1,822 matches
-
se fondeze doar pe ea însăși. În cursul aceluiași proces, Politicul se autonomizează în întregul său: Statul se întemeiază pe propriul interes (Rațiunea de Stat), Societatea, pe ea însăși (Leviathanul lui Hobbes are puterea de a crea și de a sfărîma orice lege), iar Națiunea, în sfîrșit, pe propria-i Suveranitate. Odată pierdut Dumnezeul-Fundament, gîndirea laicizată este determinată să se universalizeze, adică să caute Principiile valabile pentru orice Univers, pentru orice Om, pentru orice Societate. Însă, și aici întîlnim un alt
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din care provenea. El va căpăta forme aristocratice sau estetice ("cultul Eului"), și mai cu seamă forme burgheze, care se vor democratiza în individualismul hedonist favorizat de procesele economice și sociale care, începînd cu sfîrșitul secolului al XIX-lea, vor sfărîma vechile solidarități, vor atomiza indivizii și vor aduce mijloacele materiale și tehnice ale "bunăstării". În paralel, și într-un sens, dimpotrivă, solidar, un alt curent provenit din Umanism va crea și va dezvolta umanitarismul, corespondent laic al milosteniei creștine, și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în același timp de trezire și de tresărire. Însă trezirea nu poate veni decît din conștiința a ceea ce adoarme, care nu este alta decît conștiința neputinței noastre în fața amenințării, ceea ce închide trezirea în cercul vicios pe care trebuie să-l sfărîme. Tresărirea nu poate veni decît din iminența pericolului, riscînd astfel să se producă prea tîrziu. Strigătele de alarmă, asemenea prevestirilor Cassandrei, în loc să zguduie, sfîrșesc prin a se toci, adormind încă puțin conștiințele, pînă cînd va fi prea tîrziu. Mai mult
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reguli a jocului pluralist. Regula jocului democratic permite diversității sociale, culturale, politice să se dovedească productivă în mijlocul conflictelor sale. Este cea care permite conflictelor să devină eventual creatoare. Firește, democrația nu garantează nicidecum că antagonismele sociale nu vor reuși să sfărîme regula, determinînd distrugerea sa. Astfel, democrațiile solide sînt vechi, deoarece acestea și-au înscris în mod profund regula în tradiția și identitatea naționale. Într-un anumit sens, regula jocului democratic nu este decît un simplu instrument tehnic, care nu poartă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Restul organismului este nimicit. Prin această distrugere nemiloasă se operează construirea unei ființe cu totul noi, și totuși cu totul ne-schimbate. Prin această agonie se operează o moarte/naștere. Ființa nouă care s-a format va încerca să-și sfărîme crisalida, devenită din fortăreață, închisoare. Făcînd eforturi convulsive extraordinare, ea va încerca în mai multe rînduri să iasă, și treptat, cu dificultate, se va elibera. Aripile sale vor fi mototolite, cleioase, lipite de corp, nu se vor putea întinde imediat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Est, inclusiv Rusia, așa cum am menționat, se regăsesc, se revitalizează, se reînră-dăcinează, însă nu se poate încă ști dacă eruperea pretutindeni a sevelor naționale, inclusiv și mai cu seamă în Germania, nu va provoca puseuri virulente de naționalism, susceptibile a sfărîma solidaritățile instituite forțat (CAER*, Pactul de la Varșovia), sau poate chiar a face să explodeze solidaritatea cîștigată cu atîta răbdare de douăsprezece țări din Vest și din Sud... Nu putem ști dacă, dimpotrivă, o nouă mare solidaritate nu va afla acum
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Un bărbat nu se simte niciodată bătrân când e bogat și lipsit de timidități.”(p. 112) sau ,,[...] uneori mai poți avea speranțe că ai putea răzbate și peste un lucru interzis; printr-o nebunie oarecare sau printr un mare noroc, sfărâmi hotarele lucrului interzis.” (p.114). Intervenția acelei voci narative la persoana a III-a care se făcea auzită în momentele de tăcere ale personajului în primele nouă capitole ale romanului nu mai poate fi identificată în această a doua parte
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este o luptă continuă contra simplificării lumii, atunci naționalismul este o luptă continuă de a distruge complexitatea, o dorință de a nu cunoaște anumite probleme, o ignoranță impusă, nu acea ignoranță a inocenței. De aceea are tendința destructivă de a sfărîma și de a sugruma tot ce-i iese în cale, de a apăra sau de a pretinde teritorii, de a gîndi că terenul este putere, iar locuitorii săi nativi sînt ca un "singur pumn" (Ayaz Mutalibov). Naționalismul nu are nimic
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Franței. Antisemiții lituanieni șoptesc povești vechi despre evreii care cîndva au sacrificat copii creștini și au folosit sîngele lor pentru a face pîine de Paștele evreiesc și-și amintesc aceleași povești defăimătoare despre negustorii și morarii evrei care puneau sticlă sfărîmată în făină pentru ca femeile creștine să se rănească și să sîngereze, cînd frămîntau aluatul. Naționaliștii croați îi acuză pe sîrbi că ar fi măcelari bolșevici sau cetnici ce-și omoară victimele și le mutilează cadavrele; naționaliștii sîrbi răspund cu aceeași
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cetățenii care se dedică însușirii mai multor limbi și traiului în mai multe culturi diferite. Această relație nu justifică nici deducția tragică precum că proiectul democratic este oarecum cauza de bază a naționalismului și că, așadar, dominația naționalismului poate fi sfărîmată doar prin abandonarea democrației. Interpretările moniste ale naționalismului (ca și ale oricăror alte fenomene examinate de științele umaniste) sînt inadecvate tocmai pentru că sînt total unilaterale. De aceea, teza recentă prezentată aici are scopul nu de a înlocui explicațiile existente ale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi venea să-și scoată inima din piept, îi venea să se repeadă cu capul în zid, ca să rămâie sfărâmat la treptele altarului. Lică are revelația Dumnezeului celui viu într-o formă primară, inferioară, dar nu mai puțin autentică: frica de pedeapsa Lui: Îi era frică, încât îi venea să se arunce pe cal și să meargă și să fugă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din Moara cu noroc: Tu nu știi însă, urmă el mai cu avânt, cum îți clocotește tot sângele când te hotărăști o dată să pui un lucru la cale, și ce grozavă e plăcerea de a-l lovi tare, ca să-l sfărâmi, când te-a prins c-o vorbă ori cu o privire, de a răsplăti însutit și înmiit. Aduni mereu venin și ură și mânie oarbă, și când ai adunat destulă, atunci verși cu prinos, și nu prea mult îți pasă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
am făcut să vă treziți din lenea voastră. V-am scos și adunat din întunericul în care zăceați... Ceva tot am făcut". Voința, îndrăzneala, setea de mărire totuși au deschis un nou capitol în istoria umanității: "Legile obișnuinței au fost sfărîmate, slăbiciunea omenească depășită, obstacolele înlăturate..." Este foarte clar că între personajul din Cap de aur și Pinay cel puțin așa cum îl prezintă legenda sa apropierea are sens doar în măsura în care pune în lumină tocmai deplinul contrast între cele două imagini, putem
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
plecarea lui Eminescu și trecerea dincolo a lui Creangă au fost „potrivite” de Dumnezeu: „Altfel nu se poate.(...) Se încheia anul când și Veronica și Eminescu muriseră. (...)rămăsese doar o latură pintenoagă a triunghiului perfecțiunii: Creației, Prieteniei, Iubirii. Echilibrul fusese sfărâmat. Din acest 31 Decembrie am priceput semnificația lui 15 iunie. Atunci înfloriseră teii, înminunând, îmbălsămând viii și morții, acum se porniseră colindătorii de-a lungul și de-a latul pământului, pentru ca hăuiturile, fluierăturile, exploziile de bucurie și urările de La mulți
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Un bărbat nu se simte niciodată bătrân când e bogat și lipsit de timidități.”(p. 112) sau ,,[...] uneori mai poți avea speranțe că ai putea răzbate și peste un lucru interzis; printr-o nebunie oarecare sau printr-un mare noroc, sfărâmi hotarele lucrului interzis.” (p.114). Intervenția acelei voci narative la persoana a III-a care se făcea auzită în momentele de tăcere ale personajului în primele nouă capitole ale romanului nu mai poate fi identificată în această a doua parte
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
ștearsă de trecerea timpului. Însemne bizare, înțelese numai de zei: CUBAN RUM S.A. Bătrînul se aruncă sub boltă, se rostogoli peste niște grămezi de obiecte bizare, de formă cilindrică, subțiate la capăt, incredibil de bine șlefuite, de culoare brună. Bătrînul sfărîmă cu o piatră vîrful unuia dintre aceste obiecte, se așeză jos și, cu capul pe spate, dădu pe gît un lichid auriu care-l ardea. La fiecare înghițitură, mărul lui Adam i se mișca de cîteva ori, în sus și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
când au început, din voința sa, rugăciunile pentru el, care era pe patul de moarte, și-a închis ochii singur cu mâna și și-a încrucișat mâinile pe piept. 96. Când fratele Elia a aflat vestea morții fratelui Agnello, a sfărâmat imediat sigiliul provinciei pe care era reprezentat un miel cu o cruce; a fost indignat de faptul că frații din Anglia i-au cerut să numească ministru pe unul dintre cei pe care ei îi indicaseră. Acesta a fost motivul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi tu poarta și nu mă lași să intru,/Îți sparg canatul ușii, zăvorul ți-l sfărîm”), devine calmă și înțeleaptă, cele două atribute esențiale dobîndite la sfîrșitul călătoriei. Moartea nu fusese decît experimentată cu titlu de exemplaritate. Aventura zeiței, proiectată a fi „eroică” la început, după cum arată versurile citate anterior, s-a transformat în alta, destinată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie una dintre cele mai marcante pentru întreaga evoluție ulterioară a reprezentării vizuale a sacrului. Fondate pe anumite acuzații 415 îndreptate împotriva catolicismului, opiniile reprobatoare împotriva laicizării artei religioase care au generat dispute atât în plan teologic, cât și artistic, sfărâmând "unitatea bisericii universale"416 și împărțind "Europa în taberele Reformei și Contrareformei"417 -, au afirmat o serie de voci radicale, precum cele ale lui Erasm din Rotterdam, Luther, Zwingli sau Calvin, care prin demersurile lor reformatoare, au eliminat aproape total
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Nu înțelegeam de ce dorm ei în picioare, deși câteodată găseam dimineața unul din ei culcat. Acel sforăit liniș- titor parcă într-adevăr era ca și când mi-ar fi vorbit: "E noapte, e liniște, dormim toți, am păscut, am băut apă, am sfărâmat cu dinții și fleștecăit sare din drobul de pe prispă, acum ne e bine, dormim și noi, caii, visăm cum am fost odată armăsari (căci dorințele rămîn) cândva, când nechezam după iepe și ele ne răspundeau din zarea câmpiei cine știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vesel. M-am dus acasă și l-am citit. Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
DEVASTAT ERA LOCUL EXPLOZIEI, SE VEDEA CĂ SCUARUL REZISTASE ONORABIL. EVIDENT, UNDA DE ȘOC SE REFLECTASE PE SECȚIUNILE CURBATE ALE BARIEREI PĂTRATE DE ZIDĂRIE INGENIOS CONSTRUITĂ. APOI SE REFRACTASE ȘI LOVISE DIN NOU, DE MAI MULTE ORI, DE FIECARE DATĂ SFĂRÂMÂND ÎN BUCĂȚI ȘI MAI MICI CEEA CE FUSESE DISTRUS DEJA. TOTUL SE PETRECUSE DUPĂ PREVIZIUNILE TEORETICE, LUCRU DOVEDIT DE IMAGINEA DEZOLANTĂ A RUINELOR. RĂMÂNEA SĂ FIE DETERMINAT PRIN ANALIZĂ CALIBRUL BOMBEI, PRECUM ȘI NUMĂRUL MORȚILOR. DEOCAMDATĂ SE ȘTIA SIGUR CĂ NOUĂZECI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
periodic de "d. arhimedic" Constantin Estiotis, după ce se recunoaște că holera ce a venit din Industan "s-a preumblat în toată Europa, secerând ticăloasa omenire", îi determină simptomele: vărsătură, urdinare, cârcei nesuferiți la toate mădularele trupului..., care de multe ori sfărâmă organismul și ridică viața omului în câteva ceasuri". Medicul mai precizează: "De este lipicioasă sau nu, această dezlegare nu-și are locul aici", dar afirmă că lingoarea, ca și holera, "prin multă petrecere a omului sănătos împreună cu cei bolnavi, poate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
le cunoștea întocmai ca împrejurimile Parvei... Numai când venea acasă observa că și-a potrivit viața pe un calapod care aici nu era deloc prețuit. În Parva i se clătina concepția și avea nevoie de sforțări ca să nu i se sfărâme. Statul, aici, era privit ca un vrăjmaș... Tocmai în vacanța a treia a găsit argumentul mulțumitor, într-o discuție cu avocatul Domșa, care, după moartea bătrânului Bologa, a făcut avere în Parva. ― Eu nu afirm că statul nostru e bun
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se însufleți căpitanul. Nici nu e nevoie sî-mi povestești ce s-a petrecut! Ochii tăi îmi spun tot, tot!... O, măcar de-aș putea fi și eu ca tine, bărbat! Dacă am fi toți așa, într-un ceas s-ar sfărâma lanțurile! Ca pe orice fricos, pe Klapka îl înfierbînta curajul și energia altora. Ceru lui Bologa să-i istorisească din fir în păr scena cu generalul, întrerupîndu-l deseori cu aprobări trufașe. Apoi când Apostol sfârși, îl întrebă cu o curiozitate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]