11,094 matches
-
dezmintă: "e foarte bine acum, când se apropie dimineața,/ și tuturor ne vine să mâzgălim cu iscăliturile noastre/ monumentele din centrul orașului/ și să acoperim vechile nume de pe socluri/ cu zăpadă din frigider" sau "găsesc un corp de iluminat,/ îl sparg,/ îl iau acasă,/ de la mine din balcon veghează de mai multe mii de ani/ farul de la capătul lumii// gata, frate, gata, totul ți-a ieșit așa cum ai vrut,/ ai reușit, asta e/ eu am pierdut, asta e/ noi doi am
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
Filaret se auzea țignalul lui Stere și șuierul personalului de Giurgiu, la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
războiul. El se întreabă în sine cum au putut veni aceste simboluri de înfrățire internațională, cînd știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
95 la sută), revistele cu pricina omit cu superbie super-bebească "aspectul", părînd că sînt tipărite în Steaua Sirius convertită definitiv la taoism. Rubricile permanente de tipul "ce faci dacă..." sînt defalcate pe ani. E puțin probabil că, dacă "și-a spart capul" între doi și trei ani, vei face cum scrie la revistă, exceptînd ideea de bun-simț de a chema Salvarea. În schimb "dacă și-a pierdut jucăria", caz tratat pe două pagini ample, ilustrate cu "bebei" triști de Mami, eu
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
și ea mi s-a părut cam palidă". "A - zice medicul sau arhitectul -, ăsta e un fals, de unde știe autorul ce e în mintea ăluia?" După asta, personajul revine în cameră și scapă din mînă un pahar, care nu se sparge. Și arhitectul zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
timp, chirurgia pătrundea și în România în buletinele de știri ale recentei televiziuni, în jurnale și reviste. Erau anii primelor transplanturi de inimă, Christian Barnard tânăr, chirurgul playboy, cu zâmbetul lui de vedetă hollywoodiană, uneori la braț cu Gina Lollobrigida, spărgea gheața și arăta, mie cel puțin, că la nou se poate ajunge în mod nemijlocit, că el poate fi apucat și modelat cu mâinile. De aici până la pătrunderea insidioasă a ideii mai largi de chirurgie în combinație nu a fost
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
frecvente: engl. attic, fr. mansarde etc.) e o imagine destul de prezentă în româna de azi. Înregistrat chiar înainte de 1989 (într-un articol al lui Ion Moise din 1981), cuvîntul e confirmat din interior, de textele unor argotizanți autentici: "i-a spart toată mansarda troacei" (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994: 71). Dicționarele de argou înregistrează și alte utilizări ale cuvîntului, cu sensuri vulgar-sexuale asupra cărora nu ne vom opri aici. Unele dintre combinațiile lexicale au logica lor, realizînd metafore în lanț
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
între o ironie la limita cinismului și ținuta academică, cu reale, dar deloc deranjante accente pedagogice. Nimic, în scrisul lui Victor Iulian Tucă, nu este plicticos sau inutil. Pe deplin relaxat, mereu cu zâmbetul pe buze, superior fără ostentanție, jurnalistul sparge șabloane de gândire și locuri comune de intepretare. Pusă față în față cu problematica de substanță a construcției europene clasa politică românească nu se ridică mai sus de nivelul chiuitorilor la nuntă. Goliciunea demnitarilor noștri, lipsa de substanță, formele fără
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
cunoaște, de-o pildă, pe dl. D. R. Ioanițescu și pe d. Potârcă, să dai peste un alt Ion Damian care, până să bage de seamă că Măria Ta este chiar Măria Ta - să-ți frământe Augustele testicule, să-ți spargă Augustul cap și să-ți frângă Augustele mâini... Recomandându-Vă atențiune și prudență, rămân al Alteței Voastre Regale, prea supus și prea plecat servitor și rob. Mircea Damian însă nici fiind "prea supus și plecat, ba nici chiar "servitor și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
câte o poezie, făcându-le un soi de portret. Lui Gelu, îi scrisesem așa: Când schiul său năvalnic o pornește, Distruge tot ce-n cale întâlnește, Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!... De aceea i se spunea Gelu sparge tot!... Spărsese și lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colțul clasei. Până în clasa a cincea, el învățase la liceul german "Honterus", bustul marelui umanist aflându-se și azi, alături, la intrarea în Biserica
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
poezie, făcându-le un soi de portret. Lui Gelu, îi scrisesem așa: Când schiul său năvalnic o pornește, Distruge tot ce-n cale întâlnește, Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!... De aceea i se spunea Gelu sparge tot!... Spărsese și lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colțul clasei. Până în clasa a cincea, el învățase la liceul german "Honterus", bustul marelui umanist aflându-se și azi, alături, la intrarea în Biserica neagră, afară
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
facă bancuri. Coada acestui topor, lustruită de serviciile speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip amărât (romancierul) cu dinții rupți în scoarța dură a evenimentelor, ori sparți de pumnii anchetatorilor. Un Lear dacă vreți. Insul dreptății celei de pe urmă, căruia tinerii i-ar striga azi numele pe străzi. * IAR DE FOCURILE turcilor și a tătarilor era cuprinsă costișa pînă pre suptu pădure, tot cîmpul acela, pînă în
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
și-au permis să-i trateze ca pe cîini pe cei adunați acolo, se tăvălea pe jos, să culeagă mai repede acele mezeluri ale umilinței. Tot așa, cînd s-a deschis un supermarket în București, cu prețuri promoționale, s-au spart geamurile prăvăliei, la buluceală. Incidente din astea se mai petrec și în Occident, dar nu ca regulă, în timp ce la noi e de mirare cînd nu se întîmplă așa ceva. (De cînd ieșim pe stradă să petrecem Revelionul împreună, ne bucurăm cu
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
pe minimale, acum toți" (rbdrumania). În alte contexte, termenul se aplică unui stil vestimentar ostentativ, ceea ce contrazice de fapt sensul originar al "minimalului": "să mergem în kristal cu ciocate și cu freză de minimaliști ca sa fim shukari și să ne spargem în figuri" (pgl.ro/forum). Definiția propusă pe site-ul 123urban.ro pentru substantivul minimalist e sarcastică, vagă și derutantă: "Un om, transparent de fel, care își dorește din tot sufletul să fie băgat în seamă, care încearcă să iasă
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
iar în 2000 dobândea o formă îmbunătățită în ediția a doua, revăzută și adăugită. Editura care și-a asumat misiunea de a tipări acest dicționar este Casa Cărții de știință, prin implicarea inspirată a redactorului Irina Petraș. Gheața s-a spart și fluviul alfabetic al operelor literare a putut curge maiestuos în următoarele trei volume: II, literele E-L, 1999; III, M-P, 2002; IV, Q-Z, 2003. Ultimul volum cuprindea și o amplă Addenda la volumele I-III, ca o dovadă
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal însă, vai, sute de mii de oameni adunați într-o tribună și alte milioane care sparg semințe în fața unui ecran de sticlă știu ce va să zică șut (shot), ofsaid (off side), gol (goal), "pălitură de osîndă" (penalty) etc. Atunci ce și-au zis acești nefericiți, deposedați de prestigiul unui jargon propriu? Că trebuie să inoveze limbajul cronicilor
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
Cel de Sus ascultă de plebiscitul celor de jos ar trebui să-l primească la El pe marele și ghinionistul jucător. Mai rămîne însă ca și Dobrin să vrea acolo. Căci nu prea văd stadioane în Rai, cu îngeri care sparg semințe și se încălzesc cu una mică înainte de meci, iar după aceea fac o chindie împreună cu el. Dacă o fi prin Iad un campionat, acesta probabil că e organizat pentru fotbaliștii giolari și pentru arbitrii și președinții de cluburi aranjori
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
sonerie de alarmă, nici un paznic, în afara lui Lawers însuși, proprietar moștenitor, probabil indiferent la orice protecție. Cînd, într-o zi, l-am întrebat dacă n-au dispărut obiecte, el mi-a răspuns că nu, precizînd, însă, că "unele s-au spart. În felul ăsta, obiectele trăiesc..." Ce răspuns generos, avînd în vedere că eu însumi, modest colecționar, sufăr la cea mai mică rană a măștilor și statuilor mele, de parcă ar fi vorba de niște ființe vii. Ba chiar mai mult, aș
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
reprezintă, până la urmă, tot cel dintâi volum din Orbitorul cărtărescian, a cărui faimă, retroactivă ce-i drept, a marcat fosforescent electoralul an 1996. Nimic nefiresc, dacă stăm să judecăm problema la rece: memorialistica onestă a unui critic literar nu poate sparge, în vremuri așa de tulburi, blocada unei piețe editoriale mici și contraproductive. Simpla expunere a cărții în vitrina unei librării postdecembriste nu putea suplini lipsa unor campanii consistente de mediatizare și a unor dezbateri analitice serioase. Iată de ce reeditarea recentă
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
și chip, cu binele, cu răul, cu exemple din toate taberele, o singură obsesie: când vom fi și noi... Sau, mai action-oriented, ce putem face? Răspunsul e titlul unui alt grupaj, venit din urmă, dintr-o Românie veche: ca să vedeți, Spargeți oglinzile!
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
cîștigător, fascinat de formula sacrosanctă a ruletei: "Les jeux sont faits. Rien ne va plus!" O mare întrebare e ce s-ar fi întîmplat cu scriitorul Dostoievski, veșnic strîmtorat și lucrînd pentru a-și rezolva problemele financiare, dacă ar fi spart vreodată banca, la ruletă? Caragiale al nostru, obsedat și el de noroc, descrie în Două loturi coșmarul absolut al jucătorului. Lefter Popescu, personajul său, împăcat cu ghinionul său de o viață, joacă în asociere cu un prieten. Află că a
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
ca doctorul Dorn din Pescărușul care după eșecul piesei lui Kostia se apropie de el pentru a-și mărturisi tulburarea: "Mie mi-a plăcut, dar nu știu de ce". Incertitudine de spectator în fața unui eveniment care iese din norma comună, care sparge cadrele aliind erori cu reușite unice. într-o curte ascunsă în spatele Palatului, la 11 noaptea, ne reunim pentru un spectacol făcut de un actor congolez Dieudonné Niangouna. Fără scenă, pe pămînt, doar un cerc desenat de cărbuni de jăratic. Cărbuni
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
din Boston. Mișcările umede ale oamenilor strălucesc puțin și-apoi tresar din monitor. Deocamdată nimic nu va lua liniștea lucidă de metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se spargă peste celelalte străzi. De la Mânăstirea Dealu Din marele calm ce vine odată cu înălțimile - ploaia e psycho, ceața la fel. Foarte terne amândouă. Mânăstirea Dealu - de aici, de jur împrejur, câinii se strâng, din oraș în sat și invers. Se agită
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
fără a-i putea, de fapt, atinge. Într-o zi, mergând pe malul unei ape, mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în singurătate. Sufletul a devenit una cu zidul singurătății. Trebuie un suflet, altul decât al meu, care să mă ajute, prin iubire, să sparg zidul Dar nimeni nu pare dispus să ajute pe nimeni... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Cad stele, pe drumuri de lumină, punți între noi și dincolo. Drumul se sfârșește undeva, deasupra capetelor noastre, lăsându-ne
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]