28,739 matches
-
traseele de navigație de jos își fac efectul, aclamații apar spontan în cinstea lui ebisu, piciorul tău stâng se umple astfel de forță. șase în al treilea loc: în apă apar crengile pădurii dulci de alge, nu știi unde mergi, soldații tăi rod frunzu lițele dulci, circe se bucură. tu stai calm, cu mâinile la piept, nu înaintezi, daikokuten cumpără armele care pot lupta împotriva gustului dulce, găsit în ape. o mare victorie are loc, ovații pentru daikokuten stră bat lichidul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
steaua cea mai strălu citoare din cele șapte constelații, ea este o stea căzătoare, te trage afară din hățișuri, poți din nou respira, poți păși. șase deasupra: înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin, precum soldații, ți se arată înainte prințesa ta strălucitoare, luo na, care înfață cuibușorul ei cald, în care te așteaptă, cu unghiile făcute cu dulceață de cireșe amare și genele întinse cu o antenă de furnică albă. prințesa mea de decembrie azi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
el dorea că orice proiect ce urma să fie construit pe Nil în vederea creării unei rezerve de apă pentru Egipt, să fie situat pe teritoriul acestei țări. Având în vedere că în acea perioadă în zona Canalului Suez erau staționați soldați britanici, noua conducere egipteană a simțit o mare nevoie de exercitare a suveranității naționale și de asigurare a integrității teritoriale a Egiptului, si a dorit să demonstreze această atât propriilor cetățeni, cât și lumii întregi; realizarea unui proiect care să
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
asemenea, condamnată, fiind interzisă acceptarea de daruri pentru îndeplinirea îndatoririlor civice. Interzicând în mod general oamenilor publici acceptarea de daruri, dreptul roman din acea vreme interzicea implicit corupția sub toate formele sale. Th. Mommsen notează, referitor la Roma antică: „Simplul soldat primește o soldă, dar nu și ofițerul; meșteșugarul și scribul sunt plătiți, dar nu și administratorul afacerilor și avocatul; în sfârșit, și mai ales, adunarea municipală și magistrații acordă în mod gratuit serviciile lor”<footnote Mommsen, T. (1907), Le droit
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
15 ani n-am citit mare lucru. Nu mă laud, pur și simplu chiar așa au stat lucrurile. Cărțile copilăriei, Habarnam, Cei trei grăsani, nu-mi mai spuneau mare lucru. Revistele Pif le urcasem undeva în pod, laolaltă cu niște soldați de plastic pe care i-am regăsit de curând și muream de ciudă că nu-mi aminteam acel moment când m-am descotorosit de ei. Ar fi fost un moment important, acela în care decizi că e cazul să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mereu și nu mai are de gând să se oprească. Azi așa, mâine așa, și într-o zi mi-ai spus: „Petrache! De o bucată de vreme, mă bate gândul să plec voluntar pe front, că acolo este nevoie de soldați”. Când am auzit una ca asta, m-am zborșit la tine: „Da’ de când iei tu hotărâri de unul singur? Pe mine m-ai întrebat?” „Ho, stropșilă! Ce te repezi așa? Eu am spus doar că mă bate gândul, nu că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam.„ În ce lună și în ce zi suntem astăzi?” - am întrebat într-o doară. „Apoi după socoata mea azi ar cam fi unsprezece septembrie” - a grăit un soldat. „Unde ne duc oare? - a întrebat altul. „Oriunde, numai acasă nu” - a spus unul. „Cum văd eu, locurile aiestea îs de pe malul Prutului. Le cunosc. Ne trec în Basarabia”. - a adăugat un caporal de lângă mine. Și nu o greșit... În
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a încheiat armistițiul cu URSS și orice trupă aflată în Basarabia devine captivă” - s-a auzit un glas în limba noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu n știa... Apoi cine să mai țină șirul zilelor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un moment dat, colonelul mi-a zis: „Costăchele! Să nu ne depărtăm unul de altul. Să ne ținem aproape. Oriunde ne-ar trimite, să fim împreună. Așa vom supraviețui. Altfel”... A venit și ziua mult așteptată... Ofițeri ruși, însoțiți de soldați cu automatul atârnat de gât, au intrat între noi. Ne drămăluiau - din priviri - ca geambașii de cai. Soarta ți-o pecetluiau dor printr-o simplă mișcare a mâinii care arăta partea în care să treci... „Costăchele!” - l-am auzit pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu mic cu mare, într-o gălăgie infernală, în centrul orașului se auzeau focuri de artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să vorbească, să vorbeascăăă", urlă mulțimea, "oameni buni, a început acesta timid, sunt un om ca voi toți...", urale, mii de urale, "oameni buni, spune acesta mai apăsat, sunt un om ca voi toți...", urale în piață, urale, "sunt un soldat la căile ferate române", urale, urale în piață: "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", scandează frenetic mulțimea, "bineee, să fie cum vreți voi, dar..." se lasă o tăcere de mormânt, acest dar nu are niciun sens, în Revoluție nu pui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se transferase în alt trup, în cel al mamei, parcă un trăsnet trece prin ea, creierii îi explodează, se vede undeva în mijlocul satului, lume multă, oameni înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică întunericul camerei, noaptea de afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se deschide și intră locotenentul. Toți soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afară. "Vă omor pe toți, animalelor!" Ușa dormitorului se deschide și intră locotenentul. Toți soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați sar în grămada de corpuri și șuieră aproape la unison. Nimeni de aici nu vrea să ajungă la Canal! Înmormântăm totul. Ne-am înțeles?" Suntem undeva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
soldații iau poziție de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați sar în grămada de corpuri și șuieră aproape la unison. Nimeni de aici nu vrea să ajungă la Canal! Înmormântăm totul. Ne-am înțeles?" Suntem undeva la o reuniune, nu înțeleg prea bine de ce s-au adunat atâția oameni, este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Armata română condusă de mareșalul Ion Antonescu, unul din cei mai mari patrioți români ai secolului trecut, se pregătea de război, cu mobilizări, înarmări, exerciții tactice, aprovizionări, tot satul era în fierbere, creânduse o serie de depozite de alimente pentru soldați și furaje pentru caii de la diviziile călărețe. La mătușa Valeria, mama vărului Rică, într-o magazie încăpătoare, s-au depozitat câteva tone de ovăz, lucru netrecut cu vederea de cei doi prieteni. După ce și-au stors creierii cum să scoată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ori din agricultură, cu reforma agrară și cu colectivizarea. Marele actor Stefan Ciubotărașu a rămas în memoria colectivă a țăranilor cu următorul dicton: „Ne-au dat boierii pământ / Pentru al nostru mormânt”. La Cimitirul Eroilor din dealul Buzău sunt îngropați soldați de toate naționalitățile, din primul și al doilea Război Mondial. Când bisericuța veche a cimitirului s-a degradat, a trebuit refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile și Gică. După execuție
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile și Gică. După execuție, a fost transportată cu căruțele la cimitir, asamblată și predată la cheie lui Alexandru Morar pentru întreținere, el având evidența soldaților căzuți la datorie din ambele tabere. Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina de apă a neamțului Misner, de pe cursul râului Moldova, unde cei doi frați, Sile și Gică erau angajați cu simbrie să distribuie curent electric la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ni s-a scăzut nota la purtare. Am amintit de acest eveniment neplăcut, pentru a consemna că agricultura socialistă, trâmbițată ca infailibilă, depindea toamna la recoltat de mușchii mai mult sau mai puțin antrenați ai elevilor din clasele mari, studenților, soldaților, persoanelor în vârstă și țiganilor, în lipsa utilajelor performante. Odată cu venirea primăverii, ne pregăteam de vânătoare de păsări și animale mici, cu: praștia, arcul cu săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că mi-a obținut amânarea medicală pentru un an, timp în care urma să mă pregătesc la Iași pentru medicină. Dar vorba aia, „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg!”, în urma unor conjuncturi stupide m-am trezit soldat în termen la U. M. 01430 din Cetatea Mariei Tereza a orașului Arad. Aș fi avut un alt destin, dacă nu eram orbit de plăcerea sportului rege, căci în ziua recrutării, după ce m-am prezentat comisiei de expertiză medicală cu scutirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]