4,267 matches
-
să vin În față. Ok. Știu că ar trebui să spun adevărul. Știu foarte bine asta. Însă coada e efectiv uriașă, m-așteaptă și Suze... și ce mai contează dacă e sau nu un bebeluș aici? — E băiat sau fată? stăruie femeia. — E... o fată! mă trezesc spunînd. A adormit, adaug iute. Aș dori patru căluți, vă rog. — Drăguța de ea, spune bătrîna drăgăstoasă. Și cum o cheamă? Ah! Nume! — Tallulah, zic primul nume care-mi vine În minte. Adică Phoebe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Luke, n-am făcut testul. Nu știu. Expresia lui Luke nu se Îmblînzește cîtuși de puțin. — Haide, Becky. Acuma spune-mi. Dacă doar unul dintre noi o să fie surprins, nu văd ce sens are să mai așteptăm. — N-am făcut testul! stărui. Pe bune! Dura prea mult și trebuia să-mi fac o injecție... Nu mă crede. O văd pe fața lui. În sala de nașteri, cînd o să ne spună „E băiat!“ sau ceva de genul ăsta, el n-o să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și O. Tokarczuk, el încearcă să desprindă câteva trăsături identitare poloneze, pe care apoi le proiectează prin sugestii comparatiste pe fundal european. În partea a doua, așezată integral sub semnul comparatismului, după ce conturează un portret al lui homo polonicus, comentatorul stăruie asupra dificultăților de traducere a prozei și poeziei polone în românește, demers pe care îl încheie cu un tablou al transpunerilor din ultimul deceniu. De altfel, în activitatea lui G. intră un capitol important dedicat traducerilor din limba polonă. SCRIERI
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
semenii, o ordine la Început deloc suspectă și abia la un moment dat, când poezia Își permite să ți se așeze pe frunte ca o mână proaspăt ridicată din iarbă, unde tocmai a Încercat să vadă dacă umezeala nopții mai stăruie, te Înfioară. O numărare se desfășoară (și nu i-aș spune numărătoare). O ordonare se caută (și nu i-aș spune Încă Împlinire). Ochi de critic au văzut deseori jocul poeziei și al receptării și nu s-au sfiit să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
diminua, dar nu poate dispărea complet. Acest fenomen poate constitui al doilea aspect al „conștiinței crizei”, și anume descoperirea vulnerabilității culturii naționale mitizate ca depozitare a unei esențe culturale distincte și transcendente. Recunoașterea unei asemenea culturi (ori a modelului ei) stăruie În mentalitatea euroatlantică - și, desigur, nu doar În aceasta, cel puțin de la momentul secularizării. Recunoașterea nu apare doar ca un conflict al imagologiilor, ci ține de legitimarea istorică și socială (civilizațională) a unor interese politice de rang național și internațional
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vreme Îndelungată că renașterea societății civile este legată de evoluțiile interioare ale unor partide. Structurări de platforme politice, proiecții asupra viitorului. Acum cred că nu mai puțin importantă e evoluția membrilor partidelor respective, a membrilor de rând, deși interesul major stăruie asupra elitelor partidelor, a „locomotivelor”. Găsesc că e simptomatic. Avem foarte multe date despre figurile politice majore, și e normal până la un punct să le avem, dar cunoaștem destul de puține despre ce se petrece cu un membru al unui partid
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
axa unor preocupări științifice cu tematică, plasare în timp și în finalități comune. Cu excepția eseului bibliografic Shakespeare în România (1964), toate celelalte lucrări circumscriu internațional literatura română veche, îndeosebi în interferențele ei, sincrone sau nu, cu cea universală. Fără a stărui în descrierea influențelor străine, în Explorări în istoria literaturii române (1969) autorul dezvăluie modul în care tradițiile culturale românești au asimilat creații de prestigiu, cel mai adesea remodelându-le. Pornind de la enciclopedismul cărturarilor români, de la desprinderea de slavonă și greacă
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești”, „de bun neam”, „rudă-mpărătească”, trimit versurile poemului cronologic, asupra ideii romanității și unității poporului D. revenind, în 1690, într-un comentariu în care stăruie asupra obârșiei comune a locuitorilor celor trei state românești - Moldova, Ardealul și Țara Românească - pe teritoriul „Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Fără a-și lua examenul de diplomă, se repatriază în Polonia în 1947. În anii 1948-1949 lucrează ca redactor la Radio, iar din 1949, la secția de presă a Ambasadei Române din Varșovia. Traduce din literatura română începând din 1950, stăruind îndeosebi asupra prozei contemporane și interbelice. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, Varșovia, 1951, Wyspa Kwiatów [Nada Florilor], Varșovia, 1955, Zaginiony [Baltagul], Varșovia, 1960; Vladimir Colin, Mladen, syn miedxwiedzia [Mladen, fiul ursului], Varșovia, 1957; Cezar Petrescu, Mrok [Întunecare], Varșovia, 1957; Liviu
FLORANS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287025_a_288354]
-
Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
și nici să schimbe prea multe scrisori între ei. Augustin recurge la quaestiones și altă dată. În jurul anului 400 scrie Întrebări despre Evanghelii (Quaestiones Evangeliorum) și cele Șaisprezece întrebări despre Evanghelia după Matei (Quaestiones sedecim in Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Orașului Cenușiu (1946), Primăvară în Valea Jiului (1949), Întâmplări din Marea Răscoală (1953), Balade (1956) și Ultimul peisaj (1974). Mai frecventă în preocupările din anii ’70, dramaturgia, spre care își îndreaptă interesul încă din 1955 cu Tudor din Vladimiri, va stărui, în Zodia Taurului (1972), Teatru (1975), Istorii dramatice (1977), Pathetica ’77 (1977), îndeosebi pe momente și personalități istorice, pe care autorul va încerca să le evoce într-o formulă dramatică modernă. Proza, în schimb, sporește în consistență în ultima perioadă
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Rădulescu (din Harold Pinter), Angela Ion (din Aldo Nicolaj), Sanda Diaconescu (din Michel de Ghelderode, comedia dramatică într-un act Trei actori, o dramă..., iar din poetul și dramaturgul francez Jean Tardieu, comedia Într-o noapte la castel...). Ioana Crăciun stăruie asupra dramaturgului Sean O’Casey și a lui Friedrich Dürrenmatt, a cărui piesă radiofonică, Ceas de seară într-o toamnă târzie o transpune (1983). În același an Alexandru Martin se arată interesat de William Saroyan, Eugen B. Marian de Tennessee
GONG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287313_a_288642]
-
dintre proză și publicistică nu sunt ușor de stabilit. Ediția recuperează un număr mare de texte jurnalistice și îmbogățește cu aproape două sute de epistole noi capitolul corespondenței. Notele și comentariile sugerează un nou orizont de lectură al operei caragialiene. Se stăruie prioritar asupra circulației textelor, asupra transferurilor de teme și motive, asupra laboratorului de creație al scriitorului. Ediții: Ioan Droc, Expozițiunea de la Paris, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; I. L. Caragiale, Teatru, pref. edit., București, 1980, Cele mai frumoase scrisori, pref. edit., Ploiești
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
până la Portocala de adio (1989), ficțiunile autorului plasează livrescul într-o poziție care-i îngăduie a remorca existentul. Se rumegă pasiuni, resentimente, ambiții livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a cotidianului lipsit de orice elan spre exemplaritate. Opțiune polemică, procurând o alternativă modelelor oficiale de reprezentare a realului, axiomelor triumfaliste, dictate de sus (perifericul sau „secundarul”, în termenii lui Virgil Nemoianu, este întotdeauna subversiv în raport cu paradigmele centrale
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
psihice pe care le pot provoca, mergând pe ideea „se mai întâmplă, ce mare lucru că i-am dat câteva palme”. Bazându-se pe literatura clasică relevantă a violenței familiale, N. Mitrofan (2003) prezintă și alte tipologii ale părinților agresivi, stăruind asupra variabilelor psihologice și psihopatologice, cum ar fi contrastul dintre impulsivitate și timiditate, inteligență și infirmitate fizică, frustrare, depresie și nevoia de afirmare. Cred că este potrivit aici să ne reamintim deosebirea dintre violența normală (trasul de păr, lovirea palmelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
publice eseuri, romane, nuvele, versuri și analize literare care să servească idealuri comune. R. se deschide cu un articol elogios al lui D.V. Barnoschi, închinat regelui Carol al II-lea și literelor românești. Același autor, în articolul Pierre de Ronsard, stăruie asupra ipotezei originii românești a poetului și a importanței sale în literatura franceză. Léon Main vorbește despre pătrunderea spiritului francez în România și a rolului jucat de Georges Duhamel în această direcție, iar D.V. Barnoschi, folosind de data aceasta pseudonimul
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
ca sursă de „rezonanță” pentru lumea anilor ’70 - ’80 ai secolului trecut. Eseistul, documentat și perspicace, face observații de finețe, întregul demers având aerul unei întreprinderi superior-didactice, nerebarbative. S. încearcă să demonstreze cristalizarea unui concept românesc al gândirii despre teatru, stăruie în învederarea valorii pieselor, examinează caracteristicile punerii în scenă, cu referiri concrete la spectacole, utilizează metoda aprecierii unor „întâmplări teatrale” ale prezentului în raport cu judecățile de valoare formulate de dramaturgii care fac obiectul interesului său. Caracteristic este recursul la citate ample
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
formă sau alta, ele se regăsesc în conduitele individuale sau grupale. Psihologii insistă că mai ales prin intermediul atitudinilor - dintre elementele spațiului axiologic individual atitudinea fiind cea mai apropiată de comportament, de unde și vasta literatură dedicată acestui subiect, asupra căruia vom stărui mai târziu. Totuși, în psihologie există și cercetări care au legat direct comportamentul și modificarea lui de orientarea axiologică personală, remarcabile fiind pe această linie studiile lui M. Rokeach (1973), inclusiv unele privind aspecte foarte specifice, cum ar fi abandonul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu se cunosc nemijlocit, sunt în anumite relații, au trăsături comune, grupul existând ca atare; grupuri nominale, unde indivizii sunt adunați în grup doar pe hârtie, cu numele. Asupra acestui aspect vom reveni în secțiunea dedicată rezolvării de probleme. Să stăruim acum asupra unor tipuri de grupuri cu relevanță în abordarea (psiho)sociologică. Grupurile primare sunt grupuri mici, în care nu numai că oamenii au relații „față în față”, se cunosc nemijlocit, dar aceste relații sunt emoțional-afective, de intimitate, căldură și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cristice; Evdochia (1938), cu titlul Femeia cezarului în următoarele ediții, și Năframa iubitei (1944) își extrag pretextele dramatice din viața Bizanțului și au evident țeluri teologice; Icarii de pe Argeș apelează la motivul Meșterului Manole; Cele patru Marii (în Teatru, 1968) stăruie asupra domniei lui Ștefan cel Mare, propunând patru ipostaze posibile ale feminității; Alb și negru, Rachierița (1934) și Chiajna (în Teatru, 1968) dezvoltă subiecte din trecutul istoric național, ultimele două relevând puternice caractere feminine; Dumitra (Fata din flori) (1958), Cuza-Vodă
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
centrul schemei de comunicare mediul și stimulii care pot veni din acesta, fiind evidentă o opțiune pentru dezvoltarea unei balanțe dinamice între căutarea informației de către emițător în mediu și reactualizarea comunicării în același mediu de către receptor - fapt asupra căruia am stăruit atunci când am deosebit între tendințele existente privind definirea comunicării. Figura 2. Procesul comunicării. Adaptare după modelul lui Andersch, Staats și Bostrom • David K. Berlo a inițiat ceea ce s-a denumit modelul SMCR (Sursă, Mesaj, Canal, Receptor) privind comunicarea (figura 3
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
gândim la modul prin care motivațiile individuale se pot transforma sub raportul ieșirilor - e vorba despre o parte dintre studiile de conformare a persoanei la norma de grup (deci urmărim săgeata în segmentul „structura grupului”), studii asupra cărora vom mai stărui. Figura 27. Analiza grupului în organizații (adaptare după T.R. Mitchell) În altă ordine de idei, tocmai motivațiile personale tranzacționate în timpul comunicării cu ceilalți (urmărim săgeata de la segmentul „factorii personali” spre „procesele de grup”) vor produce aceste ieșiri. Această analiză focalizată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestui conflict determină dacă el ajută sau, dimpotrivă, diminuează fenomenul coeziunii într-un grup); autorul citat descrie conflictul pe probleme drept un factor favorizant pentru coeziunea de grup. Asupra acestui aspect deosebit de interesant (și util în practica educațională) dorim să stăruim. Astfel, putem lesne observa că grupurile școlare sunt constituite tocmai pentru a rezolva/dezbate probleme, și totuși coeziunea lor nu este foarte ridicată. Se pune atunci întrebarea în ce fel de grupuri acest tip aparte de conflict crește nivelul coeziunii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]