11,710 matches
-
Constanța Buzea Rămâne să ne povestești în scrisori, Micaela, să ne spui, dar tu nu scrii cu ușurința cu care ar face-o însuși Alec, dacă s-ar mai putea. Să ne povestești cumva, să găsești o modalitate în singurătatea care-a intervenit între timp. Cum au fost cele din urmă zile și nopți, clipele luminoase și cele de umbră, de întuneric, veghind sufletul lui speriat de trecere, liniștindu-se în plutirea în direcția cer. Rămâne să ne spui tu
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
presimțit întâmplarea altfel decât ca pe o slăbiciune din care te salvezi acceptând, primind adormirea ca pe un înger de răcoare atoatecuprinzător. Cum va fi fost, dragă Micaela, cum, când ai aflat tu, singură din clipa aceea de gol, resimțind singurătatea enormă în absența lui... La moartea unui poet, ce ne rămâne de făcut? Ne rămâne să înțelegem tot restul, cu tot ce n-am putut pricepe pe vremea când îi auzeam vocea voalată la telefon, de emoția auzirii. Ce faci
Scrisoare Către Micaela Lungu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8302_a_9627]
-
însă, el încetase de câțiva ani să mai scrie și chiar să mai citească. Acest Don Juan dorit și râvnit iubește în același timp două femeie - pe Ghighi și pe Una - fără să se fixeze asupra uneia din ele. Dorind singurătatea, frământându-se, nu vede decât o singură soluție: sinuciderea. Moartea senină, fără suferință îi poate asigura libertatea. Ea este singura beatitudine. Sinuciderea lui Pavel exprimă tragedia propriei sale generații. Prietenul său, David Dragu - pamfletar abstinent până la 26 de ani, posesor
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
vechi, întâmplări de demult, locuri dragi, replici care ți-au rămas în minte, chipuri aproape uitate ale unor oameni dispăruți de decenii, dar care, la un moment dat, au împărțit cu tine clipa cea atât de repede trecătoare. Răsfoiești în singurătate albumul cu fotografii. Fiecare instantaneu mâncat de vreme este o poartă deschisă spre alt timp. Peisajul se animă ca prin farmec, ținutele, bizare pentru lumea de azi, își recapătă dreptul la normalitate, în cap îți răsună voci și accente pe
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
scurt, Vladimir Tismăneanu oferă imaginea paradoxală a unui intelectual care, în ciuda numeroaselor relații pe care le întreține, are foarte puțini prieteni. Căci, prins între malurile unei suspiciuni bilaterale și înconjurat de un alai de îngînători de complimente cordiale, Tismăneanu trăiește singurătatea omului înconjurat de o puzderie de cunoștințe. Numai așa îmi pot explica cum de un om cu atîția prieteni are parte de atîta mîrîială surdă și neîntreruptă. Și atunci, făcînd bilanțul acestor trăsături, ce e de reținut de pe urma amănunțirii lor
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
de ani cu aceiași vigoare din carieră. După patru luni, avea să părăsească Bucureștiul pentru totdeauna fapt pe care mi l-a împărtășit într-un moment de presimțire. Am comunicat permanent telefonic până în urmă cu câteva zile ... Încerc senzația unei singurătăți apăsătoare. Mă refugiez în noianul de amintiri. Păstrez în suflet dar și în zecile de îndelungi imprimări, emoțiile și colocviile noastre despre viață și artă, despre oameni și evenimente, despre voci și vocalități, despre roluri și teatre, despre compozitori și
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
o factură foarte diferită de primul și cu un lirism mai accentuat, baletul, de fapt teatrul-balet este o poveste despre o țară a minunilor, unde se petrec situații de viață obișnuită, la care toți reacționăm intuitiv asemănător. E vorba de singurătate, duioșie, tristețe îndeosebi, și despre inevitabila moarte, care până la urmă face parte tot din viață. Spectacolul este o metaforă care poate fi văzută drept o alternativă la decepție și la incapacitatea de a depăși de unul singur, singurătatea din lumea
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
vorba de singurătate, duioșie, tristețe îndeosebi, și despre inevitabila moarte, care până la urmă face parte tot din viață. Spectacolul este o metaforă care poate fi văzută drept o alternativă la decepție și la incapacitatea de a depăși de unul singur, singurătatea din lumea întreagă. Aici limbajul coregrafic impecabil dansat a fost pe măsura poveștii, mai ales că în această lucrare colajul muzical a cuprins fragmente din partituri semnate de Saint-Saens, Debussy, Philip Glass, dar și „discursul” din marele dictator, Charlie Chaplin
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
tu ținteai mereu înainte/ Sub pașii tăi grăbiți striveai una după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător de ființă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
brigadă antidrog. Astăzi, nu cunosc pe nimeni care să nu-și înceapă ziua cu sorbitul molcom al cafelei. Pentru mulți, acel moment e unul de socializare și de stabilire a priorităților zilei. Pentru mine, e mai degrabă un interval al singurătății. Dacă sunt acasă, mă retrag în camera cu cărți, deschid computerul și citesc, pe jumătate adormit, știrile de pe internet. Dacă sunt la serviciu, încerc să ajung cu câteva minute înaintea colegilor și, până la sosirea lor, fac eforturi de a-mi
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
e confortul moleșitor la adăpostul regulilor democrației. De aceea, ca să distrugi un spirit masculin e suficient să-i insufli credința în valorile feminine, care sînt prin excelență reperele democratice: egalitate, ateism, pozitivism, mediocritate, sentimentalism, lipsa idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă, idealul eroismului, dorința de transfigurare spirituală, instinctul elitei. Adică tocmai valorile pe care o femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O femeie ținută în singurătate înnebunește, pe cînd un bărbat
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă, idealul eroismului, dorința de transfigurare spirituală, instinctul elitei. Adică tocmai valorile pe care o femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O femeie ținută în singurătate înnebunește, pe cînd un bărbat abia atunci începe să fie un factor de ordine. Spiritul nu înflorește decît în condiții de asceză și renunțare, noțiuni pe care tiparul democratic de viață nu le poate asimila. Pe deasupra, menirea femeii este să
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului contemporan, cu destul de mici diferențe de nuanță. La aceste note se adaugă uneori, ca în acest caz, și o atmosferă apăsătoare. Singurătatea în doi sau singurătatea printre alții sunt teme frecvente, cărora li se adaugă, iată, și imposibilitatea de a te mai retrage în singurătate. Sunt adevăruri pe care sensibilitatea artiștilor contemporani le înregistrează cu acuitate. Dar nu sunt singurele adevăruri de pe
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului contemporan, cu destul de mici diferențe de nuanță. La aceste note se adaugă uneori, ca în acest caz, și o atmosferă apăsătoare. Singurătatea în doi sau singurătatea printre alții sunt teme frecvente, cărora li se adaugă, iată, și imposibilitatea de a te mai retrage în singurătate. Sunt adevăruri pe care sensibilitatea artiștilor contemporani le înregistrează cu acuitate. Dar nu sunt singurele adevăruri de pe lumea aceasta. Și când
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
diferențe de nuanță. La aceste note se adaugă uneori, ca în acest caz, și o atmosferă apăsătoare. Singurătatea în doi sau singurătatea printre alții sunt teme frecvente, cărora li se adaugă, iată, și imposibilitatea de a te mai retrage în singurătate. Sunt adevăruri pe care sensibilitatea artiștilor contemporani le înregistrează cu acuitate. Dar nu sunt singurele adevăruri de pe lumea aceasta. Și când îi privești pe toți acești dansatori și coregrafi de dans contemporan, toți sunt tineri, frumoși, vitali. Atunci de unde atmosfera
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
în cameră, ascultând cum pocnea câte o ușă izbită de vreo rafală de vânt și zgomotul valurilor, care spre seară devenea aproape înverșunat. Spuma albă risipită pe stânci te făcea să crezi că marea avea insomnii. În acel decor cu singurătăți de preistorie mi-am scris Mitologiile subiective.". După trei săptămâni de drum comun, eul biografic și eul creator se despart. Pacientul aflat la tratament este adus la București, cu un ulcer perforat ce trebuie de urgență operat. Cartea continuă însă
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
care realitatea istorică și ficțiunea, mitul și comentariul s-au amestecat; și iese în fiecare seară pe faleză pentru a ne înfățișa graficul anotimpurilor schimbătoare. După sfârșitul de iarnă vine o noapte care "miroase a mare, a primăvară și a singurătate", apoi, explozia verii, într-un iulie torid, urmat de solarul august și de o toamnă ploioasă... Proiectul și curgerea cărții nu țin cont de eul concret, suferind al scriitorului. Viața e în altă parte. Pe tot timpul "derivelor" și melancoliilor
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
de a reflecta la ceea ce se întâmplă prin prisma unei conștiințe reflexive. Activitatea entuziastă, adeziunea efuzivă erau singurele soluții salvatoare: "Nu mai sta pe gânduri,/ Treci în rânduri" - îndemna una din lozicile versificate ale momentului. Individul nu avea dreptul la singurătate și la reflecție, la opțiune personală. Alternativa obligatorie era masificarea euforică în lupta pentru biruința comunismului și pentru viitorul luminos. Literatura era confiscată ideologic și obligată să propage lozincile oficiale. Cel puțin un deceniu (1948-1958), literatura oportunistă, propagandistică, total obedientă
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
mea. Sînt prea "suplu" și spun acest lucru cu o nuanță de dispreț pentru tot ce e acomodant în mine." Mai presus de toate îl apasă un gînd, vezi ultima pagină a Jurnalului: "duc cu mine, peste tot, incurabila mea singurătate". Sună ca o transcriere în proză a unor versuri bacoviene: "Cît de străin sînt de țara mea" sau "Mai bine singuratic și uitat- Pierdut să te retragi nepăsător - În țara asta plină de humor" . O "înstrăinare" structurală, în pofida luptei pe
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
care în absența etapelor de creștere lină, ni se va părea că s-a maturizat cu altă viteză decât noi toți. Este un fenomen posibil cu condiția de a nu o mai vedea un timp și a crește ea în singurătate. Faptul că ne-a silit la un astfel de sacrificiu, cu toate că o iubeam și ne jucam cu ea și păpușa ei cu păr auriu nu e de înțeles și nici de acceptat. Oona, prietena noastră, acceptă un regim al amintirii
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
dansului contemporan de la noi, care reconfirmă, în același timp, prin creația ei și zicala că Ťomul sfințește loculť. În cu totul altă cheie s-a derulat, în altă seară, piesa Vavei Ștefănescu, Solo on-line, un adevărat cântec de jale al singurătății oamenilor contemporani, Ťcântatť de dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu și de actrița Irina Wintze, fără muzică, pe ritmurile create de propriile lor mișcări sau ale obiectelor manevrate de ele. Cedând tentației, tot mai des întâlnite, de a-și dezgoli trupul
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
Constanța Buzea Inclin să cred că în cazul poetului Gheorghe Simon (v. pagina 8), care stă la Agapia liniștit și frumos scriindu-și negrăbit poezia, meditând la mulțimea și la singurătatea lumii din ce în ce mai tulburate și chinuite de marile ei slăbiciuni, dându-ne la câțiva ani buni prilejul întemeiat de a-i citi versurile și a ne bucura că izolarea sa rodește acolo, ca-n Rai, atât de spectaculos în simplitate, om
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
căci Gheorghe Simon este un poet al Cuvântului în sens primordial. De fapt, în cele două volume, apărute la un interval de opt ani, poetul se mărturisește ca atare, mai mult sau mai puțin voalat, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Cuvântului aceluia divin. Astfel se dezvăluie o concepție înaltă despre poezie ca res sacra, ca un sens profund pe care poetul se străduie să-l descopere în toate ipostazele vieții [...]. Singur, doar
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
o povestire la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema vinovăției obscure tulbură o conștiință traversată
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
științe politice, originar din Ucraina, îmi dădea amănunte halucinante despre acest sistem al vieții claie peste grămadă, care-i transforma, de pildă, pe tinerii căsătoriți în frustrați cronici, privați de elementarul drept de a-și petrece momentele de tandrețe în singurătate. Tot ce le oferea "societatea fericirii perfecte" era dormitorul comun sau camera de trecere împărțită cu alți "tovarăși". Oripilat de acest stil de existență, am fost șocat să descopăr cel puțin un nostalgic al lui: Vasile Ernu, autorul cărții cu
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]