1,443 matches
-
plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când „Profesorul”, când „Domnul R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare intelectuală și fizică, este atras de Teodora, „femeia fatală” din visurile sale (nocturne sau diurne). O descrie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu știu dacă P.H.Lippa trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar, în mod sigur, copleșit. Ceea ce trăise până acum ca într-o „dulce beție” se ridică la nivelul „conștiinței responsabile”. Totuși, nu este un „lucid” și un introspectiv în genul eroilor lui Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Frumusețea ei durează, rămâne fie pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și rău, însoțită de sentimentul responsabilității față de actele sale. Mai pe scurt, liberul arbitru. Profesorul o caută ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pot să scriu. Orbesc. Însemnările de taină ale lui Pușkin. 1836-1837, Editura Allfa, 2006. ȘAPTE ZILE DIN VIAȚA UNUI ORFAN CELEBRU* Pe coperta IV: „...Don Juan Întîlnește În fiecare loc nou o altă femeie, ilustrînd ideea clipei Împlinite, saturate de senzualitate”. Die Zeit: (cartea) „poartă În sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke”. Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut În 1942, deci e bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu. În sfârșit, a trebuit să recunoască, era înfrîntă. Aceasta i-a dat o bucurie amestecată cu senzualitate amară. Știu că era fericită că eu am înfrînt-o. Dar suferea că maestrul ei spiritual, guru, nu o ajutase. Etc. Când ne-am dus spre odaia ei, noi doi, singuri, ea mi-a șoptit: ― Mi-ai frânt mîinile! I le-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. (Notă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
meu. Înfiorarea care m-a străbătut atunci m-a trădat. Maitreyi și-a ridicat, fără să se observe, marginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea noastră. De-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dragostei, că cele șase ghirlande erau nu știu ce lucru simbolic, și altele. Ascultînd-o, mă înfioram de câtă junglă se află încă în sufletul și mintea Maitreyiei. Câte întunecimi, ce floră tropicală de simboluri și semne, ce atmosferă caldă de eventualități și senzualitate. Unde eram eu, în toate acestea? Și eram iubit de o fecioară de 16 ani, pe care nu o sărutase încă nimeni pe gură în afară de mine... ― Acum sunt a ta, numai a ta, izbucni Maitreyi, înlănțuindu-mă. Numai tu m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate fiorul acela care o străbătea și o ucidea alături de mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și judecata ei indiană. După datina lor, trebuia să fim uniți în pat, și din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpă, iar unirea noastră viciu... M-am cutremurat înțelegînd că nu senzualitatea și dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în val, în toată copilăria-adolescența mea. Cristoase, ce suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus a urcat liftul prin spațiu și timp și infinită senzualitate, În drum spre... departamentul resurse umane. Mi-am permis câteva momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întors din drum, am luat-o razna pe aleile cartierului fără să văd pe unde merg. (astăzi) Ascult Bach, cât mai mult Bach; așa evadez din cotidian și reușesc să gândesc. A. se mișcă În jur Împroșcându-mă cu o senzualitate difuză ca o mireasă proaspăt dezvirginată. Se comportă firesc și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la gară, ca În orice sâmbătă, echipată complet: rucsac, piolet, frânghie etc., se Întoarce după o jumătate de oră; „Ah bine că n-ai plecat, mi-a venit brusc poftă de tine, mă primești?“. În aer e un flux de senzualitate ce pune lucrurile În alertă; a adus vin roșu, șuncă de Praga, icre negre, pâine. „De-ai ști ce animalic te doresc!“, o spune cu o sinceritate seacă, brutală; nu se sfiește de nimic, nu are acea rușine iscată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator mă tulbura teribil, făcându-mă să reacționez cu violență. Contactul cu ea Îmi crea o bruscă sporire a senzualității În tot trupul, ceea ce mă stânjenea enorm. Nu rezistam la această atingere lascivă, așa, În fața celorlalți colegi; oricât mă abțineam, Începeam să mă excit, Îmi lua piesa foc În mână, astfel că o Împingeam brutal să stea pe picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rețin perfect senzația, se lega numai de corpul meu; o mângâiere subtilă, Începând de pe ceafă și prelungindu-se difuz pe umeri, pe brațe, pe coapse, urmând apoi să se rotunjească pe pântec până a-mi crea o stare incipientă de senzualitate. Această stranie concupiscență În atingere cu apa am simțit-o și la mare; exista riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam până pe plaja de nisip de pe insulă și acolo cădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împlinirea. 24 decembrie 1964 Murdari. Cu toate clipele vlăguite atârnând pe ei. Animale; toți. Vor să mă lege și să mă târască după ei. Dacă le spun că am și eu picioare, se supără și m-aruncă. Reptile. Bolnavi de senzualitate obscenă. Boala secolului sau boala bărbatului de totdeauna. Diformi. La fel de diformi, „Eu“ al lor se confundă cu Dumnezeu. Ignoranți. În cel mai bun caz, naivi. Oameni-reptile. Totuși, nu sunt de acuzat; sunt atât de Înghesuiți În societatea asta care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă Înșală? (azi) Citesc trei ore fără Întrerupere, transpir o transpirație nervoasă cu un miros dulce-acru; numai după act mai simt acest damf imund, lectura e deci o formă de concupiscență. L-am redescoperit pe Gib Mihăiescu; el divulgă acea senzualitate a actului de a scrie ce te consumă material ca și cum te-ar extenua o Îndelungă gimnastică sexuală. Plăcerea scrisului este superioară oricărei alte plăceri, se simte asta În rafinamentul feminin al discursului; pe aceeași linie au mers și Camil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]