1,491 matches
-
-nvierii îneacă oftarea... Avut și puternic emir, voi să fii.” Și flacăra spune: „Aduc inspirarea” Și-n alba odaie aleargă vibrarea. (Al. Macedonski, Noaptea de decemvrie) 1. Plasează fragmentul dat în contextul poemului. (1p.) 2. Evidențiază două trăsături ale esteticii simboliste. (1p.) 3. Comentează un aspect al artei poetice, vizând rolul inspirației în procesul creației artistice. (2p.) Barem de notare: se acordă 1 punct din oficiu; 1 punct pentru redactare (dacă au fost abordate toate subiectele): exprimare, ortografie, punctuație, așezare în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
care se evidențiază eul liric în text. 5.Transcrie o imagine vizuală și una auditivă. 6.Menționează două teme/ motive literare prezente în poezie. 7.Notează, din prima strofă, o enumerație și un epitet. 8.Prezintă două trăsături ale poeziei simboliste, care se regăsesc în textul dat. 9.Explică titlul poeziei, în relație cu textul literar. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ - POEZIA Testul nr. 83
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
literare. Abordarea temei - Constelații de simboluri în proza lui Liviu Rebreanu și Emile Zola: Ion de L. Rebreanu și Pământul de E. Zola - este foarte interesantă și cu atât mai meritorie, cu cât niciunul dintre cei doi romancieri nu este simbolist: Zola este exponentul curentului naturalist, iar Rebreanu este un scriitor realist. Așadar, simbolurile nu abundă în operele lor, dar studierea acestora conferă noi valențe semnificației textelor literare. Autoarea își justifică alegerea celor doi scriitori prin elementele comune în privința tematicii, a
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o valoare simbolică, pe oare n-o cunoaștem însă, pemtra că au ajuns să reprezinte sentimente prea adânci spre a fi scrutate". Eliot citează și se arată de acord cu studiile lui Cailliet și Bédé referitoare la legătura dintre mișcarea simbolistă și sufletul primitiv, și conchide: "mentalitatea prelogică persistă la omul civilizat, dar apare numai la poet sau prin poet". *6 În pasajele de mai sus nu este greu să identificăm influența lui Carl Jung și reafirmarea tezei acestuia, că dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
două tipuri principale de imaginație. Primul, tipul "plastic", îl caracterizează pe scriitorul cu deosebită acuitate a percepțiilor vizuale, care este incitat în primul rând de observarea lumii înconjurătoare, în timp ce al doilea, tipul "difluent" (auditiv și simbolic), este cel al poetului simbolist sau al scriitorului de povestiri romantice (Tieck, Hoffmann, Poe) care pleacă de la propriile lui emoții și sentimente, proiectându-le prin ritmuri și imagini unificate de forța Stiranurog-ului său. Este clar că Eliot pleacă de la Ribot când deosebește "imaginația vizuală" a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
unor probleme de epistemologie și metafizică, în Rusia, Dostoïevski și Tolstoi au fost adesea tratați 158 pur și simplu ca filozofi și gânditori religioși, și chiar și lui Pușkin i s-a atribuit o filozofie sui generis. *10 În timpul mișcării simboliste, in Rusia a apărut o întreagă școală de "critici metafizici" care interpretau literatura prin prisma propriilor lor poziții filozofice. Rozanov, D. S. Merejkovski, Leon Cestov, AT. Berdiaev și Viaceslav Ivanov, toți au scris despre Dostoievski sau gravitând în jarul lui, *11
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
circuitul european. Deci să circule în Vest, să fie editate, discutate în cercurile literare europene etc. Un mare precursor în acest domeniu a fost poetul Alexandru Macedonski prin sforțările sale de a colabora, încă din secolul trecut, la reviste francofone simboliste, apoi de a fi editat și jucat la paris etc. Cariera internațională, în poezia și plastica avangardistă a lui Tristan Tzara și Constantin Brâncuși, în perioada 1920-1940, dovedește că un început efectiv de integrare europeană s-a produs și cu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
symbolisme), întâlnim, într-o bună societate, pe Alexandru Macedonski (1854 1920) (care) introduce simbolismul în România, în timp ce Ovid Densușianu (1873-1938) devine teoreticianul mișcării. poezia lui Ion pillat (1891-1957), Ion Minulescu (1881-1944) și George Bacovia (1881-1957) amestecă trăsături neoromantice cu tendințe simboliste (p. 750). La Revolte dadaïste reține că ea s-a născut în 1916, la Zürich și Cabaretul Voltaire, în sânul unui grup cosmopolit, care are ca șefi pe românul Tristan Tzara (1896-1903), germanii Hugo Ball (1886 1927) și Richard Huelsenbeck
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în licăritul stelelor,/ Unde nimic nu-i prea mult pentru ele”. În poemele editate după război, atenția cititorului e reținută îndeosebi de peisaje campestre și marine, unele grațios modulate prin discrete inflexiuni de melos simbolist: „Pe mări de timp, pe mări de nesfârșite valuri,/Corăbii trec, corăbii negre vin spre țărmul vieții,/Și vânturile lumii, vântul serii, vântul dimineții,/Mereu le-abat la câte-un țărm și iar le duc spre alte maluri”. SCRIERI: Floarea
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
editează la Iași, unde redacția se afla în refugiu. E o publicație de cultură, având în prim-plan și un rol de inițiere în poezia modernă, al cărei promotor era, în viziunea lui Ovid Densusianu, conducătorul și teoreticianul revistei, curentul simbolist. V.n. va milita, în descendența „Literatorului” lui Alexandru Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
la filosofii Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită și în perimetrul românesc, punându-se în evidență, prin recenzii, contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu a publicat în
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
de Al. T. Stamatiad. Lui Maurice Rollinat îi traduce un poem George Duma, iar ermeticul Josephin Péladan intră în sumar cu tragedia Oedip și Sfinxul în versiunea lui Const. T. Stoika. Odată cu tălmăcirile din V.n. ajung masiv la publicul românesc simboliștii francezi: Paul Verlaine (prin Const. T. Stoika și N. Davidescu), Villiers de L’Isle Adam (traduceri de N. Davidescu), Henri de Régnier (într-o versiune realizată de B. Fundoianu, D. Zarafu, N. Stănescu, care a tradus și din Albert Samain
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun program, poeții de aici, prin Ovid Densusianu, își propun să impună la noi modelul simbolist, dar urmează calea cea mai simplă, aceea a restituirii universului tematic al curentului. Serialitatea motivelor, șablonul care eludează emoția sunt izbitoare. Pentru că timpul și extincția fac corp comun cu misterul, decorul acestei poezii ce îl explorează se încarcă de vetustețe
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
ideal și în damnare. Cum în spațiul versurilor semnate Ervin teoreticianul și îndrumătorul Ovid Densusianu nu e absent, „dogma” (Perpessicius) riscă să sufoce spontaneitatea, ajungându-se, tocmai când se dorea descoperirea subconștientului, a „sufletului universal”, la o poezie de program simbolist ce evaluează cu formulele ei înghețate neliniștile prin care prindea a se defini sensibilitatea modernă. Dar mai ales efectele de ordinul sugestiei antrenate de o muzicalitate subtilă a mișcărilor sufletului, captate mai nuanțat de versul liber și de propensiunea panteistică
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Ca literat, debutează în 1933 la „Adevărul literar și artistic” cu versificarea intitulată Matematica, iar editorial în 1934 cu placheta Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-tradiționalist, avangardist. V. este indecis atât în stil, cât și în tematică, oscilând între omagii aduse lui Demostene Botez, balade ale nopților cu lună, cu bătrâne vrăjitoare, cânturi aprinse despre noua arhitectură și progresul mijloacelor de transport. Tot în 1934
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
din Pisa (1996-2001) și ca profesor de limba și literatura română la Università della Calabria (Cosenza). Debutează în 1979 la „Tribuna României”, iar editorial în 1986, în volumul colectiv Analize și texte poetice. Prima carte alcătuită de Z., antologia Poezia simbolistă românească, apare în 1996. Mai semnează, pe lângă studii de lingvistică în publicațiile de specialitate, articole în „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista română de comunicare și relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica românească, sunt comentate versuri din autori reprezentativi, refăcându-se și dosarul textelor teoretice și al manifestelor simboliste din epocă. Un mic dicționar de terminologie poetică și o bibliografie completează această carte încadrabilă într-o sferă mai largă de preocupări, Z. fiind și coautoare a unor manuale de limba și literatura română pentru liceu. În Narațiune și poezie
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
de Z. prin intermediul rubricilor pe care le girează în publicațiile culturale. SCRIERI: Narațiune și poezie, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, București, 2001; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Liviu Papadima), București, 2002. Antologii: Poezia simbolistă românească, introd. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Mecu, „Poezia simbolistă românească”, LL, 1997, 2; Irina Iliescu, „Narațiune și poezie”, OC, 2001, 68; Mircea Vasilescu, Două cărți, două secole, „Dilema”, 2002, 472; Marius Chivu, Romanul limbii actuale, RL, 2002, 20
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
SCRIERI: Narațiune și poezie, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, București, 2001; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Liviu Papadima), București, 2002. Antologii: Poezia simbolistă românească, introd. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Mecu, „Poezia simbolistă românească”, LL, 1997, 2; Irina Iliescu, „Narațiune și poezie”, OC, 2001, 68; Mircea Vasilescu, Două cărți, două secole, „Dilema”, 2002, 472; Marius Chivu, Romanul limbii actuale, RL, 2002, 20; Mircea Vasilescu, Calendar eternel, „Dilema”, 2002, 510; Mircea Borcilă, „Narațiune și
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
ZĂRI SENINE, revistă apărută la Iași, lunar, din iunie până în septembrie 1915. Publicație de literatură cu orientare eclectică, ezitând între o atitudine poporanistă și poza simbolistă, fără să ocolească însă unele manifestări moderniste timide, Z.s. adună în paginile ei mai ales colaborări ale unor scriitori aflați la început de drum, dar se bucură și de prezența altora, deja cunoscuți. Rubricile dedicate notelor, recenziilor și criticii
ZARI SENINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
referință: Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-Philosophische Abhandlung, în "Annalen der Naturphilosophie", 14, 1921) (trad. rom. Tractatus logico-philosophicus, Humanitas, București, 1991). Rodica ZAFIU (n. 1954), profesoară la Universitatea din București, specialistă în stilistică, analiza discursului politic, retorică și argumentare. Lucrări de referință: Poezia simbolistă românească, antologie, introducere, dosare critice, comentarii, note și bibliografie, Humanitas, București, 1996; Narațiune și poezie, Editura All, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București, 2001; Limbaj și politică, Editura Universității din București, 2007; 101 cuvinte argotice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenului instrumentation folosit de Rene Ghil în studiul său Trăite du verbe, Paris, 1886. In acest s'.udiu el consideră că terinenul trebuie aplicat cu prioritate la poezie (cf. p. 18). Mai tîrziu, Ghil a corespondat cu Valeri Briusov, poetul simbolist rus. (Cf. Lettres de Rene Ghil, Paris, 1935, pp. 13-16, 18-20). 3. Vezi lucrarea experimentală a lui Carl Stumpf, Die Sprachlaute, Berlin, 1926, mai ales p. 38 și urm. 4. W. J. Bate, The Stylistic Development of John Keats, New York
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]