1,495 matches
-
trecut erau multe fabrici, însă, în perioada aceea, multe au fost scoase de pe piață. Și clienții au dispărut cât ai zice pește. Locuiesc în orașul Koshigaya. Deoarce copiii s-au mărit, am vrut să mă mut într-un loc mai spațios. Am trei copii. Cel mare e în clasa a opta, cel mijlociu în clasa a șaptea, iar cel mic în clasa a patra. Acum sunt voinici și avem probleme cu ei. Până atunci am stat într-un complex de locuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu mă simt atașat de locul ăsta. Gândul mi-a rămas la orașul natal. Acum sunt un «saitamănean». Înainte să vin aici, o perioadă, după căsătorie, am locuit în Tsukishima. Fiindcă s-au născut copiii, ne doream un loc mai spațios și am venit aici. Ne-am înscris să primim o casă de la guvern și a mers. Plătim chirie, nu rate pentru casă. Nu ne permiteam să plătim o chirie mare deoarece salariul era mic. Am fost trist când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La început eram „Fericită!“ În iulie a început să-mi crească burta. Toți mi-au zis: «Dacă renunți la muncă, o să rămâi gravidă.» Așa s-a întâmplat. Era frumos în Kita-senju. Multe magazine, era apropape de stație, apartamentul companiei era spațios. Era cea mai bună zonă și avea în jur de treisprezece blocuri. M-am simțit la fel de bine ca în Yokohama. Prietenii erau aproape. M-am mirat când i-am văzut pe bătrâni umblând pe stradă în pantaloni trei sferturi (râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să vă deranjez, am bâlbâit, sincer intimidat. -Nu mă deranjați. Olaf v-a arătat camera dumneavoastră? -Nu. -Urmați-mă, vă conduc. Văzui cu consternare că-mi ducea bagajul și alergai s-o ușurez de lest. La etaj, îmi indică o cameră spațioasă cu toate accesoriile confortului din revistele de decorațiuni. -Vă las să vă instalați, zise ea coborând scările. Voiam s-o rog să rămână cu mine. N-am îndrăznit. Apartamentul meu dădea într-o sală de baie doar pentru mine. Făcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ca să mă invite să verific imensitatea stocului de șampanie. Situația aceasta era prea frumoasă pentru a fi adevărată. Îmi pusei mâna în a ei, mână care se vădi mortal de plăcută. Mă conduse la subsol, alcătuit din mai multe încăperi spațioase și pline de lăzi cu conținut misterios. Plutea în aer acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă și mare căuta cu ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din ambele părți curtea spațioasă, în a căreia mijloc se afla o fântână artificială desecată și încongiurată de un hățiș de cimișir, parte sălbătecit, parte uscat. Aceasta e descripțiunea scurtă a locului. Contele surâse și căută la mine. - Cum vi pare acest fideicomis, zise el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
liniștit, fără să mă mișc, și eram nevoit să o privesc cum turna cafeaua turcească din ibricul de alamă în ceașca de culoare crem cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de pernele unei canapele, atât de destinsă și total abandonată stării ei, de parcă ar fi purtat o rochie de seară ușoară, iar aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în bezna asta, să dăm cu capul de pereți? ridică puțin tonul, dar este întrerupt de pocnetul neoanelor din tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un capăt la altul. E mult mai spațios decît pare de afară, constată Curistul, dar Roja nu-i dă nici o atenție, își plimbă privirea de jur împrejur pe pereți. Gazeta Femeilor, Fruntași în Producție, Cartea la Locul de Muncă, începe Roja să citească titlurile afișierelor. Delfina e cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simțind un nod în gît care abia îl mai lăsa să respire. Bulgarul încuie la loc poarta și îi făcu semn s-o apuce înainte. Într-adevăr, după ce traversă culoarul scurt de la intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze cu băgare de seamă dacă ar fi dorit să-l traverseze. Fotolii, canapele, dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai fost lăsat să intri. Două scări identice, cu balustrade de un alb strălucitor, duceau către etajele superioare, iar de tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu se auzea decât zgomotul pașilor noștri, ai mei puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club exclusivist pentru gentlemeni. Am trecut prin niște uși batante din lemn, de Înălțimea unui tramvai, și apoi Într-un birou spațios și luminos unde lucrau mai mulți stenografi, care nu acordară persoanei mele mizere nici o atenție. Din spatele unui fel de birou ornat veni un tânăr Hauptsturmführer SS ca să se uite la mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca să fie și mai brutali. Nu erau minciuni. Am fost ajutați să coborâm din vagoane cu obișnuiții bocanci și paturi de pușcă și am mărșăluit spre est până la intrarea În lagăr. Aceasta era Închisă deasupra de o gheretă de pază spațioasă, sub care se afla o poartă cu sloganul „Munca te va elibera“, pus În mijlocul grilajului din fier forjat. Această sintagmă era subiectul unei veselii disprețuitoare În rândul celorlalți prizonieri, dar nimeni nu Îndrăznea să spună nimic de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dina și Paul Georgescu, cu care devenisem prieten, ci și câțiva dintre cei care Îmi erau deja apropiați. Episodul „paharului spart” care mi-a adus volumașul bibliofil al Sinuciderii din Grădina Botanică datează din acea perioadă. Locuiam atunci Într-un spațios apartament de pe strada Sfântul Ion Nou, obținut printr-o năstrușnică și tensionată operație de „legalitate socialistă”, prin care beneficiasem de dreptul de opțiune al colocatarului apartamentului (bunicul Cellei) și de dreptul meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se vedea bine, din naivitate sau optimism, cum credea studentul din Tbilisi, ci din nevoia ultimă de a „forța” grația zeilor. Când am ieșit În stradă, Marie-France Îmi povestise Întâlnirea lui Ionesco cu un important prozator român. După ce inspectase sceptic spațiosul apartament, situat În centrul Parisului, pe Boulevard Montparnasse 96A, vizitatorul de la București și-a exprimat dezamăgirea că unui scriitor de asemenea anvergură, membru al Academiei Franceze, nu i se asigură o vilă, cu grădină și ambianță corespunzătoare, așa cum proceda Rinoromânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei turnuri, două pavilioane, o galerie și o poartă arcuită. Ascultă vântul și se liniștește. În a treia zi de ninsoare, vine iar, ca să se uite la clădirea grandioasă care are un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt laturi, cu acoperișul cu streșini duble construit din țigle smălțuite în auriu. Acum, este acoperit de o pătură de zăpadă. Plânge în voie și se simte înțeleasă - dispariția unei mari actrițe. Albul, suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trezirea completă a cortexului somatosenzorial. Dar abia când își forță partea paralizată să se miște reuși să-și localizeze din nou toate membrele. Un hotel anonim, într-o altă țară. O altă emisferă. Singapore. Bangkok. O versiune o idee mai spațioasă a acelor hoteluri tip morgă din Tokio, cu oameni de afaceri puși la păstrare în sertare închiriate cu noaptea. Nici când își aminti unde era, nu-i veni să creadă. De ce era acolo era o întrebare al cărei răspuns îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
degrabă plăcut ca Lee să vină și să plece. Era atât de silențioasă. îi simțeam prezența, dar era foarte discretă. Lee era specială. A descuiat lacătul și l-am ajutat să împingă ușa de la garaj. înăuntru era aerisit și foarte spațios, plin de lumină de la ferestrele mari din acoperiș și de la celelalte de pe pereți. Stephen a încremenit în fața ușii, nevrând să intre. — Ce anume spuneați că aveți de căutat, domnișoară Jones? —Sam, te rog... Niște schițe ale mele pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Sfântul Gheorghe! Să trăiești, măria ta, ani mulți îndelungați! Ăsta e semn bun trimis de Dumnezeu! Omul țipa, bătea mătănii în podea și se ridica din nou în genunchi cu brațele în sus și cu privirile în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era mitropolit și Mihai Cantacuzino nu putu să-și ascundă mirarea. Examina rapid tot ce vedea în odaia spațioasă și nu înțelegea, era chilia unui cărturar sau un atelier de pictură și sculptură? În orice caz ceea ce surprindea era albul crud al pereților luminați de ferestrele largi orientate spre sud, firidele adânci odihnind volume cu legături scumpe, bancul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbară între ei priviri nedumerite și când Constantin vru să dea un răspuns, observă că băiatul dispăruse ca o nălucă. — Auzirăți? Porunca e poruncă! Și Ștefan îi părăsi pe ceilalți doi, îndreptându-se în direcția iatacului doamnei. Intrând în sala spațioasă cu ferestre largi, rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o consfătuire secretă. De fapt după ultima chemare a muezinului, când postul de peste zi înceta și credincioșii lui Allah puteau să mănânce, în special să bea băuturi dulci, viața orașului se anima, oamenii se adunau în localuri, în casele mai spațioase sau în grădini, așa că adunarea de la muftiu nu era în situația de a fi remarcată ca ceva deosebit. Primii au sosit cei doi ulema: „șeicul Islamului și muftiu al oamenilor, savant printre ulemalele învățate, eminent printre cei eminenți și pioși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
freci, făcându-ți probleme că n-ai găsit cumpărători pentru cuibușorul Mirelei, ba problema-i să vinzi cât mai avantajos, peste prețul zonei, ca să cumperi o casă și să rămâi și cu niște bani. Ceva mai ieftin și, eventual, mai spațios. Ce planuri deștepte, adică mai ieftin și mai spațios poate la periferie, n-ai decât să rumegi amăgirea asta, ca și cum aici ar fi Centrul Civic sau cartierul Primăverii. Păi, mai la periferie decât aici, în fundul Vitanului, poate doar la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]