1,529 matches
-
sigilate în apă". Treapta întâi ar fi putut să fie cea a dragostei dansante: "draga mea tovarășă de drum și mașinistă cu ulei de mașină pe șortul mini/ am examinat submarinul noaptea trecută când tu dormeai (...)/ i-am examinat atent solzii argintii de pește acoperind pielea fină dedesubt/ am ras un petec cu briceagul și am găsit sub piele niște cuvinte șlefuite/ tăiate într-o marmură roză dar caldă fiindcă era și ea un fel de piele/ și sub această piele
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
Și nimic/ nu mai e de făcut.// Sunt cu fața la zid./ Iar peretele din spate/ a făcut picioare și s-a lipit furios/ de cel din față. Și eu, prins la mijloc.// O dar și cerul: / se tîrăște ca șarpele cu solzi pe pămînt/ și eu mă sufoc, fără aer, prins la mijloc.// Vine un monstru însetat./ Bea cu o gură apa/ din fîntîna trecutului meu, o seacă,/ iar trecutul meu - gata,/ cît ai bate din palme nu mai este.// Și tot
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
un alt unghi, o problemă capătă o altă semnificație. E aici ceva din acea phantasia kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii unui suflet rătăcit. Din păcate, o asistență socială ai cărei agenți sînt chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
o sinteză a personajelor feminine care populează lumea marinarului maltez: „femei pline de farmec, din mările Sudului, cu trupuri suple și ochi mari care pătrund până-n adâncul celor mai secrete gânduri, caste ca niște porumbițe și ațâțătoare precum șerpii cu solzi colorați: prezența lor e aidoma anumitor flori tropicale: un parfum foarte dulce care te învăluie cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
mai sărutat de mult/ - pe gură și pe pulpe - o floare căzută pe jos dintre tei!" (Dați-mi o scurtă vacanță). Ca și: Se scutură salcia. Se scutură plopii./ Se scutură frunza:/ este ca și cum ne-ar fi răzuite sufletele/ de solzii lor de mrene sărite pe uscat" (Începe tangoul. Începe valsul). Ca și: "Acest manuscris ce se preschimbă mereu într-o apă, asemenea lungilor/ cosițe ale fetelor în ramuri subțiri de răchită" (Această viață, această poveste). Grație unor asemenea iluminate conexiuni
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Pufăind din pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul odăii, bardul recurge la un exotism ce nu contravine decît aparent platitudinii mediului său habitual, subliniind-o de facto în chip zeflemisitor: "Din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stînga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși/ un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
simboluri și semnificații, superstiții și tradiții, chiar și păgâne, provin din spațiul anglo-saxon, Radu Herjeu prezintă pe blogul său pe cele mai interesante dintre ele. Masa de Crăciun ar trebui să aibă 9 feluri de mâncare. Pentru a aduce noroc, solzi de pește trebuie puși sub farfurii. Nimeni nu trebuie să taie plăcinta de Crăciun cu un cuțit. Trebuie mușcat din ea, pentru a nu goni norocul. O bucată din mâncarea care ți-a plăcut cel mai mult trebuie păstrată pentru
Radu Herjeu a făcut o listă cu superstiții legate de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/65258_a_66583]
-
era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
lume. Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
intraseră de un an. Un indiciu cât de neînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma. Iar surpriza nu s-a lăsat așteptată prea mult. Sub salteaua patului au descoperit dosită cârpa curată de in cu solzii de aur înfâșurați în ea. Și-atunci, neștiutori, uluiți, neducându-i prea mult nici glagoria, s-au apucat să-i arate în toate părțile, la cine se nimerea, poate-poate i-o lămuri careva, ce era cu aceștia. Vorba că Anghel
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ba mai mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora le-au sfârâit călcâiele și s-au înghesuit să vină și să-i vadă cu ochii lor, le-au cerut, clipind bănuitori, neliniștiți, să fie lăsați să ia solzii în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
nu la toți le era dat să le vadă. Alții, cu privirea mai ageră, susțineau cu înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântec pe care nu-l mai auziseră vreodată în gură de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
toujours ému par la faillite gigantesque de ses conceptions. adio. la pont neuf cu mâinile încrucișate ca într-o cămașă de forță vă privesc de pe acest pod pe sub care trece într-o zi de martie șarpele galben al senei cu solzii lui murdari plini de amintiri și versuri de mallarmé și apollinaire cu peisajele pe jumătate înecate ale lui dufy și monet. cu fălcile încleștate ca într-o criză de epilepsie rup cu dinții din culorile psihedelice ale cheiului caut ceva
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
Emil Brumaru Pădurile sunt pline de dughene Vin zîne ca să-și cumpere mătasă, Vopseli albastre pentru grele gene, Sticloanțe cu țuici vechi sau cu melasă; Balaurii se tîrguiesc întruna Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă Ce bagă spaima-n orice furnică, Umbrele de purtat cînd bate luna Prea tare, să-i ferească de blesteme Din moși strămoși purtate ca povoară, Căci au tînjit să fure-odinioară, Dintr-un castel cu
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
Pentru despărțiri și neînțelegeri în familie vă sunt necesare trei linguri de pământ de la un mormânt. Pentru băutură aduceți trei așchii din pragul ușii. Pentru impotență aveți nevoie de trei lacăte, iar pentru sporul banilor și al casei aduceți trei solzi de pește. Pentru argintul viu - trei boabe de piper și trei căței de usturoi.
Agenda2004-7-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282072_a_283401]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au cum să se termine, Mereu rămîne-n somn cîte-un balaur Ce se trezește scărpinînd rubine Cu burta lui bătută-n solzi de aur, Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne Ce-ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și umplu cu năzbîtii vechi
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
printre rădăcinile putride, Pești orbi, turtiți, înhață moi omide, Și buzele își rup, prinse-n cîrlige, Din nou lenea-n adîncuri să-și cîștige Și să viseze nuferi de deasupra Cum își răstoarnă peste dînșii cupa Și carnea albă de sub solzi le-o frige Cu-amorul razelor aduse în adînc...
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
nerăbdători să piară, ucigași cu chipuri de Fecioară și creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. Fruntea cu solzi albaștri Poeții vor muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n fiecare și înflorește zilnic un sicriu.
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
se va zbate și doar într-o clipă (cât durează ruperea veșniciei dintre realitate și vis) i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]