11,560 matches
-
plopii foarte mari din preajmă, până În vârful acestuia. Numai că, spunea părintele Severin, rău a făcut că nu a zis la nimeni preotul acela (un preot-călugăr taciturn, o fire retrasă). Într-o seară, noul grădinar, descoperind trandafirul acela agățător și speriat de Îndrăzneala lui, de faptul că se urcase atât de sus, a tăiat floarea, considerând-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La neființă. Un gând care pe mine unul mă sperie instinctiv, făcându-mă, parcă, mai docil, mai vulnerabil, făcându-mă să-mi simt capul Într-un soi de lesă, acoperit de-o teamă cosmică. De teama inutilului, a zadarnicului... Încerc să mă acomodez cu ideea că va fi ceva cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trebui să mă port. Ce... La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un apucat În masa semicirculară. Și să strig isterizat. Recepționerul, un slăbănog cu față de iepure, apăru speriat din spatele unei uși. Mă cântări o clipă, apoi, luându-și mutra aceea profesională (de amabilitate Împinsă până la greață), Întrebă pe un ton care mi se păru ironic: Ce dorește domnul meu? „Domnul tău e-n cer, măi față de iepure!”, am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată: te rog să te liniștești! N au pierit toți bărbații din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta. Mâine dimineață, o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care te-a răscolit atât. Nu vrei să-ți dau un calmant, să-ți fac un ceai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ia înainte și ajunge mai repede în praf, ca o ploaie roșie ce cade din nasul lui borcănat. Se opri puțin când auzi zgomot în spatele său. Erau niște voci fără chipuri care murmurau, iar Robert nu înțelegea mare lucru. Se sperie c-au venit deja să-l ia. Sări din balansoar și se așeză pe vine pe o roată de cauciuc. Începu să numere furnicile care formaseră un șir indian în preajma sandalelor de vară. Apoi veni și Gabi să numere furnicile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat rău de tot. Am auzit ceva ca și cum s-ar fi ciocnit două locomotive, am vrut să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spunea să nu mă mai cațăr pe gard. Eu așteptam să plece. Bara de fier e tare și o să mă țină. Doamna Olga mă vedea și mă privea prin ochelari încruntată. Aceștia îi acopereau jumătate din față și uneori mă speriam de genele ce băteau din spatele sticlei. Nu puteam înțelege cum de vede tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu credeai că el a fost în stare să scrie ce citiseși tu până atunci. Apoi Edi intră în depresie. Lipsa de inspirație îl împinse într-acolo încât își tapetase pereții cu urșii panda dându-se în leagăn. Asta ne sperie și ne făcu să-l iubim și mai mult. Așteptam să vină într-o seară să ne citească ultima lui poezie, însă în nici una din seri Edi nu ne citi nimic. La un moment dat nu mai veni nici el
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
grăbit pentru că altcineva îl împingea de la spate, și se băgau unul în altul, cu tot cu valize, copii și saltele gata umflate, împingând-o pe Mara mai în spate, până ieși de pe peron. Pe Mara nu o mai durea capul, dar se sperie. Strânse mânerul valizei ca și cum ar fi strâns mâna doamnei Aurelia și simți cum i se face dor de ea. Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit de arbuștii de lângă pat. Voia să facă să înceteze ploaia, însă picăturile continuau să cadă și să se amestece cu alte picături și să formeze șuvoaie subțiri care în contact cu pielea se făceau albe, ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
primitor, iar nopțile precedente fusese nevoit să suporte răceala cimentului. Se aștepta să fie legat de pat, este o procedură obligatorie care se execută la toate operațiile cu anestezie generală. Lumina era puternică și îi deranja ochii, o clipă se sperie că nu va putea adormi, dar se liniști când îl văzu pe individul în halat alb cu o seringă în mână. Acum era convins că va adormi și va visa, nimic altceva nu mai avea vreo importanță. După execuție, unul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Woody Allen în The Red Rose From Cairo. De exemplu, Vera. Vera este un personaj interesant care cu siguranță ar atrage atenția multora dacă ar vedea-o plimbându-se pe stradă, în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să învinuiești pe nimeni. Știam cu mult înainte ca tu să-l vezi pe X pentru prima oară și să-ți vină ideea aceea năstrușnică. Într-un fel este și vina mea. Cred că excesul meu de sentimentalism te-a speriat și te a îndepărtat. Am vrut să văd ce faci dacă apare un alt personaj. — Ești supărat pe mine? — Nu aș avea nici un motiv. Iar tu acum ești un personaj real asupra căruia eu nu mai am nici un drept. Am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a cunoscut atât de bine. — Dar eu nu am nici un nume. Eu sunt naratorul. Credeam că v-ați dat seama până acum. Nu, n-am știut... Vera îl privi încurcată, neînțelegând rolul acestuia în povestea lor. Privirea lui rece o sperie... La revedere, domnule narator. În timp ce Vera alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la fișier, care a ieșit la pensie anul trecut pe caz de boală... Mai bem câte o cafea, ne mai ghicește în cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere! O dor cumplit picioarele, biata de ea, și nu poate să se deplaseze, dar vin fetele să o alimenteze cu știrile la zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum, dar, nu mai apucă. Un trecător, văzând pericolul, le sări în ajutor. Intră repede, până pe la genunchi, în apa al cărei nivel creștea vertiginos, îi apucă, pe copii, în brațe. Mama fugise dincolo de drumeag. Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu le-a mers. La el, regula a luat o întorsătură neașteptată. După ce ia lăsat, supraveghindu-i, din umbră, să-și facă din plin damblalele, a aprins, brusc, luminile, în întreaga casă. și a făcut să zurue, totodată, ceva, de speriat, în pod. Cagulații au intrat în panică, și s-au aruncat asupra părții din față a casei. Bineînțeles, că, după ce goliseră, putina, de milioane! Au dat cu capetele, cu trupurile, în filamentele montate, de bătrân, și ancorate puternic în streșinile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-o mâncăm. Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
brațe, o mângâia, peste tot, până ce ajunse la gât. Acolo a întârziat mai mult. și a strâns-o mai tare. și mai tare. și Țși a asfixiat-o. Distingând, printre aburii alcoolului și spasmele excitării, ce a făcut, s-a speriat. A învelit fata în cearșaf și a ascuns-o în subsolul blocului. Când a venit Maria s-a prefăcut că nu știe ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-ai să vezi. Unde? În șura ta. Veni. Ei?, întrebă Nicu Robustu, încă speriat de ce văzuse și avea să-i arate și vecinei. Aceasta primi vestea și privi ce-i arătase vecinul, cu un calm care pe el îl dezarmă. Nu te cutremuri?, a întrebat-o. Nu. De ce să mă cutremur? Este al treilea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dezarmă. Nu te cutremuri?, a întrebat-o. Nu. De ce să mă cutremur? Este al treilea caz, în șura mea. N-am știut. Cum să știi, dacă tu erai, pe atunci, la coasă, în satele de jos?! La primul m-am speriat foarte tare. Am crezut că mor de sperietură. și uite că nam murit. La al doilea mi-a fost așa și-așa. Dar erau numai câte unul. Bărbați, amândoi. Acum, că sunt doi spânzurați, ar trebui, dumnezeiește vorbind, să mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
existând , cu adevărat, printre cei vii. Râdeau, pe seama lui, si glumeau, lotcarii din micul port de mai la vale de Galați: bă, fraților, s-o știți de la mine, că, ăsta, de-i zicem noi Molocea, nu e-n stare să sperie nici măcar o muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o muscă i se așează pe față, i se plimbă, deși îl jenează, Molocea nu face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mult mă iubești! El intră. Fă-te comod, îl invită ea, vino lângă mine, și mă sărută, cât dorești, peste tot. Absolut peste tot? Da. Absolut peste tot. Începu s-o sărute. În scurtă vreme, simți că ia foc. Se sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere pe care se desfășoară amintita sărbătoare, oamenii cucernici, îmbrăcați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]