1,592 matches
-
să se termine. Stăteam pe scăunelul din față liftului și-mi făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas și cu fruntea transpirată. — Repede, trebuie să mă ajuți. Am ezitat. În mintea mea nu putea fi vorba decât de o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să deschid, c-a sunat la ușă. — Eu nu am auzit nimic. — Mă duc totuși. Vera se ridică și se duse la geam să vadă dacă într-adevăr era cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de mine! Nici un vai, nici un nevai. Fugi, cât mai repede, că, ăia-s pe drum, Înspre noi. Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ăia-s pe drum, Înspre noi. Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea le văzuse pe geam, dar a așteptat să audă soneria. A ieșit imediat surâzătoare și le-a sărutat, constatînd: ― Îmi place că sînteți punctuale. N-aveți idee ce nesuferit e s-aștepți! A urmat, desigur, o serie de considerațiuni asupra punctualității la vizite și la întîlniri. Gică a fost găsit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către el. Individul zise: - În ordine, domnule Gosseyn, să mergem!... Stabilimentul era o altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse la ușă, când sună soneria - sau ce semnal o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
văzu cum clătinătura se propagă ca o undă, traversând oblic coridorul. Și păru că se transmite mai departe, răspândindu-se în celelalte părți ale navei. Acum, unda dispăruse din locul unde se afla el. Chiar deasupra lui se auzi o sonerie. Apoi vocea Stridentă a unui bărbat rosti agitată: - Toată lumea la posturi. O super-navă inamică tocmai a pătruns în zona noastră de spațiu... Datorită intensității tonului, îi trebui un moment să identifice vocea ca fiind a lui Draydart Duart. În interiorul creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de tine. Sunt gata, spăl lingura și ți-o dau și ție. Suntem cu analizele la zi, i-o smulge Matei și începe să mănânce cu aceeași poftă ciorba. Când erau cam pe la terminatul mesei, le sună pentru prima dată soneria. —Cine-o fi oare?se întrebă ei. — Mă duc să văd, se oferă Matei, ca deschizând ușa să apară toți ai casei împreună cu nașii. Cum vă simțiți în casă nouă ca soț și soție, finilor? — Cum nu se poate mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o împinge pe zdrențăroasă cu fața în umflătura din pantaloni. Buzele ei se mișcă în jurul petei umede care se lățește tot mai mult. Buzele zdrențăroasei, îi spune Evelyn lui Packer, cunoaște buzele astea. Se aude un mic sunet, genul de sonerie ascuțită care-i face pe toate alea care așteaptă valetul să-și caute mobilul în buzunarul hainei de blană. Dumnezeule, spune doamna Keyes. Spune: — Packer, zdrențăroasa aia pe care o pipăie bețivul parcă ar fi Inky. Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascuțită care-i face pe toate alea care așteaptă valetul să-și caute mobilul în buzunarul hainei de blană. Dumnezeule, spune doamna Keyes. Spune: — Packer, zdrențăroasa aia pe care o pipăie bețivul parcă ar fi Inky. Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps. Soneria se aude din nou, și zdrențăroasa se apleacă, își suflecă un crac al pantalonului, fără tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și zdrențăroasa se apleacă, își suflecă un crac al pantalonului, fără tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului un mic obiect negru. Soneria se aude încă o dată. Din câte știa Evelyn, Inky era șefă la o revistă. Parcă la Vogue. Își petrecea jumătate din an în Franța, hotărând cât de lungi să fie fustele în sezonul următor. Stătea lângă podium la prezentările colecțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a ajutat și pe alții să fie fericiți. Mentalitate Cel ce-și trâmbițează binefacerile are mentalitate de fariseu. Sfat Când faci un bine nu te gândi la răsplată. Îndemn Ferește-te de palavragii și mistificatori. Ceas Ceasul rău nu are sonerie de avertizare. Risc Cine aleargă după bogat și frumos Riscă să tragă un loz păgubos. Eroare Persoanele care își caută alinarea traumelor psihice în alcool săvârșesc o gravă eroare. Alcoolul nu alină, el distruge. Întrebare Oare când vom avea și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țârâitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cutiei în așa fel încît să le dizolve pur și simplu în cazul cînd ar fi umblat altcineva la ea. Numai pistolul circular rămase în jurul degetului său cînd într-un tîrziu se duse calm să răspundă la bîzîitul insistent al soneriei. HEDROCK RECUNOSCU ÎN BĂRBATUL ÎNALT DE PE CORIDOR O ORDONANȚĂ A ÎMPĂRĂTESEI. INDIVIDUL ÎL SALUTĂ CA PE UN CUNOSCUT ȘI-I SPUSE: \ DOMNULE CĂPITAN, MAIESTATEA SA MI-A CERUT SĂ VĂ INFORMEZ CĂ SE SERVEȘTE PRÎNZUL ȘI VĂ ROAGĂ SĂ POFTIȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide iar o ușă, apoi ultima. Nu știu cu cine voi sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tot, tren, hotel, masă... Pot găsi oricând pe cineva, scriitori n-are Iașul?, da’ m-am gândit la tine pentru că suntem prieteni. Ce zici? *** A încuiat și yala de jos, se teme să n-o fure cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când venea mai abțiguit... Nu-i așa, tanti Tinco? Când venea mai afumat, nu mai nimerea blocul, se ducea pe la toate scările, urca, cobora, încerca să descuie, „Cum paștele și dumnevranghela mă-sii să ții minte? Ușile-s la fel, soneriile la fel, liftul la fel...”. Se ducea la leagăne și stătea acolo până cobora Ionel sau Dana să-l ia. Îi era rușine să strige în spate. „Bă, tat-tu nu mai știe unde locuiește... Nu mai nimerește... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
suna. O secundă aveam tentația să nu ridic imediat. Să nu mă trădez că așteptasem nerăbdătoare. Cu mâna întinsă spre receptor, lăsam să sune de două, trei ori. N-aveam curajul să-l las mai mult. Odată am încercat. Când soneria telefonului s-a oprit, m-am speriat. Nu-i știam numărul. Și dacă n-avea să mai sune? Din fericire, peste un minut numai, a sunat din nou. "Azi ai întîrziat", mi-a zis pe un ton de reproș glumeț
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gol, m-a fulgerat un gând. "Dar și eu știu. Înseamnă că nu mă vor cruța nici pe mine"... Peste vreo oră a sunat telefonul. Și iarăși am auzit respirația cuiva. După ce am închis, am reînceput să formez numărul lui. Soneria suna continuu în gol. Îmi era teamă acum să ies pe stradă și ziua. Câteva zile am mai încercat să mă duc la slujbă, dar acolo nu eram în stare să fac nimic. Toată lumea mă întreba ce se întîmpla cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam așa, suspendată parcă deasupra unui abis în care mă puteam prăbuși în clipa următoare, așteptând țăcănitul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lucrurile - doar a adus atâția specialiști! - nici nu se gândește să părăsească Stațiunea. Și nici să-și mute din bunuri în locuri ferite. Un barometru care arată timp frumos. Ura concetățenilor săi s-a transformat în venerație. (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Soneria! Nu-ți place să-ți pice cineva pe cap atunci când scrii. Și-n general. Nu ai cafea, dulceață, băutură, timp. Nu mai fumezi. Te uiți pe vizor. E o femeie, vine, uneori, câteva ceasuri. În câteva rânduri, a rămas până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]