2,000 matches
-
partiturii foarte solicitante a avut momente vocale frumoase (Csadrașul de exemplu) dar a lăsat pe alocuri goluri în fluența jocului actoricesc, iar Mihaela Stanciu (Adela) aproape că a uitat că este o picantă subretă de operetă (totuși!) nu numai o soprană care aliniază fraze îngrijit arcuite. Alexandru Agarici (chemat de la Teatrul de Operetă) - o apariție degajată. À propos de oaspeți: conform unei idei avansate de Karajan se pare, s-a încetățenit în unele montări obiceiul de a introduce în scena balului
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
poeticului. Poemele se insinuează în cutele celor mai tranzitive tipuri de mesaje: anunțuri pentru ziare, necroloage, texte din Cartea recordurilor, mica publicitate, scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată de altfel în câteva rânduri, sintagma formulează o heterotopie, o juxtapunere imposibilă: pe de o parte Arta, cu majusculă, cu toate rafturile ei de convenții și de ierarhii; de cealaltă parte, Popescu, un nume dintre cele mai
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă.// De-aceea broasca e melancolică și tristă” (Doamna Broscvary). În fine, pe de o parte, versul
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
șoaptă cu urechea dreaptă. Imaginați-vă ce a însemnat această reușită pentru o persoană care fusese surdă vreme de treizeci de ani și care consultase cei mai buni oreliști din țară și din străinătate. O cântăreață își recapătă auzul O soprană, membră a corului bisericii din Hartford, suferea de pierderea progresivă a auzului. Situația se agravase atât de tare, încât începuse să cânte fals și nu mai păstra ritmul orgii sau al colegilor de cor. Ea a primit un tratament similar
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
îți eliberează vocea și te scapă de răceală”, susține el. Reflexologia este metoda prin care o cântăreață de operă își menține voceatc "Reflexologia este metoda prin care o cânt\rea]\ de oper\ `[i men]ine vocea" Domnișoara Mabel Garrison, o soprană de la Opera Metropolitană, a folosit această metodă nu doar în scop personal, ci și pentru a-i ajuta pe alți membri ai companiei. Ea le-a înlăturat senzația de tensiune și durerea din gât, câștigând aprecierea și recunoștința lor. Ceea ce
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
original care legase niște flori la un poligraf - un detector de minciuni - și Înregistrase reacțiile trandafirilor la stimuli moderați și violenți. Stridența Îi făcea să se chircească, spunea el. Un hoit de câine aruncat lângă ei le provoca aversiune. O soprană care cânta cântece de leagăn avea exact efectul opus. Sammler bănuia că Însuși cercetătorul, rânjetul lui palid, nasul de polițist, sever și sălbatic ar fi neliniștit trandafirii, violetele. Chiar și fără nervi, aceste organisme aveau putere de discernământ. Noi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai complicată decât când pleacă ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a te privi, concentrată, dar cu gândul rătăcind cine știe pe unde. Avea și necazuri din cauza asta, adeseori, când o scotea la tablă să rezolve cine știe ce exerciții, dintr-odată rămânea pierdută, privind parcă prin profesor. Dinspre Conservator răzbeau vocalizele unei soprane. Țipete revărsate peste ferestrele deschise spre Cișmigiu. „Dacă n-ai ști că-i Conservatorul“, arată Nela cu capul spre ferestrele acelea, „ai zice că o omoară bărba-su. O cafteală matinală, într-o casă boierească. Ca-n Tolstoi... Nu vezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi Newsweek și două Life, oprindu-se când auzi vocea aspră și furioasă a lui Dudley pe holul de la etajul întâi. Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană. Fetele se uitară la Mal. El luă altă revistă și încercă să citească. Se auziră hohotele de râs ale lui Dudley, chiar mai înfricoșătoare decât răgetele de dinainte. Studentele se zgâiau acum la el. Mal lăsă Weekly Sportsman și urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha! până la o ușă pe care se găsea o plăcuță cu numele de „Conroy” pe ea. Era întredeschisă câțiva centimetri. Pe peretele din fund se vedeau fotografiile unor boxeri mexicani. Dudley și soprana nu se zăreau. Mal trase cu urechea. — ...baruri și piñata și boxeri mexicani. E o fixație, fato. Poate că mama ta n-are curaj să te disciplineze, dar eu am. Soprana îl imploră: — Dar Ricardo e un băiat de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fund se vedeau fotografiile unor boxeri mexicani. Dudley și soprana nu se zăreau. Mal trase cu urechea. — ...baruri și piñata și boxeri mexicani. E o fixație, fato. Poate că mama ta n-are curaj să te disciplineze, dar eu am. Soprana îl imploră: — Dar Ricardo e un băiat de zahăr, unchiule. Iar eu... O mână uriașă traversă câmpul vizual al lui Mal, o palmă transformată într-o mângâiere, urmată de un creștet roșcat și cârlionțat, care zvâcni în cadrul îngust și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era cel mai îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă peste jazz, peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se întâmplă aici? Uite, Rachel, a mâncat aproape toată pâinea. N-o să mai rămână deloc DE PRĂJIT pentru micul dejun! Vocea îi urcase și se subțiase cu fiecare propoziție și ajunsese în punctul culminant, DE PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit să fiu într-o nenorocită de vacanță. Nu eram nevoită să mă trezesc așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără dinți în gură și cu un singur ochi. Așa că, tremurând ușor, m-am trezit traversând camera către Chris. —Ăăă, Chris, am spus. Eram surprinsă să descopăr cât de normal sunau cuvintele alea. Nu era vocea ascuțită cu accente de soprană a unui adolescent. —Rachel. Chris a lăsat cartea și a întors spre mine ochii aceia de un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
joc de tine, cretin mizerabil ce ești. Accentul lui Chaquie se schimbase. Tonurile suburbane dispăruseră fără urmă și un accent necizelat de Dublin le luase locul. — Dar cu aventurile tale cum rămâne? Vocea lui Dermot atinsese, din cauza furiei, acute de soprană. —Ce aventuri? a urlat și Chaquie. Josephine încerca să calmeze spiritele, dar nu avea nici o șansă. — Să știi că am aflat de tine și de tipul ăla care a adus covorul cel nou. După asta, totul a devenit destul de confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul devenise neîncăpător. Trecătorii se înmulțiseră, se mișcau repede, priviri rotite, nerăbdătoare, valuri, valuri, furnici renăscute, grăbite. Coada la ziare se lungise. — Nu mai am Flacăra, anunță soprana. Gata și România liberă, ăsta e ultimul. Oho, să fii mata sănătos, Filatelia și Pescarul vin rar de tot. Nu, n-am Rebus, poate mâine. Domnul înalt și palid se retrase lângă stâlp, cusulul de ziare proaspete sub braț. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât stați băi acolo!? Hai mai repede că ne căcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au dat-o domnii ăia la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se petrece în Turcia, în palatului lui Selim Pașa. În actul I se arată că aici se găsesc închise Constanța (soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el. Intrarea în palat îi este interzisă de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se petrece în Turcia, în palatului lui Selim Pașa. În actul I se arată că aici se găsesc închise Constanța (soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el. Intrarea în palat îi este interzisă de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa Selim este un mare amator
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
clar obscur, se ghicește jumătate de dirijor agitîndu-se În fosă, unde orchestra Își face de cap, pur și simplu Înțepenești În admirație cînd cortina se ridică, decoruri, costume, lumini, muzică, timp de aproape două ore ești vrăjit, iar la final sopranei Îi tresare bustul plin de patos și pune capul pe o piatră de carton și moare sfîșiată de durere, cu toate piesele expuse. Și tu privești de sus de la balcon șirurile de capete din sală și te Întrebi cam ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai vrea să știi, să le auzi mințile, expresiile grave care se ghicesc jos nu trădează prea multe. Nu li se Împiedică interesul pentru toată această dezvoltare maiestuoasă În detaliile anatomice, cum ar fi bustul generos al lui tanti Marina, soprana? La premiera din seara asta a fost invitat și prim-secretarul de județ, cu suita lui de oameni din Partid - te Întrebi care or fi aceste capete luminate, să nu le deranjezi cu iscodeala ta infantilă. Dar... mai există și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să-l imite amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să te porți cu mintea ta - cu fantasmele, erudiția, reveriile și farmecul reflecției - exact ca dansatorul și fotbalistul cu gleznele, ca violonistul și pictorul cu mâinile, ca tenorul și soprana cu gâtlejul, ca zugravul cu bidineaua sau ca țăranul cu hârlețul și sacii. Meseria ta, a noastră, e duhul. Iar cu făpturi de-o așa eterică întrupare (firește că nu de mine este vorba întâi de toate!) nu ține să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]