15,120 matches
-
eu zic că, dacă știi cu adevărat cum să le cucerești abil, și nicidecum cum să le agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui el să și înțeleagă pedeapsa, dar nu reuși. Încercă s-o înțeleagă pe fată, dar, de asemenea, nu reuși. Cel care pretinde că le poate înțelege pe femei, nu face dovada
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar foarte poetic, să știi! Mai bine le-ai lăsa pe toate baltă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dau exemplul a doi buni prieteni: Sven (un german) și Chikako (o japoneză), pe care i-am cunoscut, succesiv, în periplul intercontinental. Din cele mai multe puncte de vedere, ei se aseamănă: amândoi sunt tineri, amândoi sunt doctoranzi, amândoi sunt culți și sensibili, volubili și cosmopoliți. Diferența specifică rezidă doar în raportul pe care îl au cu istoria. Dacă Sven, imbujorat de rușine, ezită să recite vechiul imn al Germaniei (conținând celebrul refren preluat de naziști, Deutschland, Deutschland über alles), prefăcându-se că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe care urmează să le consume singuri la picnic). Împachetarea devine, cu alte cuvinte, un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că, ideal, orice activitate umană are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze substanța estetică și, prin transgresarea acesteia, să se sfârșească pur și simplu pe tărâmul salvării spirituale, dincolo de bine și de rău. Partea a treia OGLINDA Shiki sau cele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și de care cu atâta dragoste ai grijă. Căiță s-a uitat îndelung la noua lui prietenă, Buburuza, și numai după o lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în Tübingen al bolii Alzheimer, în Germania cercetările acestei boli au renunțat la experimentele pe maimuțe optând pentru cele pe muște, viermi, pești și șoareci. Ar trebui deci să se poată găsi un punct comun, bazat pe o evaluare etică sensibilă, ce permite să nu se uite scopul vindecării și reducerii suferinței umane și, în același timp, să cauzeze totdeauna mai puțină suferință animalelor, iar unde este posibil, să o evite definitiv. În cercetarea cauzelor bolilor cerebrale grave ne consolează conștiința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Rezultatul: nici chiar muzica lui Mozart nu este o probă a existenței lui Dumnezeu, dar cu mult mai puțin ar reprezenta un impuls spre pesimism sau nihilism. Dimpotrivă, în unele momente, urmărind cu atenție o execuție, se poate ca persoanei sensibile și pregătite să asculte să îi fie dat să se deschidă acelei încrederi raționale care transcende rațiunea. Cu urechea sa fină atunci, în sunetul pur, total interiorizat și în același timp învăluit, ca de exemplu în cazul părții adagio al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci până acum, inconfundabil, dificil de suportat pentru budiști, dar și pentru creștinii sensibili: imaginea omului suferind prin antonomasie. Unul care suferă cu adevărat nu conferă compasiunea de care el însuși are nevoie, nu are grijă doar de sine, dar se sacrifică total. Întrucât este Cel care suferă și se sacrifică în suferință și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional în toate sferele experienței. Cum se face atunci că, în locul acestui comportament adaptat și sigur de sine, observăm pretutindeni, în fiecare dintre ordinile vieții sensibile, afective sau spirituale, precum și propriu-zis intelectuale sau cognitive, aceeași incertitudine și aceeași confuzie nu doar zdruncinarea valorilor artei, eticii sau religiei, ci nimicirea lor pur și simplu, brutală sau treptată? Căci nu de o criză a culturii este vorba în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în epoca lui Galilei un rol decisiv în apariția științei moderne, adică a științei matematice a naturii. Lumea ni se dezvăluie de fapt prin apariții sensibile, variabile și contingente care nu formează încă decât un flux heraclitean acel fluviu în care nimeni nu se scaldă de două ori în care nimic nu subzistă, nici un punct de sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei științe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și relativă în care se desfășoară activitatea noastră zilnică, se referă în mod necesar la această lume a vieții, au un sens doar în raport cu aceasta, sunt construite pe solul imposibil de ocolit al acestei lumi. Din acest punct de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau o casă nu este ceva care există în afara noastră și în lipsa noastră, prin ea însăși într-un fel, precum substratul calităților sale. Ea nu este ceea ce este decât grație unei activități complexe a percepției care instituie, dincolo de succesiunea datelor sensibile pe care le avem despre aceasta, acel cub sau acea casă drept un pol identic ideal la care se referă toate aceste apariții subiective. Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noastre reale. Este adevărat că unii savanți nu au ezitat să pună sub semnul întrebării însăși existența acestei conștiințe pe care filozofia clasică o așeza în centrul științei, ca al oricărei cunoașteri în general, și întâi de toate al cunoașterii sensibile a lumii care ne înconjoară. Astfel, fondatorii behaviorismului cereau "să li se arate" această pretinsă conștiință așa cum celelalte științe sunt capabile să arate, în eprubetă sau prin lentila microscopului, obiectele de care vorbesc. Ei nu-și dau seama că, de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însuși o aducere-înainte în condiția obiectului, în așa fel încât vizibilitatea în care orice lucru devine vizibil nu este nimic altceva decât obiectivitatea ca atare, acel prim-plan de lumină în care se arată tot ceea ce ni se arată realitate sensibilă ori idealitate științifică. Conștiința este înțeleasă în mod tradițional ca fiind "subiectul", însă subiectul este condiția obiectului, ceea ce face ca lucrurile să devină obiecte pentru noi și astfel să ni se arate, în așa fel încât să le putem cunoaște
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de biologie și pe care studentul a asimilat-o în cursul lecturii este cunoașterea științifică. Lectura însăși a cărții este punerea în operă a unei cunoașteri a conștiinței, ea constând, pe de o parte, în perceperea cuvintelor, adică în intuirea sensibilă a semnelor trasate pe hârtie, și, pe de altă parte, în pătrunderea intelectuală a semnificațiilor ideale pe care le poartă cuvintele, semnificații care alcătuiesc împreună sensul cărții, cu alte cuvinte cunoașterea științifică inclusă în ea. Cunoașterea care a făcut posibilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
am spus, nu este decât o modalitate a cunoașterii conștiinței, adică a raportării la obiect. Însă aceasta nu este ea însăși posibilă decât pe fondul vieții în sine. Raportarea la obiect este perceperea obiectului, fie că este vorba de perceperea sensibilă a obiectului sensibil sau de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum numărul, raportul abstract, idealitatea de orice fel etc. Or cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este decât o modalitate a cunoașterii conștiinței, adică a raportării la obiect. Însă aceasta nu este ea însăși posibilă decât pe fondul vieții în sine. Raportarea la obiect este perceperea obiectului, fie că este vorba de perceperea sensibilă a obiectului sensibil sau de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum numărul, raportul abstract, idealitatea de orice fel etc. Or cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
urmare, și mai ales orice cunoaștere teoretică sau științifică. Iată cum se întâmplă acest lucru: Descartes pune sub semnul întrebării viziunea în general ca sursă și fundament ale oricărui fel de cunoștință. În general: indiferent dacă este vorba de intuirea sensibilă a lumii sensibile sau de intuirea intelectuală a adevărurilor raționale. Dacă lumea sensibilă nu există poate cu-adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale este falsă (cel Viclean înșelându-mă atunci când îmi închipui că doi plus trei fac
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]