5,679 matches
-
din nou. Putea să jure că este privit. Un al șaselea simț îl punea în gardă, atenționându-l că este supravegheat. Inima începu să-i bată în piept cu putere, în timp ce un fior i se scurgea în jos pe șira spinării. Strânse cu putere în pumn creanga pe care o culesese de pe jos ca să se ajute la mers. Nu era nici prea groasă și nici suficient de lungă ca s-o poată folosi drept armă. Nu credea că i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șaselea simț îl punea în gardă. Numai că de fiecare dată pericolul era real sau măcar previzibil iar el bănuia direcția din care acesta putea să vină. Gheara de gheață care i se așezase între umeri începea să coboare pe spinare în jos. Nu mai stătu pe gânduri, se hotărî să ia taurul de coarne și porni în jos pe drumul pe care venise. Se opri preț de câteva clipe imediat ce trecu de linia copacilor, numai cât să i se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua să cadă fără încetare. Era deja ud până la piele, șiroaie de apă i se scurgeau pe spinare. Ceața se întinsese deja ca un covor subțire peste tot în jur. Îi era tot mai greu să vadă pe unde calcă. Apoi, din direcție opusă celei în care se deplasa auzi din nou vocea. Nu distingea cuvintele dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
indiferent, văzu totuși în ochii femeii aceeași strălucire stranie pe care o mai observase sus pe platou cu o zi în urmă. Stai și tu pe aproape! cedă Calistrat. Negreșit va fi nevoie și de ajutorul tău. Bătrânul își îndreptă spinarea și se apropie cu pași mari de ușă. Luă de acolo toiagul și reveni la locul lui pe laviță lângă polițist. Aceeași lumină ciudată sclipea și în ochii bătrânului, dar se stinse imediat ce se așeză. Încet, Toma își revenea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe ea. Trunchiul gros se arcuia sub greutatea bătrânului, dar acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în pericol. Din păcate nu știa ce să facă, cum să se apere. Prima reacție era să o ia la sănătoasa dar bănuia că ar fi fost o greșeală capitală. O sudoare rece prinse a i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Să știi că așa am să fac! spuse Cristian ridicându-se în picioare. Foarte bine, numai nu uita că noaptea e aproape! se ridică și Calistrat de pe laviță. Dacă vrei să accepți un sfat de la mine, îl bătu amical pe spinare bătrânul, în timp ce îl petrecea spre ieșire, du-te și te odihnește, încearcă să mai furi câteva ore de somn! Ne vedem tot așa ca și ieri seară, strigă apoi din ușă în urma inspecto rului. Odată ieșit din curtea bătrânului, Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și pornise în trombă spre locul în care trebuia să se întâlnească cu Moș Calistrat. Își șterse fruntea cu batista. Deocamdată nu-i era frig, dimpo trivă, transpirase chiar. Tricoul subțire cu care se îmbrăcase dimi neață, era ud în spinare. Însă noaptea stătea să vină iar dacă pe deasupra mai și începea să plouă, i-ar fi prins bine o haină mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră acasă, în graba cu care plecase, uitase să le mai ia. Când văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era în regulă, se aștepta ca totul să se petreacă la fel și acum. Oare de ce nu se întâmpla acest lucru? Fără nici o îndoială vâlva știa că ei se află acolo dar nu voia să îi atace. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se afla bestia, așezându-se astfel între el și aceasta, se gândi Cristian. Urmărea marginea vâlcelei, răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum se rostogolea la vale pe malul înalt. Ei, e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moșule, interveni Ileana hotărâtă, nu contează cât e de greu! Trebuie să facem orice ne stă în putință ca să scăpăm de vâlvă. No, d'apoi sigur că da, domniță, doar e de la sine înțeles că tu ai să cari în spinare sacii ăia de azotat! Eu credeam că ne-am putea ajuta de toiag, spuse Cristian, încercând din nou să calmeze spiritele. Măi omule, se întoarse Calistrat spre inspector, eu încep să cred că ar trebui să mă las de meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
camera de control, crupierul nu putea interveni nici dacă ar fi vrut. Pierderea cazinoului era substanțială, de fiecare dată când numărul ales ieșea câștigător, miza se înmulțea cu treizeci și cinci. Privind la grămada adunată în fața bărbatului, Boris simțea fiori reci pe spinare. Nici nu știa dacă la casierie sunt destui bani ca să poată schimba jetoanele acestuia. Urmăriseră împreună pe ecran schimbul de crupieri și jocul care se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fel încât să alunece cu picioarele înainte. Se temea ca în cădere să nu se lovească cu capul de vreun bolovan ori de cine știe ce alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zei ori cine știe ce altceva. Se întoarse și ridică privirea spre steiul uriaș de piatră sub care se afla. Ce a vrut să însemne asta? murmură el. Ce ați vrut să-mi spuneți? Așteptă câteva clipe dar, în afară de un fior pe spinare, care fără îndoială nu avea nimic de a face cu zeii, nu se petrecu nimic. Desigur că nici Cristian nu se așteptase în mod serios la un răspuns dar dacă atunci s-ar fi întâmplat ceva, orice, nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și începu să se cațere. Își găsi un post de observație între două ramuri groase ce se bifurcau la vreo șapte metri deasupra solului. Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pas în față, împingând cu putere ușa după el. Acum stătea cu spatele la umbra întunecată de lângă zid. Boris era cu mai bine de un cap și jumătate mai înalt decât victima sa. Trase adânc aer în piept și se repezi în spinarea lui Calistrat. Îi cuprinse capul cu ambele mâini, întorcându-l puternic spre stânga. Luat pe neașteptate, moșneagul reacționă exact după cum se așteptase ucigașul: se propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se putea ajuta de el. Se opri și coborî pleoapele. Strânse cu putere toiagul și își imagină că se află lângă Simion Pop. Senzația de plutire îl făcu să se dezechilibreze ușor. Deschise repede ochii, la timp pentru a vedea spinarea bătrânului la numai o palmă în fața sa. Ce s-a întâmplat? tresări acesta. Nu mai fă lucruri din astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puterile atunci când Ileana îi spusese că Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsase să vorbească până la capăt, dar pe Godunov îl mai înspăimânta ceva. Dacă într-adevăr era un animal, ce mâncase acesta până ce îl sloboziseră? Ce animal putea răbda de foame atât de mult timp? Fiori reci i se scurgeau pe spinare, numai la acest gând. Nu era decât o singură explicație. Ceea ce stârniseră ei în adânc nu era ceva pământesc, nu venea din lumea noastră. Din nou își aminti de Calistrat. Era convins că bătrânul știa foarte bine ce se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o văzuse prelingându-se de-a lungul peretelui de sub el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam, asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața sa. Tot aerul ieși din plămânii lui Godunov, care icni de durere și nici nu-și dădu seama când cătușele i se închiseră în jurul încheie urilor. Pop se apropie de cei doi și îl bătu pe umăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]