3,476 matches
-
Nobel pentru Literatură; a 11-a femeie laureată a Premiului Nobel pentru Literatură; a 34-a femeie laureată a premiului Nobel în genere. În plus, o frază lungă, cu perifraze complicate, își pierde complet șirul atunci cînd urmează fără discernămînt sintaxa englezei. Confuzia a fost însă amplificată de obsesia păguboasă a jurnaliștilor de a evita cu orice preț repetițiile, chiar în dauna clarității.
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
neverosimile, cu deznodământ facil, artificial și cu tendință moralizatoare. Exemplu: Zgârcitul risipitor de V. Alecsandri Probleme ale stilului: limbă, limbaj, stil, stilistică Deoarece literatura este o artă a cuvântului, scriitorul are la dispoziția sa sistemul fonetic, materialul lexical, morfologia și sintaxa limbii în care se exprimă. Materialul propriu literaturii, limba, este comun tuturor vorbitorilor. Limba apare, deci, ca un sistem de semne, care se concretizează în limbajul diferitelor categorii de vorbitori și al fiecărui vorbitor în parte. Diferența dintre limbă și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
reprezenta acest mozaic de piatră ca ceva viu și organic. Tipăriturile vechi mai aveau însă și alt defect. Fiind texte bisericești traduse din grecește ori slavonește, textul român urma din cuvânt în cuvânt și virgulă după virgulă originalul, încît de sintaxă, deci de spiritul limbii române, nu putea fi nici vorbă măcar. Tot astfel se urmează astăzi în școalele evreiești pentru copii mici, în cari aceștia traduc, din cuvânt în cuvânt și-n acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de două ori stricată - și fonetic și sintactic - din care cauză evreii, chiar cei mai civilizați, se cunosc în vorbă prin guturalizarea semitică a limbei pe care o vorbesc și prin greșeli de sintaxă ce se pot reduce la obiceiul, contractat în copilărie, de-a rândui cuvinte germane după consecuțiunea pe care o au cuvintele în biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către d. Cipariu și că ele, fiind traduceri ad lieram din slavonește și grecește, coprind și cuvinte slavonești cu de prisos și o sintaxă cu totul străină a esprimat-o întîi d. Cihac într-o polemică cu d. Hasdeu, când acest din urmă imputase celui dentîi că nu le-ar fi citit. Acum însă d. Hasdeu dezvoltă și mai pre larg în prefață ideea lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reprezenta acest mozaic de piatră ca ceva viu și organic. Tipăriturile vechi mai aveau însă și alt defect. Fiind texte bisericești traduse din grecește ori slavonește, textul român urma din cuvânt în cuvânt și virgulă după virgulă originalul, încît de sintaxă, deci de spiritul limbii române, nu putea fi nici vorbă măcar. Tot astfel se urmează astăzi în școalele evreiești pentru copii mici, în cari aceștia traduc, din cuvânt în cuvânt și-n acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acelaș șir, originalul ebraic într-o nemțească de două ori stricată - și fonetic și sintactic - din care cauză evreii, chiar cei mai civilizați, se cunosc în vorbă prin guturalizarea semitică a limbei pe care o vorbesc și prin greșeli de sintaxă ce se pot reduce la obiceiul, contractat în copilărie, de-a rândui cuvinte germane după consecuțiunea pe care o au cuvintele în biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
biblia ebraică. Ideea cumcă vechile tipărituri sânt departe de [a] avea importanța care li s-a dat de către d. Cipariu și că ele, fiind traduceri ad lieram din slavonește și grecește, coprind și cuvinte slavonești cu de prisos și o sintaxă cu totul străină a esprimat-o întîi d. Cihac într-o polemică cu d. Hasdeu, când acest din urmă imputase celui dentîi că nu le-ar fi citit. Acum însă d. Hasdeu dezvoltă și mai pre larg în prefață ideea lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au trecut vremile acelea. Ne-am subțiat, ne-am civilizat. În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffe-chantant, unde ne-ntîlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă dar grea, cu multele ei locuțiuni, îi cam jena pe prietenii noștri, am dat-o de o parte și am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă știe nițică franțuzească, o învață
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă dar grea, cu multele ei locuțiuni, îi cam jena pe prietenii noștri, am dat-o de o parte și am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă știe nițică franțuzească, o învață într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei și al Sucevei, care, în înțelegere cu Domnii de atunci și cu-n sinod general al bisericei noastre, au întemeiat acea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vreun fragment din viața mea, nu îi găseam locul în nici o spărtură. În ’97, predam deja la Litere, sucind pe toate fețele epocile și autorii: mă ocupam și de proza lui Filimon, și de variantele Odei lui Eminescu, și de sintaxa lui Cantemir, cu Istoria lui trucată și indigestă. Pe scurt, făceam toată treaba puțin spectaculoasă, munca de jos, spălatul podelelor literaturii. De-aici și până „pârlitul de profesoraș“, era însă o distanță mare, pe care nu-mi amintesc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
concept învechit și retorica umanismului trebuia înlăturată. De aici demitologizarea omului și impulsul antiumanist al scriitorilor și artiștilor începând cu primele decenii ale secolului XX. Scrierile lor reprezintă denaturarea și adeseori eliminarea imaginii omului, fragmentându-i reprezentarea firească, dislocându-i sintaxa. După Richard Millet, asistăm la o aplatizare, mediocrizare a spiritului, la o devalorizare generală a valorilor, trăim într-o lume care și-a pierdut sensul de a avea un sens, o lume complet despiritualizată. Acest „profet mânios” pe lumea postmodernă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ucis” de demersul structuralist și post-structuralist. Există o criză reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai citesc pe scriitorii contemporani, nici scriitura și nici temele lor nu mai reușesc să-mi trezească interesul... Romanului francez îi lipsește arhitectura, cultura, inteligența...” El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea sa este mult
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
când și pentru mine a trecut vremea poveștilor? Și cui! Doar mă distram cu ele atunci când vedeam clar că până și gramatica grecească mi se interzice s-o studiez; tocmai atunci mi-a trecut prin minte: «nici n-ajung la sintaxă și mor», m-am gândit eu de la prima pagină și am aruncat cartea sub masă. Și acum zace acolo; n-am lăsat-o pe Matriona s-o strângă. Cel căruia îi va cădea în mână «Explicația» mea și va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de abia în prima clasă de liceu, după proiectul d-lui Conta, sau în clasa a cincea, cum zicem noi încă astăzi, va începe să învețe cetirea alfabetului latin și declinarea lui mensa, mensae; în clasa a șasea va învăța sintaxa și va dobândi o idee de accusativus cum infinitivo (să nu se supere d. autor al scrisorilor din "Presa" de aceste cuvinte latine) și de oratio obliqua. Când să citească autorii latini și ce autori să citească? Clasa din urmă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu seamă Bibliei lui Luther. La începutul secolului trecut, în al Xvii-lea chiar, limba germană se poate zice că încetase de-a mai exista. Cine deschide cărțile scriitorilor din acei timpi află un jargon în care întreagă averea lexicală, sintaxa chiar a limbei erau alterate și falsificate de mii de fraze franțuzești sau latinești; reprezentantul de căpetenie al unei limbi germane literare, curate, era Biblia lui Luther. La noi lucrul s-a petrecut într-un mod analog. Epoca reformațiunii, răspîndindu-se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
57 de strofe de câte opt versuri fiecare, prezintă un echilibru dinamic între cele două voci, una căpătând mai multă pregnanță (cea a lui Anne Bradstreet), cealaltă poziții de control, Berryman având primul și ultimul cuvânt în acest dialog imaginar. Sintaxa, spațiile tipografice ce sugerează ruptura, precum și ingambamentul combinat cu pauzele de sfârșit de vers și de strofă, aluzii și cuvinte arhaice constituie o textură fragmentată ce sugerează distanța și discontinuitatea între cele două secole și persoane, dar structura dialogică, succesiunea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
viața lor, pe care și-o cer și și-o creează. Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, în care etimologia și sintaxa mediocru utilitariste nu și-ar mai avea loc”. Sau: „Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor. ș...ț Pentru mulți drum, chemin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
organicității, al unei coerențe interne de natură a-i conferi obiectivitate, eliberând-o de excesul emoțional romantic: o de-subiectivizare despre care va vorbi, ceva mai târziu, și Ion Barbu. „Elementele considerate în spațiu” - aici, cuvintele - subliniază de fapt însemnătatea sintaxei textuale, jocul relațional al elementelor constitutive, „ordinea proprie” impusă universului verbal de către spiritul creator. Or, o atare „răsfrângere” a „sistemului constructivist” în poezie fusese urmărită, cu puțin timp înainte de intervenția lui Voronca, de „neoplasticianul” olandez Theo Van Doesburg - nume de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gruparea De Stijl: Van Doesburg publicase în 1923 în revista Mécano textul programatic Vers une poésie constructive, în care se remarcă, între altele, respingerea „utilitarismului” (manifestat chiar în cadrul constructivismului de către unii promotori ruși ca Tatlin sau Rodcenko) și insistența asupra sintaxei poetice, cu trimiteri ce merg de la Mallarmé și Rimbaud, la Marinetti, Tzara și Kurt Schwitters. E foarte probabil că tânărul militant român, la care numele de referință sunt, în mare, aceleași, va fi găsit aici o sursă de inspirație. Manifestul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
alături Piet Mondrian și alții (în revista De Stijl, aprilie 1920) înregistrase deja preocupări similare: „Dacă în vechea poezie / prin dominarea sentimentelor relative și subiective / semnificația intrinsecă a cuvântului e pierdută / noi vrem ca prin toate mijloacele de care dispunem / sintaxa / prozodia / tipografia / aritmetica / ortografia / să dăm o nouă semnificație cuvântului și o nouă / forță expresiei / FORMA VA AVEA O / SEMNIFICAȚIE DIRECTĂ SPIRITUALĂ / Ea nu va descrie nici un eveniment / nu va descrie nimic / ci va scrie / va recrea în cuvânt ansamblul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și-l vedea pe poet „singur cu limbajul” și „cedând inițiativa cuvintelor”, eliberat de „entuziasm” și „delir”, rămânea, neîndoielnic, reperul literar ideal pentru o posibilă „poezie constructivă”. La confluența dintre ideile estetice ale lui Mallarmé - selectat ca reformator reprezentativ al sintaxei poetice -, ale lui Rimbaud (a cărui alchimie du verbe lasă urme și la teoreticianul Voronca - vezi „chimia cuvintelor”, „poetul alchimist al imaginii” etc.) și ale urmașilor lor avangardiști, cu programele constructiviste ale momentului, poetul român reușește astfel să-și coaguleze
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
investiția de tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată în poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițând, cel mult, analogia cu constructivismul liric al unui Kandinsky sau al „suprematiștilor” ruși. Pe fundalul celor afirmate despre calitatea cuvântului și structura sintaxei poetice, „impresionismul” acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, în numărul 3
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ajungă la „o existență și o respirație proprie, care merită o atenție în sine și în scrânciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănați fără considerațiuni de ordin practic, ca într-o zi de sărbătoare” și rămâne totuși atent la sintaxa poemului, cu plinurile și golurile ei, cu materialitatea sui generis a cuvintelor. Acest „croceanism” - observat, bunăoară, de Nicolae Balotă - nu ni se pare a fi contrazis, totuși, de „teza rostului magic pe care îl au uneori cuvintele”. Căci „puterea magică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sufletul ca pe o coajă de copac și să-mi citești durerile închise - cuiburi de păsări triste, acolo. Mâinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele, odihnitor hamac. (Tristeți) O anume labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, în experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat în mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]