5,409 matches
-
de ovăz pe care-l bagă în sticlă. Când ajunge acasă, îl ia Casandra în primire că unde ai stat, că eu sunt bolnavă și te aștept cu descântecul. Îi spune că lelica era plecată și când a venit a spusă că ești deochiată și te-a descântat; gustă din sticluță de două ori, îți faci cruce în cele patru părți, iar cu restul te speli și a zisă că-ți trece. Eu m-am dusă în grădină, mi-am căutat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dispersarea locuințelor, distanța față de oraș (36 km); 2) Absența telefonului care era la Sfatul Popular, Primărie, cum și s-a zisă iar din 1968, telefon cu manivelă, se apela oficiul Secuieni și apoi se vorbea cu Bacăul! Este bine de spusă că salariul medicului era de 1400 lei, plusă un spor, o prim de 400 lei pentru condiții grele; un profesor avea atunci 1150 lei pe lună!, pe pământ era mai puțin! Cea mai mare problemă și greutate a unui medică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sufletul revoluției de la 1848, analizând „Mersul revoluției la români”, sublinia că românii mai aveau de făcut două revoluții: una pentru unitate națională (Unirea) și alta pentru obținerea independenței. Împroprietărirea țăranilor la 1864, prin eliberarea lor din clăcășie, mergea pe linia spuselor lui Nicolae Bălcescu: dă-i țăranului o țară, o bucată de pământ, ca să aib și el țară, și să-i poți spune du-te și mori pentru ea. Pentru țăranii din comuna Filipeni, au vorbit la Unire și la marile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să nu-i fac jocul. Pe de altă parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avut bunătatea să ne lumineze cu lumina lor, nu mi-am dat eu seama de vreo idee care să merite să fie luată în considerare pentru mai mult timp decât cel necesar pentru a o asculta, Lumina cu care, conform spuselor dumneavoastră, oi fi luminat vreodată cu bunătate acest consiliu, nu era o lumină a mea, era cea a legii, nimic altceva decât lumina legii, răspunse ministrul justiției, Iar în ceea ce privește umila mea persoană și partea care îmi revine în această generoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva, dar se abținu să Îl mai urmeze atunci când se auzi strigat pe nume, În gura mare. Se răsuci, Încercând să vadă dincolo de Îmbulzeală, și tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai cu seamă. Uneori reparându-le acele imperfecțiuni pe care acești oameni mari le-au neglijat. Și am căutat să răspândesc această cunoaștere de la catedră, Însă fără succes. Drept dovadă, iată că numele meu vă spune nimic! Omul Își Încheiase spusele cu un zâmbet vag și amar. Cicatricea Îi apăru și mai evidentă. „Un astronom”, se gândi Dante, surprins de coincidență. Pesemne căpătase un aer perplex, fiindcă celălalt zâmbi. - Dacă te Întrebi ce fac În orașul dumitale, e vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cardinalului de Acquasparta reprezentantul papei În oraș. Auzi din zbor un râset și ceva rostit printre dinți de către doi oameni din fața lui care, judecând după veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
comentarii zeflemisitoare cu glas scăzut. Dante se rezemă iarăși de perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna lui Dumnezeu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i orbi pe condamnați dintr-o singură lovitură. Vezi cum distanța dintre cele două vârfuri reproduce măsura exactă a celei dintre ochii unui om? Mișcă arma spre chipul lui Dante ca pentru a-i Îngădui să se convingă personal de spusele lui. Poetul se retrase și mai mult, până când simți la spate piatra rece a peretelui. Lamele se apropiau primejdios, acele lame care uciseseră atâția oameni cu mușcătura lor paralelă. Își ridică brațele, pentru a căuta să se apere Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu atâția ani mai mare ca tine, iubito, să știi și tu cu cine te-ai cuplat, să-i cunoști mai bine pe ai mei, să vezi de unde vin, e doar o poveste, ia-o ca pe o poveste, una spusă acuma, în toamna lui 1990, fuse și decembrie ’89, am stat numai în stradă și eu, și Vichi, pe urmă la televizor, acuma, m-am liniștit. Mai bine trăiesc. Și spui povești. Prima poveste, cum am s-o numesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Își pierduse orice speranță. - Bine, a spus Amory cam nerăbdător, și ce vreți să facem acum? - Să te Îmbraci iute și să-i spui amicei dumitale să nu mai facă atâta tărăboi. Jill suspina zgomotos pe pat, dar, auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a făcut‑o deja sau încă nu și dacă are voie, la care tatăl încuviințează mândru și spune că l‑a școlit el personal. Rainer însă n‑a făcut‑o niciodată, ceea ce nu trebuie să știe decât soră‑sa, fiindcă spusele lui afirmă contrariul. Din câte spune el, a făcut‑o de multe ori cu diferite fete pe care, din păcate, a trebuit să le părăsească repede. Din asemenea lucruri îți poți da seama de adaptabilitatea socială extrem de redusă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de un fin cunoscător al femeii, care, în funcție de dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși pupicul, deși nu‑i voie să faci asta cu un om total necunoscut. Provincialul e dezamăgit și îi cam scade elanul, pentru că spusele fetei denotă o oarecare familiaritate cu treburile trupești, pe care la început suflețelul ăsta neexperimentat nu părea s‑o aibă. Să vezi că la urmă o să trebuiască să scoți și banul, ceea ce în mod obișnuit, cu alte femei, n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-ți poți imagina. În comparație cu ea, chiar și persoane faimoase, ca Yamaguchi Momoe sau Hibari Misora, nu sunt decât niște figuri insignifiante“. La drept vorbind, eu nu o Întâlnisem nici pe Yamaguchi Momoe, nici pe Hibari Misora, așa că nu știu dacă spusele lui Porcușor erau corecte sau nu. Însă Începeam să Înțeleg, pentru prima dată, ce Însemna să ai carismă. — Se pare că mediul sado-maso a devenit mai deschis, mai ales În ultima vreme, așa Încât orice fată, nu contează că, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu e prea popular în rândul personalului său. Am aflat numele cuiva pe care l-a dat afară și care ar putea fi genul care să poarte ranchiună. — Ăsta nu prea e un motiv, nu? Să fii dat afară. — După spusele Mariannei, asistenta mea, era un fapt cunoscut că i s-a făcut vânt pentru că fura medicamente din dispensarul clinicii și că le vindea probabil pe stradă. Așa că nu era tocmai genul de voluntar în Armata Salvării, nu-i așa? — Tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu un soi de impertinență, ca și cum încerca să-mi stabilească priceperea, sau lipsa acesteia, ca amant. — Da? i-am zis. Ce dorești? Colectez pentru Reich, îmi explică fata, flirtând. Ținea întinsă o geantă din material textil pentru a-și întări spusele. — Programul de Economie al Partidului. A, portarul m-a lăsat să intru. — Văd și eu asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă tatăl ei nu o considera încă destul de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am dat din cap și am spus că totul e bine. Dar la ușa biroului lui Nebe m-am oprit și am articulat cuvintele automat, fără să mă gândesc măcar. Am spus-o, și nu din obligație, ca răspuns la spusele altcuiva, situație în care m-aș fi putut consola măcar cu scuza că doar îmi țineam și eu capul plecat ca să evit complicațiile. Nu, eu am spus-o primul: — Heil Hitler. — Heil Hitler. Nebe nu ridică privirea din ceea ce începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta un material sensibil în fabricarea mâhnirilor și a suferințelor. Nu încape îndoială că sofistul, retor iscusit, înzestrat cu știința folosirii cuvântului, își mobiliza toată arta pentru a dezamorsa potențialul negativ al visului dându-i o interpretare cathartică... Pentru că, după spusele lui, divinația se rezumă la prezumțiile unui om înzestrat cu bun-simț. Inventator al psihanalizei, el este și inventatorul modelului lacanian - să spunem mai degrabă al analistului care recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! -4- A alege între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
superioare celor ale trupului, în vreme ce la Cirene se profesează teza contrară. Pentru că filosoful cu pâinișoarele limitează suferința pshică doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... în schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zona a fost numită, prin consens, „Robertson-Kudașvili”, deși au fost voci care - pe bună dreptate - au susținut că normal trebuia să se cheme „Kudașvili-Robertson”. La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente. Tot ceea ce s-a reușit a fost să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit într-un câmp de accelerație spontană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]