3,995 matches
-
pe pervazul unei ferestre din fața gării, când se întâmplau toate acestea. Cu mare frică, l-am luat de acolo și am trecut după clădirea gării, să nu fiu în fața rafalelor de puști automate. Lângă mine era un elev înarmat, mai speriat ca mine. Era doar un copil de circa 19-20 ani, cu AKM -ul atârnat de gât plin cu gloanțe reale. Mi-a spus textual, că un țigan, la fel de tânăr, i-a cerut să-i dea automatul să tragă el, căci
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
casa, camera, paturile noastre, totul. Huruitul devenea tot mai puternic mai neliniștitor... lugubru. Vedeam soba cum se înclina, către patul meu, troznind. Gioni a strigat: - Cred că ăsta-i cutremur! Repede! Să ieșim afară! Ilinca și Tina se aub strigând speriate: -Pe unde să ieșim? Nu putem trece la voi! Eu strig la ele: -Ieșiți prin coridorul vostru! Îdepărtați-vă de casă! Între timp, căutam aiurită papucii reușind cu greu săi pun din cauză că mișcările seismice erau tot mai puternice pe orizontală, cad
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcăm pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosferă, o iau sau nu. Aveam și am o mamă
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma. Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma.Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
meu eram tot cu mintea la joacă și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineața stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seara, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcam pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosfera, o iau sau nu. Aveam și am o mamă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
scap de clănțănitul dinților și de spaima ce o aveam știindu-i pe ăștia după mine iar soția să dus acasă la părinții ei pentru scurtă vreme. De multe ori când veneam spre casă treceam prin dreptul unei biserici, de speriat și hăituit ce eram îmi făceam cruce cu limba-n gură să mă ajute Dumnezeu. În această perioadă hotărâm ca eu și soția mea să ne cununăm la preot, zis și făcut, rugăm noi o pereche de nași să ne
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
făcut, curățenie, mâncare, iar seara pe la ora 21.30 intrase în pat, destul de obosită, fără nici un chef de nimic. A adormit cu televizorul deschis și, dintr-o dată, a fost trezită de niște zgomote puternice. A sărit drept în picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
A sărit drept în picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva, la o cabană în munți. Acele zgomote cumplite, continuau să tulbure liniștea nopții. Emanuela ascultă cu atenție, nedumerită și oarecum speriată. Auzi, deodată, un plânset de copil, apoi plânsetul se transformă în țipete, destul de puternice ori de aproape, ascuțite, ca din gură de șarpe! „Doamne Dumnezeule!”, își făcu ea cruce și fugi la ușă! O deschise și rămase stupefiată... Va urma
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
care a adus un destin tragic, familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul... - Radu! Radu! Ce este cu tine? îl întrebă o voce feminină speriată. Ce ai visat? - Nimic! N-am visat nimic! spuse el cu voce groasă, trezit în sfârșit, din somnul său adânc. - Dar erai agitat, speriat, dădeai din mâini. Ai și spus ceva, spuse Marina, soția. - Am avut un coșmar! Ca de
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
părinții lui Radu, despre accidentul făcut de tatăl acestuia, cu doi prieteni ai săi, care au fost victime. “Nu, nu vreau să ajung pe lumea cealaltă! Mai bine aștept autobuzul! De ce să mă grăbesc?” își spuse ea, și refuză politicos, speriată că bărbatul ar putea să nu-i accepte refuzul. Din spate, veneau agale tinerele profesoare de matematică, biologie și geografie. “Cred că astea or să vină sigur cu mine, în mașină” își spuse bărbatul și repetă invitația. Presupunerea i-a
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei, au observat
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în zăpadă. Tudorel era mai
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
după mai mult de 24 ore de liniște deplină. Anica, văzând o figură parcă cunoscut în apropierea ei avu deodată impresia că-și vede obrazul din luciul apei care înconjura fotoliul ei din golf. Superstițioasă se lipi deodată de Ionel speriată foc. - Am vedenii. Uite acolo fantoma mea! Dumnezeu mă pedepsește că am păcătuit. - O cunosc. Este o studentă la chimie în ultimul an ca și mine, dar eu devin agronom după cum știi. E chiar prietena colegului meu Ahmed. Dar uite
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
îmbarca? Între timp sosia Anei se apropie de grup. Ahmed, se grăbi să o prezinte: - Parcă Anica ți-ai spus numele. Dă-mi voie să ți-o prezint pe Miranda, logodnica mea și sora ta geamănă. Contrariate ambele fete, parcă speriate au dat un pas înapoi sincronizat. Ambele au vrut să spună ceva dar nu aveau glas. Băieții au respectat tăcerea celor două gemene, dar necunoscute una alteia. Încet grupul s-a apropiat de velier și s-au îmbarcat. Ionel preluă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
mai simpatic om de zăpadă pe care îl ridicase vreodată. - Am să îți spun Fulgușor, îi spuse copilul, aranjând crenguțele care ar fi trebuit să-i țină loc de păr făpturii de zăpadă. - Îmi place, se auzi un glas pițigăiat. Speriat, băiatul căzu grămadă în fața omului de zăpadă. - Tu... vorbești? Omul de zăpadă se scutură puțin, își așeză mai bine capul pe trup și zâmbi ștrengărește: - Vezi bine că da! - Of, frate, ce m-ai speriat! Cine a mai auzit ca
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
intrare, pe săniuța devenită nefolositoare acum. - E un labirint de tuneluri, zise Fulgușor privind galeriile care porneau din tunelul principal. Pe unde să o luăm? Țuchi sări în fața lor începând să se tânguiască cu glasul său ascuțit: - Moșul închis! Moșul speriat! - Ei bine, zise Ionuț, cel puțin se pare că în curând vom afla unde e Moș Nicolae. Ia-o înainte Țuchi și fii atent la drum. Tocmai când termină de rostit atenționarea, țupândăul țopăi pe o piatră care le stătea
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
și fost atacat de o bandă de golani de cartier pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește ! - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori. ********************************** Am bătut la o ușă și mi-a deschis un individ cu un ten palid, speriat, cu o țigară în colțul gurii - comisarul ! ... am constatat surprins - care mi-a luat totuși pliantul din mână, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
mai tare. Erau melodii în care notele se revărsau în cascade de vaiete sfâșietoare, prevăzând iminenta tragedie. Dar fericitul Tudorel cânta cu sufletul plutind printre stele : „Steaua sus răsare, ca o taină mare...” fără să bănuiască măcar ce-l așteaptă. Speriat, îngerul păzitor al lui Tudorel a zburat până la tronul împărătesc de unde blândul Iisus urmărea alaiul de nuntă al băiatului. -Doamne, apără-l pe Tudorel de haita hămesită! Gonește-i în cele patru zări ca să nu mai ucidă în noaptea asta
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
sfios după Tudorel la distanță de-o nuia. Deși...era obligat să meargă cam repejor pentru că băiatul, tot în salturi de bucurie și cântece o ținea : „Steaua sus răsare!...” Și tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare speriată. Iarăși a început să plângă cu lacrimi de gheață iar stelele și îngerii au reluat cântecele grave. Numai Tudorel plutea în extaz și saluta fericit copacii îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să-i spună de pericolul din spatele său. Iar el chiuia
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
mândră de conducător de triburi sălbatice, ca și cum ar ataca o gazelă din jungla sălbatică... și fetei i-a plăcut mult abordarea aceasta neobișnuită. De obicei, toți știau că-i fata ministrului și i se gudurau în jur, ca niște cățeluși speriați, să-i satisfacă toate voile... Bărbatul acesta, însă, era altfel decât cei cunoscuți de ea. Era sigur pe el, curajos... și lucirile din privirea lui sălbatică, ca a unui tigru sângeros, aveau în ele ceva fascinant, ceva deosebit... Fata nu
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Deodată, Ly simți dogoarea unor flăcări imense, ce spulbera vegetația din jur. Animalele fugeau înspăimântate. Focul îi înconjura pe el și pe Violeta. - Ai grijă! și se repezi să stingă flăcările ce cuprinseră hainele și părul Violetei. Ly se trezi speriat. Totul îi părea încă atât de real...flăcările, fumul... focul și frica... spaima incredibilă... Nu sunt în Africa! Dar ar fi fost mai bine dacă rămâneam amândoi acolo...”, gândi bărbatul. Aici, în România, s-a simțit totdeauna frustat. Pe stradă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
rapid acasă. Era îngrijorat pentru Elisa și pentru fiica sa. Dar acestea aflaseră deja vestea și împachetau de zor lucrurile. - Vin rușii! Sunt la câțiva kilometri! Se văd deja, se auzeau de afară strigăte disperate. - Dar unde mergem? întrebă Gertrude speriată. - Veniți la mine, în Timișoara! Este un oraș cosmopolit, ca și Cernăuțiul! O împletire armonioasă de diferite naționalități, religii. Oamenii sunt la fel de buni, sociabili și de toleranți unul față de celălalt! Satul meu este la câțiva kilometri depărtare. Iar rudele mele
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]