2,618 matches
-
a dezlega norocul, cucul își asumă propria soartă, de veșnic călător solitar: "Săracul cucul bătrân, / Și-a lăsat puii de chin / Ș-a fugit la Rusalim. Ș-a găsit o păsărea / Ș-a zis că i-a hrăni ea, / Cu spicuri de pe ogoare, / Cu apă de la izvoare. / S-a întors cucu-ntr-o vreme, / Săracii, puiuții nenii! / Cum trăiți în câmp cu piele! / Da noi nu ț-om zice nene, / Că ne-ai lăsat fără pene, / Da noi nu ț-om
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
râu și aruncă boabele pe apă. Fetele și feciorii se spală și încing o horă, cântând: "Bună dimineața, apă rece, / V-am adus puțin grâu, / Pentru pasărea care roagă pe Dumnezeu, / Care roagă pe Dumnezeu să rodească grâul, / Să fie spicul ca brâul preotului / Și snopul ca preotul."319 În preajma solstițiului de iarnă, pasărea-suflet din colinde este reprezentată ca simbol al comuniunii dintre pământesc și ceresc: "Voi, sfinților, stați aici, / Eu mă duc cu îngerii / Pe cărarea-ntr-aurită. Unde raiul îi gâcit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dragoste, asupra cărora se apleca tatăl meu, mai ales pentru că unele erau frumoase melodii românești, romanțe, așa cum este “Numai una” și pe care, cu ocazia sărbătorilor mă punea să o cânt: „Pe umeri pletele-i curg râu, Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins la brâu, O pierd din ochi de dragă. Si când o văd, mă-ngălbenesc Si când n-o văd, mă- nbolnăvesc, Iar când vin alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă...” Această
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la masa întinsă-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu așteaptă, că lumânarea pe flacăra ei piere, că nu ne mai temem de doamna idealizată filozofie. Un poem realizat este cel închinat ovăzului: "Un poem pentru tine/ Ovăzule/ toți cântă grâul și porumbul toți te-au uitat/ Ovăzule blând spic nordic tain al cailor." "În turn" și "Cum te cheamă" sunt poeme notabile, ele ne trimit tot la ceea ce era valoros în "Patimile după Bacovia": "Tu purtai odată un capot de origină divină/ înăuntrul lui mă așteptai, pe masă cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos, senzual, încărcat de materie, pământul este gras, valurile unsuroase, spicele cu țâțele pline de colastră. Uneori, asistăm la plecarea pământului spre alte lumini; atunci, se desprind din țarină dragostele oprite, sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos, senzual, încărcat de materie, pământul este gras, valurile unsuroase, spicele cu țâțele pline de colastră. Uneori, asistăm la plecarea pământului spre alte lumini; atunci, se desprind din țarină dragostele oprite, sufletele fraților ce s-au ucis, pietrele de răzoare. Participăm la o moarte organică a lumii satului, a țărânei și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fenomene ale naturii sau unor idei ori entități abstracte. Ca și celelalte figuri de gândire, personificarea se poate realiza printr un epitet, o comparație, metaforă, metonimie etc.: Doamna mărilor șia nopții varsă liniște și somn. (M. Eminescu); O vorbăși trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
avea copii gemeni. Lucruri îngemănate să nu mănînci, că faci copii gemeni. Femeia însărcinată să nu mănînce două poame crescute în pom lipite una de alta, căci va face doi copii gemeni. Se crede că dacă mănîncă o vacă două spice de gemene va făta doi viței. Femeile nu mănîncă nicicînd un ou de găină care are două gălbănușuri, c-apoi ar avea gemeni. Copiii gemeni pot face multe lucruri bune, pot ajuta la diferite boale și au puterea de a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
copii. Cînd seceri la grîu, să lași un peticel numai cît cuprinzi cu brațul - numit „barba lui Dumnezeu“ - în mijlocul lanului, că așa e bine. Să atîrni totdeauna trei ori nouă fire de grîu la icoană. Unii oameni pot împleti frumos spice de grîu; împletite ori nu, ele poartă numele de „barba lui Dumnezeu“. Cele din urmă spice de grîu se numesc „barba popii“. Femeia care pune mîna pe grîu sau pe făină trebuie să fie curată, adică să stea o vreme
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lui Dumnezeu“ - în mijlocul lanului, că așa e bine. Să atîrni totdeauna trei ori nouă fire de grîu la icoană. Unii oameni pot împleti frumos spice de grîu; împletite ori nu, ele poartă numele de „barba lui Dumnezeu“. Cele din urmă spice de grîu se numesc „barba popii“. Femeia care pune mîna pe grîu sau pe făină trebuie să fie curată, adică să stea o vreme departe de bărbat. (Gh.F.C.) Grîul l-a dat Dumnezeu. (Gh.F.C.) Grîul este bun contra farmecelor. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
grăunțe, se aruncă în drum, ca vîrful ciucălăilor, în vara viitoare, să fie bătut ca drumul. Dacă la prășit ies și fire cu frunze albe, să le lași, că-s a noroc. Se zice că popușoieșii* care se fac pe spicul păpușoilor ar fi împrumutul stăpînului care, împrumutînd păpușoii, a dat mai mulți înapoi, din care cauză prisosesc păpușoii. Dacă la cules găsești știuleți roșii e semn de mare rușine. Păpușoiul roșu e bun de dat la vacile ce se năcăjesc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se îngroapă la capul locului, zicîndu-se: „Nu îngrop boabele, ci ciorile, să nu mănînce porumbul.“ Bunavestire se zice că este ziua paserilor, în care se poate ara, nu însă și sămăna, căci la din contra, paserile ar mînca pînea de pe spic. Se crede că dacă în acea zi va răsări soarele dis-dimineață primăvara va fi timpurie. Nu sămăna cînd e lună nouă, că atunci numai crește, dar puțin rod aduce. Sămănatul se începe cu ochii închiși, ca paserile așa să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în acea zi va răsări soarele dis-dimineață primăvara va fi timpurie. Nu sămăna cînd e lună nouă, că atunci numai crește, dar puțin rod aduce. Sămănatul se începe cu ochii închiși, ca paserile așa să nu vadă grăunțele pînii de pe spic, cum nu vede sămănătorul cînd începe a arunca sămînța. Cînd te duci să sameni în grădină, să nu pui sămînța pe pămînt nearat, că se fac păstăile teioase*, ci s-o pui pe pămînt arat, că atunci îs fragede. Pentru ca
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aripi (a) - a se îmbolnăvi arnici - ață colorată de brodat astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat - tuberculos azimă - turtă nedospită B babiță - diaree baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi, semn bîigui (a) - a rătăci bîrdan - bută, burduhan bîrneț - cingătoare în jurul capului blajini - neam de oameni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mărit (de) - de măritat mătăuz - mănunchi de busuioc megieș - vecin melesteu - mestecău, făcăleț de amestecat mămăliga melițoi - unealtă de zdrobit milă - unitate de lungime (1609, 3 m) minciunoasă - rămășiță de la firele de tors miroi - miri mirtă - mirt mișună - grămadă de spice mîntuș - mihalț; pește mic mîțișor - ramură de salcie înflorită moghilă - movilă molășniță - vreme călduță, cînd se topește zăpada moliftă - molitvă, rugăciune moloșag - moină moroi - strigoi, vîrcolac moșinoi - mușinoi, mușuroi, fur nicar mreajă - unealtă de pescuit murgit - amurg muruială - terci muscă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
an, chiar și după sezonul normal. Îngrășăminte verzi: Îngrășămintele verzi sunt materii vii care cresc fertilitatea solului printr-un aport de elemente minerale, împiedicându-le eroziunea. Hrișca, meiul și raigrasul sunt îngrășăminte verzi. Ele trebuie îngropate toamna înainte de a forma spicul; iarna se descompun. Gunoiul de grajd și compostul sunt și ele îngrășăminte verzi. Înmugurire: Desfacerea mugurilor. Această perioadă precede dezvoltarea frunzelor. Învelire: A întinde un strat de gunoi (frunze moarte, coji, compost, iarbă tăiată, cetinăă la baza plantelor pentru a
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
from Iasi, given the final practical goal of the work. The appearance of innovations is related to the genesis of the humankind itself. Either a result of pure chance or of long studying, inventions are meant to ease or simply spice our daily life. Life quality and the future of a nation nowadays rest in the orientation towards the research- development-innovation policy and towards the development of an authentic national and European market of research-development-innovation. The objectives of this paper follow
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
istoria mitică a răpirii Persephonei, fiica Demetrei, de către Hades. Demetra (pămîntul mamă) este divinitatea care veghează asupra fecundării terestre și sezoniere, adică a ciclului anual al însâmînțării și recoltării: bobul trebuie să fie îngropat în pămînt ca să se transforme în spic și în pîine, care constituie darul Demetrei. Cicul sezonier al însămînțării și recoltării este cel care devine centrul misterelor de la Eleusis datorită faptului că el poate simboliza soarta dorinței pămîntești: refularea și sublimarea ei. Iată ce relatează mitul: Hades, divinitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
intervenția lui Zeus (Soarele), Hades este constrîns să renunțe parțial la prada sa. Persephona (care reprezintă la nivelul mitului agrar bobul îngropat) părăsește timp de o jumătate de an locuința ei subterană: protejat de pămîntul-mamă și de soarele-tată, bobul devine spicul care le asigură oamenilor hrana pămîntească, satisfăcîndu-le astfel nevoia cea mai firească. Conform acestei semificații, cea mai primitivă care corespunde unei prime faze agrare mitul simbolizează binefacerile materiale și celebrează darurile pe care le primește omul de la pămîntul-mamă și de la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simboluri ale hranei sufletului și spiritului, adică simbolizează condiția productivității (fecundității) sufletului și a spirtului; condiția (hrana) sublimării și a spiritualizării. (Eroul mitului creștin își spune el însuși "pîinea vieții", deoarece adevărul lui constituie hrana sufletului și a spiritului.) Deverind spic, bobul, simbolizat de soarta Persephonei, are și el această semnificație spirituală. Sensul moral este inclus în mitul răpirii, deoarece Demetra nu simbolizează doar fecunditatea sezonieră a pămîntului, ci și dorința pămîntească. Mitul devine astfel capabil să exprime cele două "aventuri
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conștientă, prea ușor multiplicată și exaltată, "Persephona", care este din cauza aceasta expusă pervertirii subconștiente (răpirea), ceea ce include capacitatea virtuală de o para prin reacția opusă: sublimarea supraconștientă. Aventura Persephonei conține aceste două posibilități: răpirea simbolizează refularea, iar renașterea (învierea) Persephonei (spicul) dorința provocată de refulare datorită reacției spirituale (grație ajutorului lui Zeus): conștientizarea erorii și a culpei. Pentru a înțelege perfect aceste relații,fundamentale atît pentru mit, cît și pentru viață, este indispensabil să ținem cont de funcționarea psihicului: dorința umnă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conștient și a-l întări, era cu atît mai capabil să șocheze și să inspire supraconștientul psihicului mai primitiv, dar și mai sugestibil din punctul de vedere al sublimului. La Eleusis, inițiatului pregătit de învățăturile preoților îi erau arătate trei spice. Învățătura se referea firește la mitul Persephonei, care era de altfel înconjurat de o serie întreagă de episoade mitice, variante ale temei centrale 28. Ostentația celor trei spice nu ar fi avut nici un sens dacă nu ar fi constituit o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sublimului. La Eleusis, inițiatului pregătit de învățăturile preoților îi erau arătate trei spice. Învățătura se referea firește la mitul Persephonei, care era de altfel înconjurat de o serie întreagă de episoade mitice, variante ale temei centrale 28. Ostentația celor trei spice nu ar fi avut nici un sens dacă nu ar fi constituit o concentrare simbolică a sensului inițierii, sens care (făcînd abstracție de dogmatizarea pe care o suferă orice religie oficială) nu se putea referi decît la transformarea simbolică: grîu-pîine-hrană a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]