89,574 matches
-
parte, sau la spionaj. Noi am plecat să liberăm Ardealul, iar acum ne vedem cotropită țara. Trebuie țapi ispășitori. Voi sunteți..." (Opere 3, p. 29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
grijă de latin-lover înecat în briantină. Cred c-a sosit momentul să-i lăsăm pe pesedei să ia absolut totul, că prea și-o doresc. Să revenim la ceea ce știm noi mai bine: lenea de gândire și lenea pur și simplu. Să-i lăsăm pe Năstase, Mitrea, Popescu, Agaton și Geoană să ne încalece definitiv și să vedem ce-o ieși din experiența asta. Să ne pregătim pentru o nouă hibernare, cu capul în țărână, mormăind inaudibil ancestrale blesteme. Să ne
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
îndemnuri la rebeliune. în pofida oricărei evidențe, ultimul iulio-claudin se îmbăta însă cu apă rece și credea că poate domina situația. Contrar oricărei norme constituționale el a preluat singur consulatul, înlăturându-i fără explicații pe consulii în funcție. Era convins că simpla sa apariție în fața rebelilor îi va determina pe aceștia să se căiască și că, a doua zi, va putea cânta în mijlocul fericirii generale un imn al victoriei pe care începuse să-l compună. Numai că autoritatea lui era definitiv compromisă
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
fără soluții originale, fără pătrunderi în adînc, fără prea multe căutări în text, în lumea pe care o aduce la vedere Ionesco. Un spectacol corect, care arată bine la suprafață, care are și eleganță, dar n-are adîncimi. O formă simplă, dincolo de care nu se ascund conținuturi, consistențe. O punere în scenă care respectă textul, dar care lasă virgin dramatismul, tragismul ei. Care nu investighează cum suma experiențelor unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
24 mai, ci la 12 octombrie. Părinții ar fi aceiași, dar cu o istorie mai puțin perfectă decât cea declarată în repetatele autobiografii cerute de regimul sovietic. Pentru că tatăl, "orășan" fiind și om cu carte, se îndrăgostise de o fată simplă, frumoasă "ca o cadră", dar analfabetă, părinții au aranjat pentru ea o căsătorie de formă, cu atamanul văduv Stefan Kuznețov. Cu toate acestea, Anastasia își părăsi curând soțul, se mută cu alesul ei și, din legătura lor, se născu, în
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
că de multe ori cei care o scriu nu pronunță pe h, acesta marcănd cel mult o aspirație finală); e greu de spus dacă grafia ar putea fi una de ămprumut (există deh ăn italiană, unde h final e o simplă convenție grafică, dar e puțin probabilă o influență directă asupra românei). Oricum, deh apărea la Budai-Deleanu (ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag suflete "; "Deh, Romică,-așteaptă! Astăzi e destul de frecvent, fiind folosit ăn contextele normale pentru interjecția de
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
bară. Și că, ditamai găliganul, va mai adăsta o vreme, precum măgarul între oi, în clasa în care se buchisește cu greu, pe când colegii lui cântă arii complicate și rezolvă probleme de matematică superioară. Că Geoană (etc., etc.) e o simplă marionetă e limpede. Un soldat obligat să asculte, la milimetru, ordinele superiorului. Așa se explică scoaterea sa la bătaie în ultimul loc din lume în care el ar fi avut cea mai mică șansă: Primăria Bucureștiului. Pe lângă speculațiile făcute deja
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
de dominație discreționară, ei n-au reușit să producă o marfă politică onorabilă. Într-adevăr, a ieși la bătaie cu aceiași și aceiași Popescu, Pașcu, Mitrea sau Agathon a devenit nu doar contraproductiv, ci și sinucigaș. Astfel de persoane, prin simpla lor prezență, creează antipatie. Așa s-a ajuns la soluția Geoană (...restul îl știți). Că omul a mușcat fără să clipească din momeala întinsă, spune totul despre cât de independent este. Că în sinea lui își blestemă zilele e foarte
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
don Justo, dirigintele Poștei, crezuse că va muri din cauza înțepăturilor acestor creaturi care se năpustiră asupra ei fără milă. În ziua următoare se refugie la un hotel din centrul Marsiliei, condus de o familie de spanioli; îi dădură o cameră simplă, spațioasă, și nu avură nici o obiecție să primească acolo grupuri de muncitori. Poetul-zidar Charles Poncy, autor al imnului Uniunii Muncitoare pe care Flora conta pentru a o ajuta în programul întîlnirilor cu muncitorii marsiliezi, plecase în Alger, lăsîndu-i o notiță
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit fragmentul de articol care asimilează experimentul lor colectiv unei neo-avangarde ŕ la anii '90, cu aceleași știute marote: nu continuăm, inventăm, sîntem stăpînii (teoreticienii) propriului discurs, nu simpli bricoleuri. Îi așază, cu mîna lui, pe ceilalți într-un tablou de familie mai cuprinzător, de fapt decît o arată volumul. Cu ei au fost și alții, au existat mentori, s-au produs despărțiri. De toți și de toate, în
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
perspective diferite și complementare: Barbu B. Berceanu, Negația. Sistemul negațiilor în limba română, 1999; Constantin Dominte, Negația în limba română, 2003; Emil Ionescu (ed.), Understanding Romanian Negation, 2004. Iorgu Iordan observa că prefixul negativ se poate atașa nu doar cuvintelor simple, ci chiar unor compuse și locuțiuni: neînregulă, neînstare, nelalarg - "se simte nelalargul ei" (Limba română actuală). Exemplele din această categorie nu sînt rare nici în prezent, cu oscilații în ceea ce privește punctul de plasare a negației: "cam la neîndemîna chilipirgiilor ce bat
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
oricum confiscate de PSD înaintea meciului de la Erevan, și de aceea...) și să-l auzi declarând că demisia sa "e un gest de normalitate", de unde noi trebuie să pricepem că e vorba, de fapt, de generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității vizitatorilor li se înțepenea mâna și mintea la vederea prețurilor, deși, exclamativ și fericit, domnul Prim-ministru
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
Candidatul altora se vrea thriller politic), indiferent de genul cu care se "cuplează", par să revină la cea mai îngustă definiție a termenului: nu să te facă să gândești, nu să-ți dea fiori, ci să te sperie pur și simplu. Iar teama e greu de extras de la spectatori bombardați cu violență la orice emisiune de știri, așa că trebuie deturnată către cei mai fragili membrii ai societății... Găsiți înspăimântător un cuțit împlântat în burta unei femei gravide? Căci acesta e punctul
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
internațional de gravură mică. După cum se știe deja, această acțiune face parte din amplul proiect artistic și instituțional pe care omul de afaceri Victor Florean, proprietarul muzeului cu același nume, l-a inițiat împreună cu artistul plastic Mircea Bochiș. De la un simplu simpozion de sculptură în marmură, al cărui scop imediat privea recuperarea simbolică a unei materii prime valorificate exclusiv în regim industrial, s-a ajuns, în numai cîțiva ani, la proiectul și la existența efectivă a acestui muzeu privat de artă
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat, al Salonului... În consecință, tot ceea ce inițial a fost participare complezentă sau doar simplă încercare a norocului s-a autoinhibat și a dispărut în următoarele ediții. Premiile înseși, atribuite de juriul permanent al Salonului..., Pavel Șușară - președinte, Mircea Bochiș - membru, Victor Florean - membru, au fost mai greu de stabilit în comparație cu alte ediții, tocmai din pricina
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
nici o voce îndrituită a se rosti definitiv nu neagă forța de expresie a dezlănțuitului "ortodox maniheist". Este atras, cum era și firesc, să publice în paginile revistei Gîndirea, dar cooptarea lui de lungă durată printre gîndiriști se traduce printr-un simplu gest reflex: G. Călinescu observă, pe bună dreptate, că "ortodoxismul lui V. Voiculescu este anterior aceluia al Gîndirii". Acolo poetul găsește însă un mediu propice pentru a se sistematiza, luînd cunoștință de sine. Fire pozitivă prin chiar profesiunea sa - este
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
în București - V. Voiculescu pare a simți permanent nevoia de atestări, de confirmări răspicate ale harului său scriitoricesc. Poate că în această ordine de idei trebuie gîndit modul în care "s-a încercat" ca prozator, cînd a trimis ca orice simplu debutant povestirea Capul de zimbru revistei Provincia din Turnu-Severin. Participă astfel la un concurs obișnuit de creație literară și, în primăvara lui 1947, primește un premiu pentru cea mai bună nuvelă. Este interesant că președintele juriului, prozatorul Victor Papilian, nu
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
dată autorul Poemelor cu îngeri și al Întrezăririlor își făcuse deja un nume, fusese onorat cu premii semnificative și funcționase pînă în 1945 ca referent literar și director al emisiunilor literare radio. Oricum, chiar dacă faptul cu pricina este săvîrșit din simplu amuzament (atitudine ce nu-i stă deloc în fire!), poetului consacrat și dramaturgului cu piese jucate pe scena Naționalului li se alătură un prozator cu totul original, cu nimic îndatorat lor. Experimentalist învederat, V. Voiculescu supune și epicul aceleiași neostoite
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
Pavel Șușară Ee vreo cîțiva ani, mai exact de cînd s-a putut vorbi liber despre subiecte tabu, Balcicul a devenit o prezență artistică din ce în ce mai puternică în spațiul public românesc. Discret la început, ca o simplă tematică pentru colecționari, apoi din ce în ce mai puternic și mai coerent, motivul peisagistic legat de geografia Balcicului s-a impus ca un reper cultural inconfundabil și, mai mult decît atît, ca o atitudine existențială spectaculoasă, echilibrată și senină. În anul 2002, Galeria
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, alături de irezistibila promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie într-o realitate artistică și morală infinit mai profundă. III Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
cred, un bun punct de pornire (un nou început!) pentru o viitoare ediție critică, pe care dl Sorin Alexandrescu ar fi dator să o realizeze, cu sau fără colaboratori, pentru a nu rămâne la acest nivel elementar al unor ediții simple, "oarbe", cum numea Z. Ornea reeditările fără un minim aparat critic. În ceea ce mă privește, simt nevoia să consult întreg dosarul critic al unei nuvele sau al unui roman de Mircea Eliade, pentru că orice proză a scriitorului nostru e însoțită
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
spirituală. Imposibilității de a înțelege secretul i se adaugă simultan o dramă a incomunicabilității experienței-limită. Bariera comunicării dintre lumi ar fi impusă de o bănuită cenzură transcendentă. Exploratorii altei lumi, cărora le-a reușit accesul, rămân acolo. Cei de dincoace, simpli martori mirați ai unor experiențe spirituale privite cu ochi de profani, rămân pe dinafara fenomenului, cronicari uluiți ai unei transmutații probabile pe care nu o pot descrie decât în termenii unui fapt divers. Mesajul nuvelei lui Mircea Eliade e tocmai
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l port până la moarte în melancoliile mele..." (p. 59). Nu cumva naratorul proiectează propriul eșec și propriile nostalgii asupra lui Honigberger și asupra lui Zerlendi? Misiunea lui Honigberger
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
tipuri multiple de discurs". E oferit astfel un răspuns indirect opiniei conform căreia "concepția teoretică" s-ar exclude de la sine, într-un mod impardonabil, din volumele ce încearcă a examina literatura actuală "din mers", că ele n-ar constitui decît "simple culegeri" de "articole", debitoare fluctuațiilor, concesiilor, frivolității, prin urmare ar fi lipsite de legitimitate ab initio. Cauza și efectul fenomenului sînt decelate cu pătrundere: "ŤCulegeriť au fost și marile istorii ale lui Lovinescu și Călinescu, însă totul era subordonat acolo
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
la spectacolul său de la Mic, primul de acolo, Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi. La gradul de inocență păstrat în formula de mizanscenă și în jocul actorilor, la inventivitatea spumoasă, la plăcerea alcătuirii unei povești pe scenă, cu elemente simple, funcționale, cu o articulație flexibilă, coerentă, încîntătoare. După ce am văzut varianta scenică a Nonei Ciobanu după Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer, mi-am revigorat aprecierile. Da, este un regizor care știe să spună frumos și coerent povești pe scenă
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]