2,599 matches
-
1979, Abel în codru, București, 1987; Déry Tibor, Excomunicatorul, pref. Ion Ianoși, București, 1981; Rubin Szilárd, Petrecere în bârlogul lupilor, București, 1981; Dincolo de formă, introd. Kántor Lajos, București, 1981 (în colaborare); Garai Gábor, Nașterea operei, Cluj-Napoca, 1983; Moldova György, Pavilionul singuratic, București, 1983; Munkácsi Miklós, Sfidarea, București, 1985; Krúdy Gyula, Ultima țigară la Calul Bălan, București, 1987; Füst Milán, Tava de aur, București, 1990 (în colaborare cu Victoria Olariu); P. Howard (Rejtő Jenő), Freg-Jeg, căpitanul, București, 1991 (în colaborare cu Victoria
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
această privință. Masa comunității sociologice să fie suficient de mare. Mai mult decât în științele naturii, dezvoltarea cercetărilor sociologice și, în mod special, a aplicării lor este dependentă de volumul total al cercetării sociologice existente în respectiva colectivitate. Mitul savantului singuratic care poate să influențeze semnificativ activitatea unui sistem social este, mai mult decât în alte domenii, complet eronat în sociologie. Fiecare colectivitate trebuie să dețină un sistem de cercetare suficient de amplu, atât pe ansamblu, cât și în fiecare dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
absolute de decizie. Din toate aceste considerente decurge o concluzie practică deosebit de importantă: profesia de sociolog practician trebuie concepută și menținută ca o profesie deschisă, conectată organic și direct la comunitatea științifică și supusă unui continuu control al acesteia. Specialistul singuratic în științele sociale are, prin natura acestor discipline, o credibilitate semnificativ mai scăzută decât colegul său din științele naturii. Validarea cunoștințelor și tehnicilor sale trebuie să fie concepută ca un proces continuu, realizabil în primul rând la nivelul întregii comunități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Printre străini, București, 1913; „De închiriat o cameră mobilată”, București, 1914; În preajma artei, București, 1914; Elogiul frumuseței, București, 1915; Existența, munca, plictiseala și minciuna, București, 1915; Singur, București, 1915; Cartea inimei, București, 1916; Note despre artă, București, 1916; Spovedania unui singuratic, București, 1917; Însemnările unui singuratic, București, 1928; Paris, București, 1928; Albume cu modele de cusături și țesături naționale românești, București, 1930; Jocuri românești necunoscute, București, 1930; Alte jocuri românești necunoscute, București, 1931; Folclor român coregrafic, cu desene de Ary Murnu
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
închiriat o cameră mobilată”, București, 1914; În preajma artei, București, 1914; Elogiul frumuseței, București, 1915; Existența, munca, plictiseala și minciuna, București, 1915; Singur, București, 1915; Cartea inimei, București, 1916; Note despre artă, București, 1916; Spovedania unui singuratic, București, 1917; Însemnările unui singuratic, București, 1928; Paris, București, 1928; Albume cu modele de cusături și țesături naționale românești, București, 1930; Jocuri românești necunoscute, București, 1930; Alte jocuri românești necunoscute, București, 1931; Folclor român coregrafic, cu desene de Ary Murnu, București, 1932; Folclor și caracterizări
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
și Filica, fata Popei Șapcă, aventurile lui Fancu în căutarea unei sticle fermecate, în care se pot vedea alte lumi (dintre „aventurile” sale: prizonieratul pe insula Ada-Kaleh, dispariția finală, poate chiar „în sticlă” după părerea Filicăi etc.), povestea maleficului „lup singuratic” Liucimir, istoria cetei de haiduci a lui Iancu Coruia (acesta, după moarte, devine strigoi), istoria lui Popa Șapcă, preotul care conduce mulțimea la Islaz, și a lui Popa Claie, istoria lui Tăchiță Papidon, fiul unui agă de poteră. Dacă narațiunea
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
astăzi. În al treilea rând, problema receptivității individuale: Întrebarea care persistă, se referă la următorul aspect: ,,De ce nu toți copiii de aceeași vârstă devin agresori?”. Conform unor cercetări actuale (M. Quille et al., 2001), indivizii cu dispoziții pentru violență sunt singuratici, neglijați social, fragili emoțional, tratați rău În relațiile de proximitate. În fine, În al patrulea rând, a fost analizată problema responsabilității: În multe țări, la nivel european, s-au luat măsuri pentru a proteja minorii Împotriva violenței În media (Recomandarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
58-61; Regman, Noi explorări, 123-135; Adam, Planetariu, 205-210; Iorgulescu, Prezent, 279-287; Dan Mănucă, „Viața lui Titu Maiorescu”, ATN, 1987, 4; Dimisianu, Subiecte, 217-224; Florin Faifer, Cazul Stere, CRC, 1990, 9; Cornel Ungureanu, Destinul politic, O, 1990, 6; Nicolae Mecu, Marele singuratic, VR, 1990, 6; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 151-155; Alex. Ștefănescu, A doua viață a lui C. Stere, RL, 1992, 24; Al. Săndulescu, Actualitatea lui C. Stere, RL, 1992, 34; George Munteanu, Eminescianism și politicianism, RL, 1993, 46
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai să/ începem narația: prin pasaje arhitecți melancolici/ și meșteri măsoară distanțele de la expresie/ până la sens, sunetul pasului lor măsurat abia exprimă/ o umanitate singuratică, filtrate de lumină/ mereu mai auster, fețele lor, un grup de satisfacții/ urcând nivelele, se edifică, în urmă/ o realitate tot mai pregnantă înghite ecourile/ și conversația, solitudinea trupurilor/ acum perfect acordată cu bolțile// și Naratorul în dugheana fiecărui cuvânt
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
Adrian Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
astfel de rețea socială are nevoie de un loc de muncă nou, informațiile pe care le poate afla din respectiva rețea îl pot ajuta să găsească mai ușor un serviciu mai bun. Cel de-al treilea individ este un tip singuratic, care nu intră în contact frecvent cu rudele și nici nu prea are prieteni. Cei trei dispun de capitaluri relaționale diferite. Primul poate folosi resursele rudelor sale, atunci când este în nevoie. Al doilea poate accesa și resursele rudelor și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
catolicității („monahul e un om universal”). Este un adevăr pe care aproape nimeni nu-l mai înțelege fără să-l răstălmăcească ori să-l accepte fără să cârtească. Ca un „izvor pecetluit” (Cântarea Cântărilor 4, 12), el duce o viață singuratică prin tăcere, apostolică prin osteneli și universală prin liturghie. Viața monahală „e o viață definitivă” întrucât anticipează condiția eshatologică. Monahismul nu este calea făcută să convină cuiva, nici măcar celor care au vocația singurătății. Pentru cei din lume, monahismul este scandal
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
citit cu siguranță memoriile lui Vidoq, faimosul aventurier francez care fusese, în tinerețea lui, dascăl de țară și va fi știut ce fel de lecții oculte să dădea unora dintre elevele sale. Ceea cu am spus despre existența retrasă și singuratică dusă de cașalotul-dascăl în anii bătrîneții sale, este valabil pentru toți cașaloții vîrstnici. Aproape întotdeauna, un cașalot singuratic se dovedește a fi un cașalot bătrîn. Aidoma venerabilului și bărbosului Daniel Boone, acest cașalot nu vrea să lase pe nimeni lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
va fi știut ce fel de lecții oculte să dădea unora dintre elevele sale. Ceea cu am spus despre existența retrasă și singuratică dusă de cașalotul-dascăl în anii bătrîneții sale, este valabil pentru toți cașaloții vîrstnici. Aproape întotdeauna, un cașalot singuratic se dovedește a fi un cașalot bătrîn. Aidoma venerabilului și bărbosului Daniel Boone, acest cașalot nu vrea să lase pe nimeni lîngă dînsul, în afară de însăși Natura, pe care o ia drept soață pe apele pustii; iar ea este într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
meu prieten Tranquo, regele insulei Tranqua, din arhipelagul Arsacidelor. Căci nimerindu-mă, cu ani în urmă, la Tranqua, pe cînd lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o văioagă nu prea depărtată de capitala regatului, poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecută, rămase parcă înșurubat în spiraiul cabinei, privind, pe sub borurile pălăriei, drept spre răsărit, aidoma unui heliotrop care pîndește primele raze ale soarelui. Capitolul CXXXIV VÎNĂTOAREA - A TREIA ZI Dimineața celei de-a treia zile răsări luminoasă și proaspătă; veghetorul singuratic de pe arborele-trinchet fu înlocuit încă o dată de o armată întreagă de marinari, care se cațărară în arboradă, ocupînd aproape vergă cu vergă. Ă O vedeți? strigă Ahab. Dar balena încă nu apăruse. Ă Totul e să ne ținem după dîra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck. Nici acum nu-i prea tîrziu să renunți, deși e a treia zi. Uite, Moby Dick nu te urmărește. Dumneata o urmărești pe ea, ca un nebun! Cu ajutorul vîslelor și al pînzei întinse în bătaia vîntului proaspăt stîrnit, ambarcațiunea singuratică înainta repede sub vînt. în cele din urmă, Ahab trecu pe lîngă corabie, atît de aproape, încît putu să deosebească limpede fața lui Starbuck aplecată peste parapet și-i făcu semn să întoarcă vasul și să-l urmeze, nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de lealitatea lor sau poate de destin, continuau să vegheze în creștetul corabiei ce se scufunda. Cercurile concentrice începură să înconjoare ambarcațiunea singuratică, iar oamenii, vîslele, mînerele lănciilor, toate obiectele însuflețite și neînsuflețite ce mai pluteau pe mare, începură să se rotească în jurul vîrtejului, care sfîrși prin a înghiți pînă și cele mai mărunte lucruri de pe Pequod. înainte ca ultimele valuri să acopere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând apărute și dintre paginile acestora anotimpul va țâșni cu toate florile lui până la noi. Iată, Petru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
umile ale societății, dar aspirațiile sale sunt cât se poate de înalte. Formula însăși a literaturii pulp e una a sărăciei, a modestiei, a scrisului „ce n-a visat niciodată la posteritate”, cum avea să spună Raymond Chandler. Și totuși, singuratic și aparent fără nici o șansă de a învinge, eroul atacă frontal putregaiul social și dă sens umanității și valorilor acesteia. În încăpățânarea sublimă a luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mortală din identitatea adâncă a eroului. Cititorul își dă seama de ea prea târziu, când și-a construit propria lui variantă, propriul portret-robot. Cu această biografie și cu aceste date caracteriale, Marlowe este o întrupare a străinului, a inadaptatului, a singuraticului nu doar incapabil să se integreze, ci și adversar natural al acestui univers. Ființă-aruncată-în-lume, el are senzitivitatea unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a-și pune probleme de natură etică. Marlowe preferă compania paharului cu whisky, a pipei fumegânde, a jocului de șah de unul singur și a propriilor teorii despre viață. Ciudat este că, citite în esența lor, activitățile cvasimecanice ale individului singuratic alcătuiesc un univers coerent, rezistent și sigur. The Long Goodbye și Playback sunt, într-o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
regretat. Philip Marlowe e, în cele din urmă, un slujbaș care iubește mai mult regulile de aur ale meseriei ce par a-i fi fost impuse cu forța decât pe oricare dintre blondele platinate întâlnite în tumultuoasa lui viață de singuratic înconjurat de stafii. Intrarea în scenă a lui Philip Marlowe coincide cu maturizarea scriitorului. Ca printr-un gest magic, numele detectivului îl proiectează pe Chandler într-o lume nouă, electrocutat de forța unei revelații. Plămădit dintr-o altă materie decât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]