2,276 matches
-
30 de la MET, operă nu va mai vedea luminile rampei la MET până în anul 1968. A urmat un numar de 86 spectacole în deceniile 8,9 și 10 ale secolului trecut. Ultima montare a operei la MET a fost în stagiunea 2006. Producția din 1979 a fost înregistrată pe un DVD. Trei companii de operă care au inclus opera Luisa Miller în programul lor aniversar Verdi 200, au prezentat sau urmează să prezinte opera Luisa Miller. Opera Sarasota a montat această
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o primă integrală urmată de reprezentări sporadice, colo și colo, pentru că în Ianuarie 1993, Royal Opera House Covent Garden să pună în scenă opera Stiffelio cu Carreras și Malfitano. Metropolitan Opera House din New York a inclus în repertoriul ei din stagiunea 1997/98 o producție cu opera Stiffelio semnată Giancarlo del Monaco și avându-l ca protagonist pe Placido Domingo. Între anii 1985-1986 Teatro La Fenice din Veneția a montat simultan operele Stiffelio și Aroldo în conjuncție cu o conferință științifică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trei ani opera a avut parte de 11 montări în șase teatre cu un total de 190 de reprezentații. La ora actuală opera se află situată pe locul 21 pe lista celor mai reprezentate opere din lume în perioada dintre stagiunile 2007/2008 și 2011/2012. La Traviata (Traviata) La Traviata: opera în trei acte, pe un libret de Francesco Maria Piave după piesă “La Dame aux Camélias“ de Alexandre Dumas fiul. Premieră a avut loc la Veneția, Teatro La Fenice
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
euforic. Din istoria operei Stiffelio a fost una din cele două opere “uitate“ aparținând primei etape de creație (a doua a fost La Battaglia di Legnano) și pe care Verdi le-a revizuit pentru a le aduce înapoi în circuitul stagiunilor operistice. Opera Stifellio provocase un mare scandal din cauza subiectului imoral care relata cazul unui predicator protestant înșelat de soție. Cenzură a cerut schimbarea titlului operei care avea să circule în Italia sub numele de Guglielmo Wellingrode. În anul 1852 Verdi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a lui Verdi s-a oprit asupra piesei lui Victor Hugo, Ruy Blas, dar propunerea a fost respinsă de direcția teatrului. Pe 3 Iunie 1861 Verdi a semnat un contract ferm prin care se obligă să furnizeze o operă pentru stagiunea 1861-62 contra unui onorariu de 60.000 franci, plus cheltuielile sale de deplasare. Cu Ruy Blas respins, Verdi și-a reamintit de o piesă spaniolă pe care o citise cu doi ani în urmă - Don Alvaro sau La Fuerza del
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ca un autor dramatic de autentică dotație. Calul verde sau Unu plus unu fac trei poate fi considerată, într-adevăr, lucrare de consacrare, după ce, anterior, i s-au mai reprezentat, tot la Iași, unele poeme dramatice, iar la Bîrlad, în stagiunea trecută, piesa Alegerea apelor. Surprinzătoare prin ideea ei, văzută într-un context social care ne aparține, incitantă prin reverberațiile subiectului, destul de simplu, în orizonturile meditației etice și antropologice, frapînd prin precizie și conciziune, Calul verde reprezintă o prezență repertorială dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu o premieră absolută: "Regulamentul de bloc" de Constantin Popa. Textul este parabola imixtiunii agresive a sistemului totalitar în trăirea individuală, a violării teritoriului propriu fiecăruia (și nu ne referim doar la spațiul fizic, material, ci și la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție Cosntantin Popa, Ada Gârțoman-Suhar, Cornelia Gheorghiu, Ruxandra Bucescu, Emil Coșeru, Adi Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
omule, pentru că ele... limitele ne ajută să nu ne pierdem în... fără limite... adică acolo unde nu mai ești al nimănui... dar trebuie să fii al cuiva... limitele sînt bune... Florin Faifer Premieră la "Naționalul" ieșean Ultima premieră a actualei stagiuni a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași se va produce mîine, ora 18, la Sala Studio a instituției. Spectacolul prezentat pentru prima dată în fața publicului se numește "Mașina de vînt" și îi aparține actorului Constantin Popa, care semnează de această
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe ecranele cinematografelor se pot vedea filme cu o tematică furnizată de al doilea război mondial sau pot să cumpăr din librării "Gulagul" lui Solzhenitsyn...). * Piesa " Mașina de vînt" a fost montată pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași stagiunea 1999/2000 într-o distribuție din care făceau parte: Doina Deleanu, Livia Iorga, Constantin Pușcașu și Călin Chirilă în regia autorului. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la 17 ani, cu scenariul radiofonic în versuri Jocul fulgilor. În 1939, cu sprijinul lui N. Iorga, i se joacă piesa La furcărie pe scena Teatrului Ligii Culturale, iar în 1940, pe scena Teatrului Național Studio, poemul dramatic Dochia. În stagiunea 1967-1968, i se pune în scenă la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București piesa Miorița, care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
județului Timiș. Colaborează la „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Meridianul Timișoara”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Debutează în 1969 cu un scenariu radiofonic, gen cultivat și în continuare. Debutul teatral are loc cu piesa Coroană pentru Doja (montată la Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1972-1973, și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
scenariu radiofonic, gen cultivat și în continuare. Debutul teatral are loc cu piesa Coroană pentru Doja (montată la Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1972-1973, și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
Debutul teatral are loc cu piesa Coroană pentru Doja (montată la Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1972-1973, și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
la Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1972-1973, și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
și la Televiziunea Română, 1972), urmat de reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
reprezentarea și a altor piese: Appassionata (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1974-1975; Teatrul de Stat din Oradea, stagiunea 1975-1976), Turnul de cireș (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976-1977), Tentația (Teatrul Național din Timișoara, stagiunea 1983-1984; Teatrul Național din Cluj-Napoca, stagiunea 1984-1985). În 1989, volumul Tentația. Coroană pentru Doja adună o bună parte din dramaturgia lui A., a cărei temă predilectă este raportul dintre călău și victimă, identificabilă și în scrierile sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
-i să se dedice literaturii. O primă plachetă de versuri, Revolte și răstigniri (1920), în care sunt antologate versurile scrise între 1916 și 1919, este urmată de drama Sonata umbrelor (1921), pe care Teatrul Național din București o reprezintă în stagiunea 1920-1921 în regia lui C. I. Nottara, interpret și al rolului principal alături de Lily Popovici-Dominic, soția autorului. Textul dramatic, tradus în limba germană de Max Hochdorf, va fi pus în scenă de Heinz Goldberg și la Neues Theater am Zoo
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
Stamatu „un fel de «samizdat avant la lettre»”. Consilier cultural la Berlin (1940) și Bratislava (1941), apoi membru în corpul diplomatic românesc din Stockholm (1943-1945), C. revine în țară și, angajat în orchestra Teatrului Național din București, va cânta în stagiunea 1946. În același an e rechemat în diplomație în postul de consul la Oslo. În 1947 demisionează și, căsătorit (încă din 1937) cu o suedeză, pleacă într-o lungă călătorie - „concediu ilimitat” -, stabilindu-se în cele din urmă la Lima
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără ecou critic. În schimb, scenariul Brâncoveanu, jucat în stagiunea 1967-1968 de o echipă a Teatrului Mic din București într-un spectacol montat în cadrul feeric al Palatului Mogoșoaia, a cules binemeritate elogii. Publicistica lui C. vizează, în principal, artele plastice și teatrul. Eseul-serial, apărut în „Karpaten Rundschau”, despre pictura lui
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
genul: Zece debuturi în dramaturgie, 1877 în dramaturgia contemporană, Un autor, o piesă ș.a.m.d. Mai atractivă este maniera de organizare a primului volum, pe profiluri de regizori (de la Aureliu Manea la Iulian Vișa) și pe teatre, într-o stagiune. Modelul de cronicar teatral urmat este Valentin Silvestru, cu un plus de dexteritate în comparații și de relativizare a verdictului, cu toate că „monitorizarea” scenei rămâne ținta preferată. Cărțile din seria Privitor ca la teatru își vor dovedi în timp utilitatea, ca
COCORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și incurabil vederea începând din 1905, îl determină să se retragă din lumea baroului. Devine taciturn, meditativ, greu abordabil. Deși atras de profesiunea de actor, n-o practică, din cauza tracului exagerat. Urcă pe scenă ca actor o singură dată în stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o tradusese el însuși. Între 1891 și 1957 colaborează cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări, comentarii la un mare număr de periodice, între care „Lumea ilustrată
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]