3,380 matches
-
lui, Caragiale nu se putea să nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de altă talie etică și artistică. Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atunci când Caragiale i-a sustras niște acte compromițătoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu și i le-a dat ,,andrisantului”. După opt zile de absență din redacție, Caragiale este numit inspector școlar cu 800 de lei pe lună de către „andrisant”. Colaborarea lui Caragiale la „Timpul” s-a prelungit din primăvara anului 1878
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
înghețul iernii, își fac apariția vestitorii primăverii, pe când eu merg la pas pe Culmea din Dealul Viilor să mai văd cum arată aceste locuri troienite până mai ieri de nămeții zăpezii, când ca prin farmec aud o șoaptă dulce din „sertarul inimii” care-mi spune melancolic: „Aud frumusețea ta în pivnițele gândului./ Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș/ prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește”. Formidabil! Unde și când am auzit sau am citit
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
a viață plină de împlinire, căci prin taina Lui, simt că nu am să îmbătrânesc niciodată, atâta timp cât port în sufletul meu poemele „CU GÂNDU-N BUZUNAR” scrise de minunatul poet muscelean, prof. Baciu George, adevărate bijuterii ce trebuie păstrate în sertarul inimii, când suntem la drum, ori în fapt de seară în prispa casei sau când „ceasornicu-și urmează luna timpului cărare” , într-un dialog frățesc... de la suflet la suflet, fiindcă vei fi purtat în lumi nebănuite și trăiri fantastice. „Aș fi
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
se auzise, eu însumi nu-l auzisem, iar după ce tata își reîncepuse coborârea, îl urmasem neputincios, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Se hotărâse să-mi dezvăluie, așadar, cum stăteau lucrurile, într-o zi când mă surprinsese căutându-i prin sertarele mesei de scris, îmi dădea voie să-i împrumut stiloul, în caz că aveam nevoie de el la școală, dar sub pretextul acesta mai cotrobăiam eu pe ici, pe colo. La un moment dat, îmi sărise în ochi, ieșit dintr-un dosar
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
strigă toată ziua, Bubu,Bubu, unde ești?... Bunicuța ei, Mam'Male, cum îi spune atât de dulce Sorina, muncește toată ziulica prin casă, pentru că ei, să nu-i lipsească nimic. Păpușile Sorinei, sunt mică ei avere, așezate toate frumos, în sertare și rafturi, în camera ei roz și atât de luminată,care te duce cu gândul la un basm cu zâne. Sorinei îi plac mult poveștile spuse de Mam'Mare, în care sunt multe zâne și feti frumoși, se mai găsesc
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
lucruri, fie că este în țară, fie că pleacă, cine știe pe unde, prin străinătate. Este o ființă neobosită, care întotdeauna te întâmpină cu o vorbă bună, cu o idee constructivă sau cu vreo povestioară scoasă cine știe din ce sertar al amintirilor ei personale ori dintr-o carte găsită, răsfoită și citită în vreo bibliotecă. Este mereu dedicată studiului, cercetării, descoperirii unor lucruri inedite din cultura și literatura română sau universală, știind să ofere cu bucurie celor din jur din
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
jocul pe care soarta-l știe. Scânteia ta din ochi mă mistuie flămândă, Bruma de pe tâmplă ne pare utopie. Imperii moi de frunze ca-n basme au pierit, Prin toamne despuiate se-nvârtesc întruna. Zace acuzatoare, trează amintirea Cum în sertarul nopții zace stinsă Luna. Și nici măcar zăpada n-a rămas pe lume, Doar între perdele sângerândul soare. Cu noi merge de mână mută iroseala Iubirii noastre adânci și devoratoare. 24-06-11 Referință Bibliografică: IUBIRILE ADÂNCI / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IUBIRILE ADÂNCI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358770_a_360099]
-
acuzator. Dă-mi un pahar cu apă, te rog! S-a așezat pe scaunul de la biroul alăturat. A băut încet, într-o liniște mormântală. Se auzea numai foșnetul hârtiilor în mâinile fetei care, foarte curând, a scos un caiet din sertar și a început să-și noteze câte ceva cu repeziciune. În aceeași liniște mormântală. Nu s-au privit și nu și-au vorbit. Era fiecare nemulțumit din ceva. Poate din aceeași ori aceleași cauze. Știau să treacă peste o așa stare
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BLUF Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bluf Literatura de sertar: un bluf genial, Sugerat și realizat în mod egal. Nu s-a pomenit să citească sertare- Sentiment de profundă înstrăinare. Opiniile se confruntă cum ar fi ele, Cu evaluări foarte exacte și fidele. Oricare poezie elevată, profundă Nu ar reuși
BLUF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358883_a_360212]
-
Și ascunse în pupitru cu teamă Nu pot răspunde la nici o întrebare: Cine-ar urma ca să le ia în seamă? Dar poeziile-n speță-eroare: Ceea ce nu circulă nu are valoare. Orice argumentație ar fi în zadar: Nu există LITERATURĂ de sertar. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Bluf / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 356, Anul I, 22 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BLUF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358883_a_360212]
-
Eleonora tocmai a murit în spital. Un stop cardiac. Te rog să-i comunici asta lui George, da? Și a închis Samira a început fără nici o explicație să tremure, și deși patul lor era lângă geam, ea tot cotrobăia prin sertarul de la dulap, plângea și îi spunea lui George să se ducă repede. - Draga mea, ești drăguță tu să stingi lumina de sus, și să lași aprinsă doar o lampă de noptieră, să dorm și eu? te rog mult. - Nu poți
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
în lipsa acestui prețios exercițiu, nici jucăriile, creioanele, pixurile,mingile, foile, plastilina, cuburile...care abia așteaptă să se aștearnă triumfătoare în orice spațiu dovedit sau doar evaluat a fi liber.Tentația de a le izbăvi de grijă în vreunul din vastele sertare nu e una inspirată: orice sertar, dulap sau fragment de șifonier va fi larg deschis chiar și privirilor cele mai dezinteresate, cu prima ocazie a unei vizite. Înseamnă foarte multe lucruri pe care mintea mea nu le poate selecta și
MAMĂ DE OCAZIE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359465_a_360794]
-
creioanele, pixurile,mingile, foile, plastilina, cuburile...care abia așteaptă să se aștearnă triumfătoare în orice spațiu dovedit sau doar evaluat a fi liber.Tentația de a le izbăvi de grijă în vreunul din vastele sertare nu e una inspirată: orice sertar, dulap sau fragment de șifonier va fi larg deschis chiar și privirilor cele mai dezinteresate, cu prima ocazie a unei vizite. Înseamnă foarte multe lucruri pe care mintea mea nu le poate selecta și organiza satisfăcător. Dreptul de a fi
MAMĂ DE OCAZIE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359465_a_360794]
-
În ce se diferențiază clipa cînd moare un om, de celelalte, cînd nu se întîmplă decît fapte banale și simple? Cine știe? Nimic nu e la fel! Totul se fărîmițează în bucățele, exact că acelea pe care le păstrăm în sertare pline de riduri, printre altele o adiere de vînt dincolo de îndepărtatele fluvii unde îngerii vorbesc o mie de limbi transformate în păsări cu ochii ațintiți spre larg după urmele unui întreg mai pustiu ca preajma Infernului dantesc. Referință Bibliografică: Îmblînzirea
ÎMBLÎNZIREA SIBERIEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360334_a_361663]
-
și de acolo a pornit promovarea mea ca scriitor. Am publicat șase cărți la editura dumnealui, și, sperăm, să mai publicam altele cât de curând. Dacă nu era Dl. Petre Rău, cred că și acum eram scriitor de literatură de sertar. E drept, după Revoluție, cam prin 1991, am dactilografiat romanul meu „Adoris și Kromia” în trei exemplare, am cumpărat și un kg de cafea să ofer ca atenție la redacție (obicei dezvoltat de pe vremea lui Ceaușescu, când nici cafea nu
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE REALIZAT DE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360325_a_361654]
-
femeie și-a ales o bluză liliachie largă, dantelată. „Nu i-ar fi stat mai bine o bluză strâmtă? Cred că are ce arăta și din față, nu numai de la spate. E mișto cucoana...!” Ajuns aici cu gândul, a tras sertarul să caute ceva, dar ochii au rămas lipiți de trupul acela. A ajuns cu cercetarea mai sus, la capul femeii. „Mamă, ce asemănare! Parcă e părul pirandei, frate! Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
cu cercetarea mai sus, la capul femeii. „Mamă, ce asemănare! Parcă e părul pirandei, frate! Nu cumva asta este...”. Mișu n-a apucat să-și termine gândul. Femeia se-ntorsese puțin, îndreptându-și trupul și el s-a aplecat peste sertar și a scos în grabă câteva hârtii pe care a început să le citească, aplecându-se mult peste ele pentru a-și masca fața. Era cea la care se gândise. Era Violeta. Tocmai venise să-i aducă Ramonei Vlădescu ceea ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
privirea din hârtii. Era mai mult un mormăit. Cuvintele nu fuseseră înțelese, dar refuzul a fost decriptat corect. Dar brusc, când Lucian Cenușe ajunsese la ușă, s-a ridicat și el grăbit, a împins hârtiile pe suprafața lucioasă direct în sertar și s-a repezit spre ieșire cu bărbia în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
nu a reclamat. Părinții ei nu au cunoscut adevărul... , dar soțul de care a divorțat, cum a aflat? Parcă știam ceva. Să caut prin notițele mele, cred că am notat câte puțin...” A deschis ochii și a întins mâna spre sertar, dar s-a oprit blocată. O privea pe Violeta ca pe o stafie, speriată, cu pupilele mărite brusc. - Ce-i cu tine aici? Când ai intrat? Mă gândeam la tine... Doamne, femeie! Cât de rău m-ai speriat... - Săru’ mâna
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Îl chema Mișu, dar nu mai știu cum. Nu-mi vine acum în minte... Băiatul coanei Liliana, unde am făcut eu curat. Mișu-l chema, că tot cartieru-i zicea așa... - Numai puțin, te rog, a întrerupt-o Ramona, în timp ce scotocea prin sertarele biroului. A răsfoit o agendă și, nemulțumită, a trecut cu mișcări repezi la filele prinse ordonat într-un dosar cu șină. Citea în diagonală. La a patra filă s-a oprit și, după câteva clipe, a ridicat capul. Părea ușor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
de omul la care lucra. Karon urca scările ,făcându-i semn tatălui Victoriei care servea clienții și ajunsă în cameră,isi descalță ghetele ,luând în picioare balerinii moi care o făceau să se simtă mai confortabil.Se duse la un sertar și scoase o carte mare cu coperții negre din care citea.Cuvintele din ea o făceau mereu să se simtă mai bine,iar acum avea nevoie mai mult ca oricând de ele.Vizita pe care o făcuse,o tulbură și
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
aceea oamenii vii nu cred în ele. În ele cred doar oamenii fără suflet, morți spiritual, care se folosesc de ele doar pentru a obține finanțarea pentru distracțiile lor, după care toate programele acestea putrede mor și ele în niște sertare și fișiere părăsite, fără a mai fi practic realizate vreodată în folosul oamenilor vii. În această perspectivă, viața oamenilor apare ca o oscilație permanentă între o diversitate de programe vechi și putrede, care numai de dezvoltare umană nu mai poate
SCRISOAREA NR. 76. DESPRE REGIONALIZAREA ROMÂNIEI ŞI DEZMEMBRAREA STATULUI ROMÂN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360384_a_361713]
-
ani. Am avut nuntași - buluc. Voi mai face și nunta religioasă, la biserică. Și eu și Maria-Mea vrem că prin Dumnezeul nostru să le transmitem părinților din cer că ne-am cununat, ca adevărați creștini ortodocși. Mai am în sertare vreo 15 cărți, scriu mereu, si-as vrea să mă opresc, dar nu pot. Vreau să-mi public opera până la ultimul manuscris și după ce voi da ultimul autograf, să mă întorc, cu misiunea îndeplinită pe Pământ, la Tatăl din ceruri
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
Înainte de 1987 se afirma în România prin poezia să epurata, lucida, scrisă cu acid. Începând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar, precum românul "Cafeneaua Pas Parol"scris în 1982/1983 și publicat abia după căderea lui Ceaușescu. În septembrie 1987 părăsește România, ajunge în Franța unde cere azil politic, începe să scrie în limba franceză și lucrează pentru Radio France Internaționale
MATEI VISNIEC de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360709_a_362038]
-
sticlele de plastic, fără riscul ca acestea să se topească și se apucă de așezat în două sacoșe de pânză înflorată, o sumedenie de pachețele, mai mici sau mai mari, pe care le scoase din frigider. Luă apoi dintr-un sertar al bufetului un borcănel cu sare, un cuțit cu mâner de lemn și mai multe furculițe, pe care le înfășură între-o bucată de hârtie dintr-un pliant de reclamă de supermarket, iar la urmă, puse o pungă în care
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]