2,860 matches
-
că au parte de încă o primăvară. Deși sunt și oameni ce uneori fiind cuprinși de necazuri nu mai văd frumusețea acestui anotimp. Alții deopotrivă în mijlocul necazurilor ce le au, se retrag în natură pentru a contempla primăvara în toată splendoarea ei, și așa sufletele lor se ușurează de tot greul vieții. Sub lumina maiestoasă a soarelui, într-o frumoasă dimineață de aprilie pe străzile unui oraș din România înaintau doi tineri. Tânăra avea în jur de optsprezece ani, era frumoasă
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
creațiilor realizate de către Grigore Popescu - Muscel și descoperim creația unuia dintre cei mai străluciți pictori muraliști din istoria artei și culturii românești moderne. O îmbinare cu totul aparte de tradiție și inovație, de experiență și cultură, de rigoare dogmatică și splendoare inventivă, de lirism confesiv și rigoare compozițională, de forță expresivă și capacitate de atracție caracterizează pictura artistului Grigore Popescu - Muscel. La loc de frunte în ansamblul picturilor murale din Catedrala Sfintei Mănăstiri Lainici sunt ciclurile Viața și faptele Sfântului Cuvios
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Patriarhiei și, mai ales, imensa frescă din sala de concerte a Ateneului Român din București, operă reprezentativă a artei românești și europene” (pag. 170). În cele ce urmează vom spicui din afirmațiile Profesorului Mihail Diaconescu cu privire la arta portretului, revelată de splendorile picturilor murale ale lui Grigore Popescu - Muscel: „Este necesar să subliniem în mod deosebit faptul că pentru orice artist plastic, indiferent de stilul și epoca în care se înscrie, portretul rămâne una dintre cele mai complexe și mai dificile probe
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Starețul Mănăstirii Lainici - toate aceste momente și evenimente desfășurându-se în „Duminica Tomii” - 03.05.20111, sub înaltul patronaj al Preafericitului Părinte Daniel - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române - este, pe de o parte, cea mai profundă și mai nuanțată analiză a splendorilor murale, prin care marele pictor Grigore Popescu - Muscel s-a impus, iar pe de alta, o mărturie necesară despre comorile de frumusețe, create sub cerul sfânt al Ortodoxiei Românești. De aceea credem că Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu Popa - Arhiepiscopul Craiovei
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
cu bezele, Că nu-i minte înzestrată, Și nici inimă de piatră... Să nu o dorească,-ndată Pe mândruța înfocată. ..................................... Cizme strânse în picioare, Cu buline pigmentate... Era foarte-atrăgătoare! Fusta descheiată-n spate, Când piciorușul lăsa... Să se vadă, o splendoare! Nu știu cin’ n-o admira Pe mândra ciocănitoare? Pieptul scos ieșea din cupe, Trenă neagră-n evantai; Se mișca în horă, iute... Să ții ritmul nu puteai. Cioc-cioc! Dansa cu foc, Inimi multe-a cucerit; Lângă ea nu prindeai
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
Articolele Autorului http://www.trilulilu.ro/ionela 1961/e498bb57b56427 Urmând doar firul vieții Eu caut nu știu ce... Știu bine că există, Dar parcă tot nu e. Livada îmi închină Mereu parfumul ei Și-o creangă îmi anină În păr, doi mugurei. Splendoarea mă cuprinde Și iată că găsesc Pe fața primăverii, Un zâmbet îngeresc. O iau la braț cu mine O plimb senină-n vremi Până când toamnă lină, La tine, tu mă chemi. Referință Bibliografică: La braț cu primăvara / Ioana Voicilă Dobre
LA BRAŢ CU PRIMĂVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359119_a_360448]
-
păcatul, mâna destinului. Și că ea era nevoită să aleagă și să renege, condamnând prin ignorare. Era nevoită să aleagă și alegând... să ucidă. Să ucidă clipele pe care nu le putea cuprinde și nu le putea salva. Și privind splendoarea luminii din jur, o cuprindea acel simțământ nedefinit, ca și cum... ca și când... în splendida strălucire care o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
de unde și până unde această concluzie? Sigur, semnul de interdicție există...și are capete bifurcate ca limba biblicului... Dar asta a înfricoșat și a împiedicat cumva lăcomia cu care mâna Evei s-a întins spre ispititorul fruct ce-și legăna splendoarea pe ram? Și-apoi, unde ar mai fi plăcerea, dacă totul ar fi permis? Eu cred că am identificat corect acea nevoie a omului de a rupe lațurile interdicțiilor, de a deveni liber. Și cred că am reprezentat pe măsura
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
-le, aproape, de-un cleștar, În lacul nevăzut discut cu Absolutul... AȘ SCRIE NU IMAGINI... Aș scrie nu imagini, nici fantasme- Realii, care umblă printre noi, Trădările, iubirile nefaste, Sunt o alegere a fiecăror doi; Aș scrie gânduri, numai din splendoare, Și triumfale aplauze n-aș cere, Dar știu că lumii îi este oroare, De tot ce astăzi moare... Aș scrie despre frumuseți cu nuferi, Când lacurile străjuiesc în noapte, Dar văd, cum verdele în pietre zace, În codrul, alteori patern
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
fiică de țărani înstăriți care trăiau din roadele pămăntului lor, pierduse și ea zestrea de pămănt de la părinții ei, fiind nevoită să lucreze și ea la stat pe un salariu mic. De cănd mă știu, am adorat natura cu toate splendorile ei și, adesea, mă plimbam împreună cu un grup mare de copii din comună, în pădurile din împrejurimi, în satele din jur și chiar în grădina casei mele, o grădină imensă, contemplănd tot ceea ce mă înconjura și rămăneam uimită chiar și
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
într-o agitație continuă, viața de zi cu zi e o cursă, ne împinge de la spate, ne obligă să fim mereu în alertă, si ne dă prea puțin răgaz să observăm, să simțim cu întreaga noastră ființă lumea în toată splendoarea ei... clipele trec și înțelegem, poate prea târziu, ca țintă e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricica... ce vezi? Piatră? Fisură de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci
CARPE DIEM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340333_a_341662]
-
o fermecătoare poveste, trăită, reală și completă, a cărei frumusețe este aureolată de autenticitate. Sinceritatea scriiturii este firul auriu care strălucește în țesătura tuturor poeziilor sale. Este, dacă vreți, leit-motivul întregului volum, care ne permite să-nțelegem valoarea poemelor, cheia splendorii acestor versuri. Înzestrat cu un talent de excepție, poetul George Nicolae Stroia are un suflet delicat, ca o frezie, cu misterioase nuanțe și un parfum subtil. Dar el este un poet astral, veșnic zburând prin infinitul universului, însetat de lumina
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
Razele pure se desprind ușor/din aura ce te-nconjoară./ Pe lacul înghețat roiesc licurici/ Cu mici scântei în seninul nopții./ Zăresc aurorele timpurii ale existenței”. Iubirea romantică față de iubita (tot mai conturată), se manifestă plenar, într-o risipă de splendori stilistice, în poezia „Dar”: „Ți-am dăruit flori/dar frumusețea ta pare că le veștejește./ Ți-am dăruit cerul/ dar infinitul inimii tale îl făcea să pară mic./ Ți-am dăruit o stea/dar părea o scânteie din aura ta
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
cel care primise înalta funcție de șopteriu al curții. Marele Șopteriu, la rândul său, îl informă discret pe rege de faptul că el a aranjat, cu multă diplomație, pe la toate curțile Europei ca să fie trimis un mare profesor doctor aici în splendoarea inegalabilă a Primei Curți. Regele dispuse aducerea doctorului, din motive lesne de închipuit. Precum bine știm, nu există rege care să nu fie bolnav copt și foarte interesat de orice fel de doftori, vraci, vrăjitori sau simpli otrăvitori de profesie
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Atât doar sânt: CĂLĂTOR, TRECĂTOR PRIBEAG PE PĂMÂNT! M ĂR T U R I S I R I Toate anotimpurile pe meleagurile Țării de Sus au o splendoare, un farmec aparte dar, primăvara, doar ea, când vine cu miracolul ei și urcă seva în „descărnatele crengi cenușii” cum spunea poetul Nicolae Labiș, în toată ființa mea simt o puternică revigorare. Dulci fiori și o chemare din adâncuri mă
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău luminat se cască la câțiva pași în față. Prăpastia e nu numai o ruptură în spațiu, ci un loc în care timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții de primăvară, păsări vorbărețe, un pat de albie secat, dar încă jilav, șerpării, pereți de loess intens însoriți în care se cască grote inaccesibile, crengi care se mișcă
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
frați ai lui. Oameni de interbelic, oameni născuți în ‘20,’ 21 și ‘26, o tripletă aș zice de aur. De oamenii ăștia voi fi îndrăgostit zece vieți, în caz că mai există și următoarele nouă. Aveau un asemenea spirit de libertate, o splendoare a inteligenței, umor turbat, un farmec pe care nu prea l-am întâlnit pe lumea asta. Și mama mea, prin ei, și ea. Dar, totuși, aș zice că ei au fost marii maeștri ai copilăriei mele și de la ei am
Am primit în dar de la familia mea libertatea. Lucrul ăsta nu are preț pe lume () [Corola-blog/BlogPost/338341_a_339670]
-
infinituri și cum desenează pe pământ și pe apă ce abia a mai rămâne din ce a fost sfânt?!”... Sigur că da! Nu?...Da, iată, o tanti oarecare scutură preșul pe geam. Strig: „De ce scuturi, doamnă? Chiar nu vezi câtă splendoare și cât diafan? Chiar nu vezi câtă elegie în alb? Și ce unică invazie de fluturi? Chiar nu vezi cest frumos gratis? Chiar îți scuturi gunoaiele pe așteptarea mea la pian?”... Mă opresc. Sunt tocmai la capătul rochiei fără sfârșit
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
ceea ce face un om pe pământ care să fie comparat și să poate fi înțeles cu adevărat. De aceea, de-a lungul istoriei aviaței, nu au existat în lume cinci oameni care să poată descrie zborul în toată minunăția si splendoarea lui. Din fericire noi avem un pilot militar care a scris despre fascinația și frumusețea zborului și acesta a fost căpitanul Doru Davidovici de la Barcea (Dumnezeu să-l odihnească!) De la manșă la altar A fost voia Bunului Dumnezeu și Maicii
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
unei apariții onirice: „Abia atingi covorul moale,/ Mătasa sună sub picior,/ Și de la creștet până-n poale/ Plutești ca visul de ușor.” În mod evident, Mihai Eminescu dispunea de un întreg arsenal de instrumente poetice ale portretizării, căci el trimite la splendoarea sculpturală a frumuseții feminine întruchipate de antici, portretul adoratei completându-se la fiecare strofă cu noi elemente:” Din încrețirea lungii rochii/ Răsai ca marmura în loc/ S-atârnă sufletu-mi de ochii / Cei plini de lacrimi și noroc.” Apariția ei aduce
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
naturii care ți-a permis să obții un cactus fără țepi și comestibil, să determini creșterea a două fire de iarbă acolo unde înainte nu creștea decât unul sau să altoiești plantele pentru a obține noi flori de o mare splendoare. - Napoleon, doresc să îmi transmiți minunatul tău talent de a-i inspira pe oameni, făcându-i să acționeze în direcția dorită de tine, spiritul credinței tale de neclintit. - D-le Paine, doresc să îmi transmiți libertatea gândirii, curajul și claritatea
Câteva selecții din cartea: Aur curat pentru învingători, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339271_a_340600]
-
mult) s-a sălășluit răul în noi, încât am devenit mai fără de minte decât animalele; pentru că dacă acelea fac împreună cu cele de aceeași rasă o turmă, noi purtăm războiul cel mai nenorocit împotriva alor noștri.” Iată prostia mea, în toată splendoarea ei. Iată cât de mult balast (maculatură) al unui sfânt trebuie să citesc ca să ajung la motivul adevărat pentru care am fost înțepat de o zburătoare în fața mănăstirii lui Dumnezeu: nu am ajutat un biet cărăuș să își ridice animalul
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
interes pentru personalitatea și opera poetului regizor mult mai timpuriu, anume din anii când Radu Stanca, poposit în cetatea Sibiului, devenise regizor. Figura enigmatică a poetului și omului de teatru stârnea curiozitatea liceenei de atunci, care se simțea fascinată de splendoarea spectacolelor acestui singular prestidigitator al actului scenic sibian, pe cât de complex, pe atât de original. Venind apoi la Facultatea de Litere din Cluj, autoarea urmărește, timp de doar câteva luni, prezența regizorului mutat împreună cu soția sa la Teatrul Național al
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
aplicând-o, nu face decât se devieze atenția, căci nu e o poezie de dragoste cum nu e nici un document sau mărturie a epocii sale. Câtă durere la constatarea autorului că cei mai mulți iau cuvintele ca ceea ce sunt, ignorând tonul - iată splendoarea contradicției! Revoltându-se împotriva tendințelor literare și cele artistice de a căuta mereu nou expresii, pleacă în această vânătoare a simplității limbajului doar ca să ajungă să se revolte împotriva percepției prea imediate a acestuia de către cititorii săi. Cazul lui Pasternak
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. Suna prin crengi c-un freamăt lung/ Septembrie pierdut în zare/ Prin negura răcelii vechi/ Cu bucuria ce tresare.// (Septembrie
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]