1,248 matches
-
redusă la o singură literă pe care aveam s-o regăsesc apoi aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și-i aminti iar lui Myatt de Stein vorbind prin mai bine de trei mii de kilometri de cablu și manifestându-și speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu prea multe. Apoi țipă de durere. Dacă o stafie ar fi trecut prin compartiment Îmbrăcată În haine de epocă de dinaintea mașinii cu aburi, tot n-ar fi fost așa de surprins. S-ar fi desprins de ea dacă fata nu l-ar fi ținut strâns cu mâinile, În timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul să nu mai vadă îngrozitoarele lor crime cu care au însângerat țara, și pun paravan legionarofobia la adăpostul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-o nimeni, toată lumea o ocolea. Cei care au vrut să stea acolo s-au lăsat păgubași spunând că mai dau de la ei, că nu le trebuie lucru necurat. Spuneau că acolo-i casa necuratului, că noaptea ies tot felul de stafii și de ciudățenii ducă se pe apa sâmbetei. Un fior și un curent rece se resimțea când treceai pe drum prin fața casei, dar în casă?! Ioana Vară bună cu Agripina, fiică a lui Ciurtea, rămasă orfană de ambii părinți, a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn și auzise leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început să se târască prin mocirlă, lăsând urme bizare după el. Când în sfârșit a venit comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o stafie. De sus până jos era acoperit de un strat gros de glod. În front, marș! a izbucnit ca o izbăvire comanda sergentului. Toaibă a făcut stânga mprejur și a pornit în pas de defilare spre formație. Ei, Toaibă. Ai învățat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ochii și urechile ascuțite la maximum! Sergentul Cicoare și-a ajustat ținuta, pentru ca nimic să nu sune sau să-l împiedice la mers. La fel au făcut și ceilalți șase cercetași din grupa lui... Au dispărut în întuneric ca niște stafii. Noaptea se împlinise deja. La scurtă vreme, a pornit și grupa locotenentului. Mergeau de vreo douăzeci de minute, când din stânga, de pe buza râpei, a pornit o rachetă luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doare; așa va fi clipa, intrată în derutată, când moare!? A murit și satul? În satul meu, câinii nu mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ales după ce Foster Îl Împușcă pe asasin pe Întuneric. S-au discutat și s-au găsit valențe extraordinare ale tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor Don Quijote vlăguiți, care continuă să vîneze stafia originalității din cinematograful modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Delirul lui Preda. Cristoiu a răspuns cu nonșalanță, din vesta antiglonț: pentru că erau cu Ceaușescu. Adevărul este că și Hamlet e cu Polonius. Ar trebui eliminat de-un editor Înainte s-o facă prințul, că Înrăiește publicul. Ca și stafia. Despre stafia Nicu, condamnat la 16 ani de Închisoare, preafrumoasa Paula Iacob spune-n Expres În calitate de avocat, de medic, ca o mamă, că-i bolnav și nu poate sta În detenție. Constat că nimeni nu suportă condițiile de detenție, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Preda. Cristoiu a răspuns cu nonșalanță, din vesta antiglonț: pentru că erau cu Ceaușescu. Adevărul este că și Hamlet e cu Polonius. Ar trebui eliminat de-un editor Înainte s-o facă prințul, că Înrăiește publicul. Ca și stafia. Despre stafia Nicu, condamnat la 16 ani de Închisoare, preafrumoasa Paula Iacob spune-n Expres În calitate de avocat, de medic, ca o mamă, că-i bolnav și nu poate sta În detenție. Constat că nimeni nu suportă condițiile de detenție, oamenii au dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înaltul oaspete s-a Îndreptat spre.” E de parcă distinsul oaspete nici n-ar fi fost. Așa cum declamă și prof. Țucra-n Azi: „Problema Frontului este a fi sau a nu fi” (se repetă). Reiese că Frontu e Hamlet, Ofelia, Rodica Beclean, stafia-i clar cui aparține, groparul se cunoaște. De obicei, piesa asta se sfîrșește prost. Gazeta de Vest, condusă de Guleș, publică gînduri de legionar senil. „Noi nu am făcut politică, am făcut doar educație spirituală a omului.” De-asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului. - Nu e nimeni, șopti Ieronim. Nici un duh, nici o stafie, vreau să spun. Toate zgomotele pe care le auzi vin de sus, de la lucarna care nu se mai închide bine și o clatină vântul... - Șșșt! îl întrerupse Iconaru, apucîndu-i brațul. Ascultă acum!... Se auzi din nou geamătul, dar se auzea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna poliției? Ieronim își retrase încet palma de pe ochi și zâmbi. - Nu m-am gândit o singură clipă să te sperii. Am voit doar să-mi închipui o scenă posibilă, nu un eveniment... - Dacă crezi că mi-e frică de stafii sau de poliție... Ieronim ridică din umeri și începu să examineze cheile, una după alta. - Îmi aduc foarte bine aminte..., șopti. Dar se întrerupse brusc, privi una din chei, apropiind-o mult de ochi, o șterse, frecînd-o cu batista, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit, sunt sigur că n-a zărit pe nici unul din ei, deși se tot învîrteau pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era nici o stafie. Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu pricepi sau nu vrei să pricepi ceva, te uiți ca găina în lemne - l-a lămurit Pâcu în felul lui. Cei din jur au râs, dar pecetea oboselii era adânc întipărită pe chipul lor. Mergeau pe lângă sănii ca niște stafii...O vreme, nu s-a mai auzit nici o vorbă. Fiecare umbla purtând în cap povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
văzute de bunica și se culcă. A doua zi dimineață, când coboară la micul dejun, fetele aud noutățile pe care le-a adus bunica din sat. − Știți voi ce-am auzit azi la piață? Baba Florea a văzut aseară niște stafii care au împins-o de și-a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut nici douăzeci de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci În spatele nostru, ca o stafie... ― Ei? Ce ai aflat, omule? - l-a Întrebat Toader. ― Erau patru indivizi. Militari. M-am apropiat cât am putut de ei. Mergeau cu pasul melcului și vorba coțofenei. Din cele auzite - În limba rusască - mi-am dat seama că erau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
multe persoane se amuzară pe seama ei, dar nu erau prea convinse. Maynard își continuă povestea: - Nici nu vă puteți imagina cât de vinovat mă simțeam. De câte ori întâlneam câte o fată drăguță, imaginea Mariettei mi se arăta în fața ochilor, precum o stafie. Mi-a luat mult timp și mult efort să mă conving pe mine însumi că ea murise, probabil cândva prin anii '40 sau poate chiar mai devreme. Și totuși, după numai patru luni, nu mai reușeam să-mi amintesc chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce-i cu noi” că „Tremurau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-i Dumnezeu,/ Că sfinții sânt hoți”... „Doamne, câtă urgie/ A fost să vie/ Până când Dumnezeu sfântul/ A făcut să-l înghită pământul/ Crezând cu tărie că Ce e val ca valul trece”, în final are satisfacția deplină a eliberării de Stafia roșie a comunismului, nutrind o îndreptățită speranță în redresarea satului românesc. Mă alătur acestei credințe a autorului, gândind că satul bucovinean se află într-o situație mai bună decât restul satelor românești deoarece bucovinenii se află lângă atâtea lăcașuri cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat și pregătiți-vă să dați socoteală în fața Istoriei și a Dreptății divine! Locul vostru este la lada de gunoi a Istoriei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]