeseori efeminată, pe care și-o purtau semeț prin Hyde Park. Dar la faima celebrelor cluburi „Almack”, „Watier”, „White”, „Boodle”, parte deja deschise la Londra, „Macaroni Club” nu va ajunge niciodată. Breșa pe care o produce Însă În stilul lumii selecte (din afara Curții) e puternică. Întâi, pentru că propune un mod de a fi masculin cu totul neobișnuit pentru austera Anglie: arogant, concentrat asupra vestimentației - obligatoriu șocantă -, de o afectare aproape ridicolă În pronunție sau În cele mai banale gesturi (de la sorbitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În schimb, de neimitat. Brummell rămâne unic, iar momentul apariției sale - decisiv. Prințul e sedus, victimă sigură a unei forțe iradiante ieșite din comun. Forță care-l va propulsa fulminant pe Brummell În ierarhia tacită a saloanelor, cluburilor și cercurilor selecte ale Londrei, cu o strălucire constantă, vreme de 22 de ani. După ce Brummell lansează un stil pe care Îl preiau marile cluburi și saloane londoneze - eleganță a vestimentației, grijă ostentativă pentru orice apariție În public, excentricitate a gesturilor, nevoie subliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care Îl preiau marile cluburi și saloane londoneze - eleganță a vestimentației, grijă ostentativă pentru orice apariție În public, excentricitate a gesturilor, nevoie subliniată de a ieși din comun, impasibilitate provocatoare -, dandysmul devine fenomen național, element de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui inconfundabil mod de a fi englezesc. „Dandysmul a făcut probabil efortul de a ajunge la un soi de echilibru Între excentricitate și monotonie, dozaj În care umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cluburilor ce sporesc an de an În elegantul cartier din jurul bulevardului Pall Mall. Unele au o vechime respectabilă. „White”, de pildă, fondat În 1755, Își adaugă În 1811 piesa de rezistență, celebrul bow-window, de unde dandy-i Îi sfidează pe trecători. Selectul club era, la origini, unul politic, destinat celor din partidul Thory-lor, În timp ce „Reform Club” e liberal, iar „Brookes” - whig. Vor fi bântuite și ele de o armată de dandy, deși locul predilect de Întâlnire al acestora rămâne mai degrabă clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am studiat atent caracterul viitorilor mei spectatori. Am văzut atunci că englezii cei mai fashionable au un respect servil pentru rang și că cedează rapid dacă știi să te impui; că nu-i admiră decât pe cei ce au relații selecte, că se Înclină În fața oricui are o bună părere despre sine. Așadar, primul lucru pe care l-am avut de făcut a fost să cunosc lumea bună, iar al doilea - să mi-o supun. Aveam dare de mână, cai frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cel care, la 1840, În Arthur, romanul său de succes, oferă cheia explicației, ca Într-un manual: „Cuvântul acesta englezesc, gentleman, nu Înseamnă gentilhomme În accepție aristocratică. Așadar, nu «gentilom», «nobil», ci om extrem de bine crescut, educat Într-o companie selectă, de orice condiție ar fi el”2. Deoarece gentlemanii sunt Înnebuniți după cursele de cai, Franța nu se lasă mai prejos și, pe urmele unei tradiții deja Împământenite la Paris spre finele veacului al XVIII-lea de către Lord Seymour sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și vorbe studiate, dar mai ales o modă inconfundabilă, de la veșminte la cel mai mic accesoriu. A fi, de pildă, Îmbrăcat la Staub, a purta ceasuri fabricate de Breguet sunt doar două din passe-partout-urile cele mai sigure de pătruns În selecta societate. Dandylogia militanstc "Dandylogia militans" Epoca „lioneriei” este una a clarificărilor decisive pentru ce va deveni dandysmul În deceniile viitoare. Nu e deloc Întâmplător că spre mijlocul veacului, mai exact În 1845, apare textul său programatic, prima lui retrospectivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
majoritatea să dețină averi spectaculoase, genul de viață pe care dandy-i și-l asumă presupune o relativă bunăstare. Nu poți fi falit și În același timp să stai ore În șir la masa de joc, În cafenelele și cluburile selecte, Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești bărbați trândavi și-l permit este acela de a disprețui În mod ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o jumătate de veac. În timp ce boemii văd lucrurile altfel. Pentru ei, sexualitatea feminină e atrăgătoare. Nu vor să devină captivii unei instituții burgheze, căsătoria, dar nu Își refuză nici o desfătare carnală. Prostituate, actrițe, sărmane cusătorese, dar și doamne din societatea selectă, căsătorite sau nu, sunt trofeele virilității lor nestăvilite. În spirit egalitar, care pretinde participarea colectivă la orice formă de plăcere, boemii Își Împart cu generozitate nu numai adăpostul, banii, băutura și mâncarea, ci și cuceririle amoroase. Excepțiile nu vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Maiakovski. Pentru ca 16 ani mai târziu, acuzat și condamnat pentru colaboraționism, imediat după Încheierea celui de-al doilea război mondial, să Își ia viața prietenul intim al lui Vaché, Pierre Drieu La Rochelle, campion al eleganței, fascinat de interioarele albe, selecte, dandy contradictoriu. Nu se sinucide prin mijloace „clasice”, dar e la limita jocului cu moartea un alt dandy celebru În anii de până la primul război mondial, alăturat mereu personalității ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy și militar e Baudelaire. O teoretizează ca nimeni altul În capitolul „Analele războiului” din Pictorul vieții moderne. Comentând lucrările lui Horace Vernet consacrate războiului Crimeii, Baudelaire nu se poate Împiedica să nu remarce aerul dandy al multor ofițeri, ținuta selectă a acestora. După cum paginile copleșite de admirație pentru Constantin Guys, modestul și prolificul desenator, urmăresc predilecția acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ultracosmopolit (deși, cum bine observa Florin Feifer În Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, a făcut foarte mult pentru teatrul românesc), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacâmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris ori la Sinaia...”1. Așa ne-ar plăcea să Îl ținem minte, nu cum Îl ridiculizează Caragiale În două dintre Momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Literatorul În primăvara lui 1881, care ar merita citat În Întregime și unde Îl descoperim pe Macedonski În chip de des Esseintes, imaginându-și dezlănțuit interioare luxuriante, de un rafinament princiar. În realitate, el Își amenajează nu mai puțin select, dar cu mijloace mult diminuate, propriul salon, celebru În mediile literare bucureștene pentru excentricitatea sa. Spre a nu mai vorbi despre absolut uluitoarea și foarte dandy aplecare a poetului rozelor pentru sporturile la modă: „Macedonski este cel dintâi scriitor român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât selectă, deschizându-și saloanele lumii bune, care nu Încetează să-l fascineze pe micul George Bryan cu distincția și manierele sale elegante. Sheridan și Fox sunt - după spusele biografilor - „zânele bune” ale copilăriei. Iar tot ceea ce urmează rămâne la fel de select și plin de strălucire măcar pentru un sfert de veac: studii la Eton și Oxford, prietenia și protecția prințului de Wales, viitorul George al IV-lea, apoi o ascensiune fulminantă În viața saloanelor londoneze. Explicația nu stă chiar la Îndemâna tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Londra, Într-un apartament nu atât opulent, cât de un lux rafinat, rupe relațiile cu propria familie și intră dezinvolt În prim-planul vieții mondene. Stilul său elegant, distins și distant se impune fulgerător, ca un canon, În cele mai selecte cluburi de pe St. James Street, În jurul meselor de joc de la „White”, „Brooks”, „Watier” și, foarte curând, În piscul exclusivității, pe King Street, la clubul „Almack”. Baluri, recepții, matinee, serate, meeting-uri: nici un eveniment al lumii bune nu Îl ratează pe Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: stilul său - „o serie neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii nu mai puțin alese (la Merton College și mai apoi la Oxford), fără Însă a le Încheia. Are totuși prilejul să se afirme Încă de pe băncile școlii și ca literat, și ca desenator, iar hârtia pe care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe un urmaș al lui Brummell; doar că dandysmul nu e arta brutală de a pune o cravată”1. Însă, În ciuda părerii lui Barbey, toată lumea bună a Londrei și Parisului Îl consideră un fel de far al eleganței, al stilului select. În 1821 sosește la Londra și revigorează ca nimeni altul un stil ce părea să intre În derivă. Devine noul rege al dandysmului londonez. Împreună cu Lady Blessington face un cuplu celebru, călătorește prin toată Europa și șochează prin lux, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]