3,823 matches
-
generalizată 2) Isterie a) cu conversie - tulburări de conversie - dureri psihogene b) cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice grave, cu evoluție cronică, incurabile, care se asociază secundar tulburărilor psihice severe, cu caracter specific. Acestea sunt, de regulă, de intensitate psihotică și sunt specifice etiologic. Din punct de vedere clinico-psihiatric trebuie să facem separația între psihozele metabolice, care sunt datorate unor afecțiuni somatice primare (insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra, avitaminozele B etc.). Le vom descrie în continuare din punct de vedere psihopatologic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia nosologică a lui E. Krapelin a dus la separația dintre „psihozele afective” și „psihozele schizofrenice” (Petrilowitsch și Saer). După W. Griesinger, „psihoza unică”, pentru a avea un caracter „unic” sau „unitar” care să-i confere un statut nosologic, trebuie să parcurgă o serie de stadii clinice împărțite în două
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situația emoțională psihotraumatizantă, având drept consecință tulburări neurovegetative diferite cum ar fi: diaree, tulburări gastro-intenstinale diferite, astm bronșic etc. Definiție și caracteristici Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că este artificială orice încercare de a opera o separație între sfera psihică și sfera corporală a persoanei umane (R. Pierloot și J. Groen). Problema care se pune este de a ști dacă soma și psyché sunt sau nu părți distincte ale persoanei, cum sunt unite și cum se influențează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aceste interogații care vin dinspre conștiința morală, avertizează Eul personal cu privire la actele pe care acesta dorește, are intenția sau este împins ca să le facă. Orice acțiune, orice a face este corelat cu a fi permis sau a fi interzis. Această separație, este dictată de normele morale care permit binele și interzic răul. În final, putem considera că orice act al Eului este în esența lui, un act moral. Toate actele Eului se desfășoară, din punct de vedere moral, între două momente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imprevizibilului conduitelor și acțiunilor sale, potențialmente antisociale. În spatele „măsurilor de protecție socială” se ascunde „teama societății” chiar și „repulsia” față de bolnavii psihici. Asistăm, în felul acesta, la un act de segregare, prin care statul și puterea politică va opera o separație între bolnavii somatici (considerați social nepericuloși cu excepția celor cu boli infecto-contagioase) și bolnavii psihici (considerați social periculoși). La aceasta se mai adaugă falsa concepție a „incurabilității” bolnavilor psihici, care, prin natura afecțiunii lor, devin „neproductivi” și „ineficienți” social, reprezentând în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso). Epoca modernă și contemporană diversifică problematica nebuniei prin intervenția unor noi modele de gândire: psihanaliza, psihopatologia, psihologia medicală, psihiatria clinică și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
totuși „modalități de gândire” ale unei ființe umane. Dar între rațiunea logica și gândirea delirantă este o „ruptură” pe care o vedem, dar pe care nu o putem înțelege. Sunt lucruri absolut diferite. Ea este mai mult decât o simplă separație. Este o diferențiere. Este „altceva”. Ceva care ar putea fi comparat cu raportul dintre vis și realitate, sau cu relația dintre real și ireal. Realul și irealul, deși paralele, nu sunt superpozabile? Logic, ele se refuza reciproc și, din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
îngrijire, instituțiile medicale, dar și societatea în general. Acest aspect este deosebit de important, întrucât, în final, el este cel care, prin normele modelului socio-cultural, determină și construiește atitudinile și mentalitatea societății față de boală și bolnav. De regulă societatea face o separație netă între bolnavi și medici, pe de o parte, și restul societății, pe de altă parte. În mod firesc nici o societate nu iubește boala. Ea este un fenomen temut și nedorit. Sperie și totodată dezgustă. Bolnavii sunt compătimiți. Medici respectați
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și disciplinele cuprinse în quadrivium - geometria, aritmetica, muzica, astronomia - se supuneau idealului umanist și erau animate de primatul moralității. Educația elenistică superioară nu forma specialiști dezumanizați, savanți nebuni. Educația elenistică a îmbinat „știința cu conștiința”, nu le-a separat. Această separație a început abia în Renaștere și s-a transformat în schizofrenie culturală în Iluminism și Modernism. În epoca elenistă nu a existat acea „prăpastie culturală” semnalată de Ch. Snow în anii ’50 ai secolului XX și care s-a căscat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1970, cu o carte de nuvele, Cheltuieli de reprezentare. Colaborează la „Vatra”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Într-o cadență alertă, îi apare un număr impresionant de volume, cuprinzând proză scurtă sau roman: Adio, Robert! (1974) și Separația bunurilor (1975), Cocorul de pază (1976), Fericit cel care ca Ulise... (1978), romanul Vară nebună cu bărci albastre (1983), Oameni, furtuni, vapoare (1984), Plutind avan pe marea cea adâncă... (1987), Punctul mort (1996) și Povestiri arogante (2002). Semnează și scenariile
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda o barcă albastră cu pânze galbene, un simbol exotic al libertății” (Marian Popa). SCRIERI: Cheltuieli de reprezentare, București, 1970; Adio, Robert!, București, 1974; Separația bunurilor, București, 1975; Cocorul de pază, București, 1976; Fericit cel care ca Ulise..., București, 1978; Vară nebună cu bărci albastre, București, 1983; Oameni, furtuni, vapoare (în colaborare cu Nicolae M. Balotă), București, 1984; Plutind avan pe marea cea adâncă..., București
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
1993 (în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu). Traduceri: John Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu, Debutul unui prozator, R, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Tineri romancieri, RL, 1975, 45; Ion Istrate, „Separația bunurilor”, ST, 1976, 1; Constantin M. Popa, „Separația bunurilor”, R, 1976, 3; Nicolae Motoc, „Cocorul de pază”, TMS, 1976, 4; Virgil Ardeleanu, „Cocorul de pază”, ST, 1976, 11; Alex. Ștefănescu, Peripeții povestite la persoana întâi, „Scânteia tineretului”, 1979, 9353; Sorin
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu, Debutul unui prozator, R, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Tineri romancieri, RL, 1975, 45; Ion Istrate, „Separația bunurilor”, ST, 1976, 1; Constantin M. Popa, „Separația bunurilor”, R, 1976, 3; Nicolae Motoc, „Cocorul de pază”, TMS, 1976, 4; Virgil Ardeleanu, „Cocorul de pază”, ST, 1976, 11; Alex. Ștefănescu, Peripeții povestite la persoana întâi, „Scânteia tineretului”, 1979, 9353; Sorin Titel, Patetism și ironie, RL, 1983, 23; Laurențiu
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
supraestimate divergențele și subestimate continuitățile, punctele de convergență, complementaritățile. Acest efect este datorat însuși „obiectivului” analizei. Fiecare autor de teorie sociologică, vrând să-și promoveze punctul de vedere, este tentat să-l privilegieze, să-l opună celorlalte, îngroșând liniile de separație. Riscul este, în consecință, ca sociologia să apară mult mai divizată decât este în realitate. În plus, teoriile existente sunt supuse unei surse suplimentare de diversificare: ideologia. Exprimând opțiuni ideologice diverse, experiențe sociale particulare, este normal ca teoriile actuale din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
surplus productiv ce urma să fie valorificat pe piață. În al doilea rând, În condițiile existenței acestui surplus, apare necesitatea existenței unei piețe de desfacere. Făcând distincție Între feudalismul de tip est-european și cel vest-european, autorul trasează o linie de separație aproximativă reprezentată de Elba: Europa de Est era caracterizată de un feudalism moșieresc, pe când În zonele vest-europene predomina feudalitatea de tip occidental. Moșierimea a fost În Europa de Est atât produsul, cât și elementul care au adâncit relativa Înapoiere (p. 141). De asemenea, această
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
primul război mondial, partidele socialiste s-au despărțit În curentul comunist și cel social-democrat, regiunile foste austriece au optat majoritar pentru social-democrație, cele răsăritene pentru comunism. Dar, pentru a fi corect, se poate spune că și În țările occidentale la separația partidelor socialiste au dominat numeric cele comuniste. Trebuie amintită definirea regiunii de către un savant din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ami Boué (Paris, 1840); el nu alege o definire geografică, nici una etnică, ci numește regiunea ,,la Turquie européenne
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm Dilthey (1833-1911) primele intuiții ale lui Giambattista Vico (1668-1744), nu vor depăși schema epistemologică carteziană (res extensa și res cogitans). Chiar și pentru un autor ca Nietzsche, prestigiul „metodei științifice” de cercetare rămâne nechestionat. Celebra separație a „științelor” între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften slujește tocmai acelei dezbinări lăuntrice atât de proprii omului modern. Au existat, desigur, atitudini irenice și simpatii explicite față de tradiția preclasică. De la Chateaubriand (1768-1848) și Novalis (1772-1801) până la Søren Kierkegaard (1813-1855) sau John Ruskin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
angajarea laicilor cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
agora (câștigarea „la mustață” a alegerilor din 2004 - în care, pentru prima dată după 1989, trecutul și Occidentul au fost mize secundare - i-a surprins până și pe câștigători), „politica abstractă și literară” s-a transformat într-o frenezie a separației și diferențierii, concentrându-se pe singurele ținte interesate de continuarea războaielor culturale, și anume tocmai foștii parteneri, aliați și prieteni, precum și „idolii” lor. Din nefericire, deși multiplicarea separațiilor este însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în frumosul său
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
câștigători), „politica abstractă și literară” s-a transformat într-o frenezie a separației și diferențierii, concentrându-se pe singurele ținte interesate de continuarea războaielor culturale, și anume tocmai foștii parteneri, aliați și prieteni, precum și „idolii” lor. Din nefericire, deși multiplicarea separațiilor este însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în frumosul său Cours familier de philosophie politique)4, lipsa mecanismelor democratice complementare o transformă într-o dezbinare fără sfârșit, toxică și nihilistă, profitabilă marilor partide și coalițiilor de mari partide
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Securității sunt indispensabile -, completată cu traiectoriile postcomuniste ale foștilor membri, ar arăta cât de factice, fragile, duplicitare și fortuite erau unele aparente solidarități și afinități elective). În societatea românească de azi - dacă nu larg deschisă, cel puțin promițător întredeschisă -, dinamica separațiilor, această trăsătură centrală a ordinii democratice, acționează normal: nici falsă unanimitate, nici bellum omnium contra omnes, ci o permanentă logică a disensiunii funcționale și, inevitabil, nu întotdeauna cordiale (deși ar fi de dorit să fie mereu urbană și fair). Normale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în lume, în pofida globalizării) o schimbare epocală în experiența umană, iar interpretările sale sunt și astăzi foarte diverse, adesea polare. Viziunile organiciste păreau pentru totdeauna abolite de modernitatea politică vest-europeană, construită pe raționalism, secularizare, „dezvrăjirea lumii”, „Proiectul Luminilor”, contract social, separația puterilor, schimburi comerciale frecvente animate de Mâna Invizibilă (și lista ar putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea mai bună soluție a încurcatelor afaceri omenești, deși spiritele cele mai lucide i-au văzut din capul locului și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de ieșire din sfera acestor îndoieli și interogații. Scriind pentru un public românesc, în condițiile în care despărțirea noastră colectivă de ortodoxism și legionarism se află abia la început, poate ar fi bine să insist că sunt cu totul în favoarea separației dintre Biserică și stat, după cum sunt cu totul conștient de imensul pericol prezentat de proasta înțelegere a cardinalei probleme teologico-politice. Nici Carl Schmitt, înzestrat cum era cu o minte ieșită din comun, nu a găsit calea dreaptă și justa măsură
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]