2,424 matches
-
întreagă, se puse pe cale spre casă, ocolind Balcanii, luă direcțiunea spre Tîrnova, iar pe drum nu putu să nu reprime cu mustrări simțitoare și cu redresări pe prințesa Elena, care se mâhnea și se căina pentru despărțirea de bărbat și soacră, 113 {EminescuOpXIV 114} poruncindu-i să se liniștească și să aibă răbdare. Astfel rupse de atunci încoace scurt și coprinzător toate relațiile de politică și familie cu curtea grecească din Niceea, simțindu-se mult mai apt pentru vocațiunea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Iată și câteva concluzii la care a ajuns Gh. Pavelescu, în cartea sa Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni. „Descântatul consti- tuie o tradiție ce se transmite din generație în generație.” „Eu am învățat [declară o informatoare] de la soacră-mea, soacră-mea o învățat de la soacră-sa.” „Eu am învățat din mama bătrână, din moșii și strămoșii noștri.” în privința procedeului de a învăța un descântec, toți informatorii sunt de acord că trebuie învățat „pe furate”. „Numai așa e bine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
câteva concluzii la care a ajuns Gh. Pavelescu, în cartea sa Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni. „Descântatul consti- tuie o tradiție ce se transmite din generație în generație.” „Eu am învățat [declară o informatoare] de la soacră-mea, soacră-mea o învățat de la soacră-sa.” „Eu am învățat din mama bătrână, din moșii și strămoșii noștri.” în privința procedeului de a învăța un descântec, toți informatorii sunt de acord că trebuie învățat „pe furate”. „Numai așa e bine” ; numai așa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ajuns Gh. Pavelescu, în cartea sa Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni. „Descântatul consti- tuie o tradiție ce se transmite din generație în generație.” „Eu am învățat [declară o informatoare] de la soacră-mea, soacră-mea o învățat de la soacră-sa.” „Eu am învățat din mama bătrână, din moșii și strămoșii noștri.” în privința procedeului de a învăța un descântec, toți informatorii sunt de acord că trebuie învățat „pe furate”. „Numai așa e bine” ; numai așa își păstrează descântecul eficiența magică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
satul sunt, în Tălmăcel: dorința de a avea un nivel de trai mai bun (21,8%), motivele financiare (sărăcia, dorința de câștiga mai mult 20,3%), lipsa locurilor de muncă din sat sau naveta (17,1%), motivele relaționale (cearta cu soacra, cu rudele, o parte din familie e plecată deja 14,0%) și precaritatea transportului (4,6%). În Ludoș, motivele dorinței de a părăsi satul sunt: motivele relaționale (în primul rând faptul dorul de copii care sunt plecați la oraș, dar
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a aflat de la cineva al cărui nivel estetic avea o altitudine recunoscută că Chopin e un mare muzician; atunci a căzut pe gânduri și, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate, monotonie și „schimonosirea” cuvintelor. Totuși, povestirile de aici sunt mai elaborate, urmărind o oarecare tehnică a efectului și conținând unele realizări tipologice. Versurile umoristice din Cartea soacrelor sunt o înșiruire uniformă de conflicte casnice, rezolvate prin procedee stereotipe. Lui i se mai atribuie romanul Pustnicul Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de Ioan Moșoi, semnează libretul operetei
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
Carpaților (1882) și comedia Taman la pont (1909), jucată cu succes de multe teatre din țară. Alături de Ioan Moșoi, semnează libretul operetei Panglicarii (1903). Talentat, dar scriind în grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București, 1893; Cartea soacrelor, București, f.a.; Panglicarii (în colaborare), București, 1903. Repere bibliografice: C.B. Stamatin-Nazone, Profiluri (Gazetarii noștri), București
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
dar scriind în grabă, pentru o categorie de cititori cu gusturi rudimentare, M.-M., „poetul soacrelor”, cum a fost supranumit, a avut o notorietate care nu i-a supraviețuit. SCRIERI: Talmeș-balmeș, București, 1885; Viața la mahala. D-avalma, București, 1893; Cartea soacrelor, București, f.a.; Panglicarii (în colaborare), București, 1903. Repere bibliografice: C.B. Stamatin-Nazone, Profiluri (Gazetarii noștri), București, 1894, 59-60; Al. Antemireanu, „Viața la mahala”, „Epoca”, 1899, 1245; Iacob Negruzzi, „Viața la mahala. D-avalma”, AAR, partea administrativă, t. XXII, 1899-1900; Constantin Caliga, Marion
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
față și Încă mai am lacrimi În ochi. Și de ce aș face cel mai mic efort pentru Elinor? Fără discuție, singurul avantaj, atunci cînd te desparți de soțul tău e faptul că nu mai ești obligată să te vezi cu soacră-ta. N-o să ne fie dor una de alta, nici mie de ea, nici ei de mine. — Bine. Asistenta vine la mine și se uită la perfuzie. — O să vină un doctor să vă vadă, după care cred că veți putea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că veți putea pleca acasă. Să-i spun doamnei Sherman că plecați? — Păi... Tocmai am avut o revelație. Mai e un avantaj, și mai mare, atunci cînd te desparți de soțul tău. Nu mai trebuie să te porți frumos cu soacră-ta. Pot să-i spun ce vreau eu lui Elinor. Pot să fiu cît de sinceră am chef! Pentru prima dată de nu știu cîte zile, parcă-parcă mă mai Înveselesc un pic. — M-am răzgîndit. O să vorbesc cu ea. Lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tunel. Ovidiu Pecican: Să le zic și eu? Iepurașul, Crăciunul și mititeii. Nicolae Turcan: Eu m-aș gândi la 23 august, pentru că e un loc al memoriei foarte Îmbogățit personal, m-am Însurat pe data asta! Al doilea ar fi soacra. Și al treilea... tema nefericirii de a te fi născut român. Un anumit sentiment cioranian care predomină. Ovidiu Mircean: Nu știu, mă tot gândesc la Traian și Decebal. Cuplul arhetipal din care se naște unitatea și care iarăși reiterează un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să fie și o unitate productivă, relațiile dintre cuplurile generaționale sunt mult mai intense, dar și mai contradictorii. În cazul conviețuirii a două sau trei nuclee conjugale, continua intersecție în treburile domestice dintre membrii familiei, cu predilecție dintre noră și soacră, este o sursă majoră de tensiuni. Permanenta interacțiune dintre bunici-părinți-copii în fluxul vieții de zi cu zi are, de asemenea, pe lângă aspecte pozitive (un suport emoțional mai bogat) și unele negative (divergențe în concepția educațională, concurență la dragostea copilului). În
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1938; Cei doi grofi, București, 1938; Strigături bătrânești, București, 1938; Doine din Bihor, București, f.a.; Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din Bihor, București, 1938; Chiuituri bihorene, București, 1938; Flori din Bihor, București, 1939; Comoara cu povești frumoase, București, 1939; Soacra tirană, București, f.a.; Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, București, 1939; Bihorul în cântecele sale poporane, București, 1939; Hai la joc, București, 1939; Mândrețea jocului bihorean, București, 1939; Folclorul bătrânesc, București, 1939; Du-te bade și te culcă, București, 1939; Aș
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
comunicării. De aceea este important să identificăm cuvintele și frazele care tind să ne distragă emoțional. Ele sunt personale și unice pentru fiecare ascultător în parte (Nichols a identificat la publicul american, mai des întâlnite drept „disturbatoare emoțional”, cuvintele: „SIDA”, „soacră”, „câștig”, „impozit” etc.). Utilizarea într-un exercițiu didactic a acestora ar putea începe prin identificarea lor de către fiecare persoană în parte (prin simulări ale comunicării, monitorizate de persoana în cauză și de un observator extern); într-o etapă ulterioară, propunem
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pașnică, de mahala. Duelul verbal scoate la iveală o trăsătură sufletească a lui Silvestru Trandafir, de nebănuit din comportarea lui anterioară. „Dezertorul” se oferă prizonier ofițerului inamic, cu condiția ca acesta să permită plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează figura lui Silvestru Trandafir în aureola jertfei supreme. Purtând sub carapacea asprimii și vulgarității, cărora își datorează porecla, un
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
că, dacă i-ar satisface pretenția, femeia, independentă material, nu ar mai avea grijă de copil. De aici, tot timpul, certuri și bătăi. Dumitru o bate pe Voica întocmai ca Ion, personajul lui Liviu Rebreanu, pe Ana. Își bate și soacra, atunci când nevasta îi fuge la ea. La rândul ei, Voica, întoarsă acasă și găsind în rol de gospodină o cumnată, îi administrează acesteia o bătaie de pomină. Nu e singura situație în care dovedește o duritate de fier, o voință
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
V. A. Urechia, „Anecdote populare”, AAR, partea administrativă, t. XI, 1888-1889; Demetrescu, Profile, 59-62; V. A. Urechia, Alte anecdote populare, AAR, partea administrativă, t. XV, 1892-1893; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Titu Maiorescu, „Mama soacră”. „Popa cel de treabă”, AAR, partea administrativă, t. XVII, 1894-1895; A. D. Xenopol, „Anecdote afumate”, F, 1889, 49; Chendi, Scrieri, III, 116-123, IV, 52-55; Nicolae Ch. Quintescu, „Anecdote populare”, AAR, partea administrativă, t. XXV, 1902-1903; S. Fl. Marian, „Minunea vieții și
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
1). Lucru și mai grav, parusia devine, în această situație, „superfluă” (superuacuus). Parusia și Judecata nu pot fi înțelese decât împreună, căci Isus „a venit să despartă pe om de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa” etc. (27, 1). Pentru ereticii vizați aici de Irineu, nu există o a doua parusie, prima epuizând, ca să spunem așa, întregul conținut al mesajului divin. În ochii lor, cuvintele lui Isus din Mt. 11,27 sunt formale: „Toate mi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
văduvă”, alături de Ana, al Fericitului Augustin), moabita din vremea Judecătorilor, al cărei soț, Mahlon (fiul cel mare al lui Elimebech și al lui Naomi din Betleem), a murit. Rut a plecat din Moab și s-a înapoiat la Betleem împreună cu soacră-sa, Naomi. La Betleem, ea se va căsători cu Boaz, dispus să se însoare cu văduva, în absența unor rude apropiate. Boaz făcea lucrul acesta în calitate de „rudă răscumpărătoare”. Legea (care le privea pe văduve, „altarul lui Dumnezeu” - li se zicea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mănăstirea Iverilor și de acolo călugării l-au trimis la Veneția și fiind isteț la minte, s-au dus la Padova și au învățat carte din destul...”; „și s-au dus [Alexandru Coconul] la țarigrad cu mumă-sa...”;), de soacre, câteodată („dar Dabijoae, soacra Ducăi Vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi [Cantacuzinii] și i-au slobozit” - Cronica Bălenilor). Cronicarii și-au ales cu multă parcimonie figurile de prim plan: femei care s-au impus prin exercitarea puterii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de acolo călugării l-au trimis la Veneția și fiind isteț la minte, s-au dus la Padova și au învățat carte din destul...”; „și s-au dus [Alexandru Coconul] la țarigrad cu mumă-sa...”;), de soacre, câteodată („dar Dabijoae, soacra Ducăi Vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi [Cantacuzinii] și i-au slobozit” - Cronica Bălenilor). Cronicarii și-au ales cu multă parcimonie figurile de prim plan: femei care s-au impus prin exercitarea puterii, precum Elina Basarab („Iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
despre o „căsătorie de legitimare”, proiectată de sprijinitori („[...] cu toții s-au sfătuit și au rădicatu domnu pre Joldea și i-au datu pre Roxanda, să-i fie doamnă, fata lui Pătru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră, numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petrea, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea către altar („Și déciia au purces Joldea vodă pre Jijiia în sus, să meargă la Suceava, să facă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
calea la Șipote, neavându el nici o știre de nicăieri, l-au împresurat oastea cea leșască și l-au prinsu viu. Pre carele mai apoi, dacă au sosit Alixandru vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie”. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra, devenită un fel de „semn dinastic al Domniei” (apăsat de o paternitate incertă, Lăpușneanu se gândea la siguranța ascendenței urmașilor), trece în stăpânirea biruitorului: „Deacă veni Alexandru vodă Lăpușneanul în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un statut, înscria în paradigmă) proiectată de sprijinitori („[...] cu toții s-au sfătuit și au ridicatu domn pe Joldea și i-au datu pre Ruxandra, să-i fie Doamnă, fata lui Petru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră. Numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petre, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea - cel atât de grăbit să se însoare cu Ruxandra - către altar și tron a fost întrerupt brusc, pretendentul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]