4,631 matches
-
tocmai sosiseră evrei din Rusia, care aveau nevoie de ajutor. Feifel a făcut cunoștință cu o tânără pianistă din Moscova, Tamara. Ea și băiețelul ei doreau să rămână în Suedia, dar fuseseră refuzați, trebuiau să părăsească imediat țara. - O să mă sinucid, a spus Tamara plângând. Feifel îi remarcase deja ochii verzi ca smaraldul. - Te voi ajuta, a spus Feifel precipitat. Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, a adăugat: - Mă căsătoresc cu tine! - Mulțumesc! a răspuns Tamara și ochii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult prea mari, dar în aceste clipe un lucru îi apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici nu se putea sinucide în văzul lor. Deși ar fi făcut-o fericit dacă ar fi avut ocazia. Ceva mai târziu, la câteva zeci de minute după ce penibilul eveniment din fața liceului se consumase, Mircea Cârpenișteanu înainta în goana unei ambulanțe spre spital. Desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
măcar acum Mircea s-ar fi hotărât să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față, un metru de avânt și rușinea ar fi fost spălată. Nimeni, în afară de Măceș, n-ar înțelege de ce s-a sinucis, și la cât de bine-crescut era puștiul, cu siguranță n-ar fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa că era cazul să cam profite. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a nu fi renunțat la lumea aceasta atunci când încă mai puteam, în gloria existenței mele, nu-mi mai pot decât contempla cu uimire propriile-mi vârste ale decrepitudinii, precum și grandoarea eșecului meu de om care nu s-a putut sinucide la timp... dar poate că nici acum nu e prea târziu, poate mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum o spune nu mai știu care proverb al neamului meu de mult uitat. Repede, repede să apuc lama aceea uriașă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre faptul că asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel păcatul ultim și cel mai mare... Ce bine că nu vor vedea nimic și nu vor putea interveni, iar gândul că dimineața următoare paznicii spitalului vor veni și vor constata nepăsători decesul meu, dând din brațe neputincioși, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
anchetat cazul. S-o fi săturat de viață și și-a luat zilele. Dumnezeu să-l ierte, dar toată viața a fost un ciudat. Rămân la părerea mea că nu se poate. Calistrat iubea viața și nu s-ar fi sinucis pentru nimic în lume. Dacă te interesează părerea mea, niciodată n-am știut din ce trăia bătrânul. Nu lucra nicăieri și nici n-o făcuse vreodată. Nu avea pensie și nici rude. A trebuit să-l îngropăm pe banii primăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
două încăperi ale casei, coborâseră în beci iar apoi răscoliseră și podul plin de vechituri. Zadarnic, toiagul nu era nicăieri. Poate că îl avea cu el când și-a luat zilele, spuse Ileana după un timp. Calistrat nu s-a sinucis, îi răspunse Toma, știi la fel de bine ca și mine că nu putea să facă una ca asta. Ideea ta este însă foarte bună. Hai să ne uităm puțin și în jurul casei, poate că îl găsim acolo. Zis și făcut, ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și nici bestia nu are nici un amestec, ce crezi că s-a întâmplat totuși? Încă nu știu, dar cineva este vinovat de moartea lui. Ileana dădu din cap în tăcere. Deși avea încredere în flerul de polițist al soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu numai că reușise să se apropie de el dar îl și lăsase fără suflare. Era convins că moșul fusese ucis, îl cunoștea prea bine și știa cât de mult iubea acesta viața. În nici un caz nu s-ar fi sinucis. Dar dacă asasinul tocmai toiagul îl voia? Ei, da, aceasta era o ipoteză care ar fi putut sta în picioare. Văzând că bătrânul nu vrea să-l dea de bună voie, a încercat să i-l fure. Cine știe ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică. Asta însemna că bătrânul nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese gâtul, după care îl atârnase în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la înălțime a corpului. Neavând experiență, nu mai căutaseră și celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mandat, Nu e necesar mandat, orașul e sub stare de asediu, în ce privește documentele, iată legitimațiile noastre, vedeți dacă sunt bune, Trebuie să mă schimb mai întâi, Unul dintre noi vă însoțește, Vă e teamă să nu fug, să nu mă sinucid, Îndeplinim doar ordinele, nimic mai mult. Unul dintre polițiști intră, nu zăbovi mult înăuntru. Eu merg cu soțul meu unde merge el, spuse femeia, V-am spus că dumneavoastră nu mergeți, nu mă obligați să fiu dezagreabil, Nu puteți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă din dragoste, dar în general au grijă să nu izbutească. De obicei e doar un gest menit să stârnească mila sau spaima în inima iubitului. În tonul lui răzbătea un dispreț glacial. Pentru el era evident că Blanche Stroeve nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Fusese guvernantă în familia unui prinț italian și fiul gazdei a sedus-o. Ea crezuse că o s-o ia de nevastă. Au aruncat-o în stradă cu boccele cu tot. Urma să aibă un copil și a încercat să se sinucidă. Stroeve a descoperit-o și a luat-o în căsătorie. — Tipic pentru el. Niciodată n-am văzut un om cu o inimă mai miloasă. De multe ori mă întrebasem de ce se căsătorise perechea aceea atât de nepotrivită, dar o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se pare îngrozitor să fi fost privată de viață în chipul acesta atât de crud și mi-e rușine pentru că nu-mi pasă cu adevărat. — N-ai curajul convingerilor tale. Viața n-are nici o valoare. Blanche Stroeve nu s-a sinucis pentru că am părăsit-o, ci pentru că era o gâscă dezechilibrată. Dar am vorbit destul despre ea. Era o persoană absolut insignifiantă. Haide, vino să-ți arăt tablourile mele. Mi-a vorbit de parcă aș fi fost un copil care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să nu vii, că eu muncesc pentru casa asta!!! (El îi dă cu mobilul în cap, ceartă cumplită între cei doi, el începe să-și strângă lucrurile.) Plec!, rămâi tu cu vila ta, casa ta pe pământ. Dacă pleci, mă sinucid, mă omor, auzi, eu muncesc ca proasta și tu-ți pui palma în fund și pleci?, să văd eu că pleci!... (dialogul dintre cei doi a fost însoțit de muzică alertă, percuție.) N-a plecat, dar ne-am răcit grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
copilul tău, eu am venit la tine ca floarea-florilor, am intrat în casa ta și tu m-ai lăsat borțoasă, acuma mă lași?, tu ești de la țară, credincios, băiat de popă, cum să mă lași așa, cum?, nu vreau, mă sinucid și copil fără tată nu fac, ia-mă la tineee!!! Și Anita? Cu ea ce-ai făcut, i-ai spus? Nu. Dar a auzit prin oraș că m-am cuplat cu alta, că sunt cu una nouă, care deja locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bărbatul care o escorta pe actriță, apoi cu oberchelnerul. Atitudinea lui Amory a fost una de curtoazie arogantă și exagerată. După ce i s-au servit argumente logice irefutabile, a consimțit să fie condus Înapoi la masă. — Am hotărât să mă sinucid, a anunțat el brusc. — Când? La anul? — Acuma. Mâine În zori. O să iau o cameră la Commodore, o să intru În vana cu apă fierbinte și o să-mi tai venele. — Devine morbid! — Ai nevoie de Încă un highball, bătrâne. Vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că rușii dețin monopolul. Specialitatea lor sunt istorioarele despre fetițe drăguțe care-și frâng coloana vertebrală și sunt adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă zâmbesc Întruna. Ai crede că suntem o rasă de ologi veseli și că majoritatea țăranilor ruși sfârșesc sinucigându-se... - Ora șase, a anunțat Amory, privindu-și ceasul de mână. Ești invitatul meu la o cină nemaipomenită, de dragul Juvenaliilor operelor tale complete! PRIVIND ÎN URMĂ Iulie s-a terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu. Totuși mi-e teamă de sărăcie. Î.: Te temi tare? R.: Nu. E doar o teamă pasivă. Î.: Înspre ce te Îndrepți? R.: Nu mă-ntreba pe mine! Î.: Nu-ți pasă? R.: Ba da. Nu vreau să mă sinucid moral. Î.: Nu te mai interesează nimic? R.: Nimic. Nu mai am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență, caloriile virtuții. E ceea ce se numește candoare. Î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mariana, și ea sus, jos, sus, jos, și l-a dat jos, portretul. Zdrang zing clang clang cling. Nu sare nimeni. Popa s-a oprit din sforăit, da nu sare. Mișu? Dacă aș lua acum un ciob și m-aș sinucide cu el, nimeni n-ar observa, nimeni n-ar plânge. Mariana începuse să se gândească la sinucidere din noaptea aia când venise soția lu domnu doctor, care avea mustață, săraca, și urlase ceva cu Anna Karenina (da Popa râdea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ce surprize îl mai așteptau în țara asta mică, de care nici nu auzise până acum? Ce nenorociri mai aveau să vină? Mariana știuse dintotdeauna că o să se întâmple ceva rău! Mai bine murea atunci, când a încercat să se sinucidă! Într-un fel nu era nici foarte-foarte rău, i se împlinise visul, era mireasă. Îl iubea pe Mișu. Vor pleca în America. Dar cu ce bani? Și ce era toată povestea asta cu dispariția lui Popa? Popa era un zgârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
căzură și, odată cu ele, căzu și fața lui Popa. Tot ce se poate spune este că dacă Mariana ar fi văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că a lăsat varza pe masă și o să vină gândacii, la Mișu, la whisky-ul care fierbea pe foc. - Dumneavoastră mirosiți așa a varză? Mariana nu se gândea decât la sângele doamnei Popa, la sângele ei când încercase să se sinucidă, la faptul că dacă ar fi murit, poate ar fi cunoscut-o pe Roxănica înaintea tuturor. - Da, tu ești! Te-am văzut la televizor. Până și nevastă-mea a zis că ai buci mișto. Mariana nu se gândea decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a te depăși și de acea cruntă disperare că nu poți, că nu ești în stare. Murise Luminița de câteva luni și nu mă adunasem încă, era în viața mea acel gol monstruos care te face să vrei să te sinucizi pentru că nu înțelegi nimic și nu ai nici un sens, nici o direcție. Jucam deja, dar o făceam fără plăcere, e adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam, care mă făcuse, dintr-odată, foarte atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
filme muzicale cu Marika Rökk, care are o condiție fizică și o voință ieșite din comun, din moment ce încă mai dansează. Și mai era și filmul ăla emoționant despre Hans Christian Andersen. La scurtă vreme după aceea, actorul principal s‑a sinucis împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]