2,655 matches
-
cea mai bună alegere dacă vrei să-ți ascunzi burtica, știi? Și eu am una pe care o port tot timpul. Mi-am supt abdomenul fără să vreau. Înainte să apuc să dau o replică răutăcioasă, de genul că la statura ei două kile arată ca zece, Îmi spuse: Hei, ia zi, ai mai vorbit cu Cameron În ultima vreme? Parcă așa Îl chema pe prietenul tău, nu? Am auzit ceva cum că te-ar fi lăsat pentru un manechin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ochiul și mi-am Înăbușit impulsul de a-i șterge cu ghearele rânjetul de pe față. —Mmm. Cu ce ocazie pe aici? Ea râse și-și potrivi pantofii cu tocuri de doisprezece centimetri, care nu reușeau să-i modifice prea mult statura. — Cine are nevoie de motive ca să se distreze puțin? Vai de mine, ăla nu e Avery Wainwright? N-am avut timp să mai stăm de vorbă În ultima vreme. Băiatul ăsta s-a transformat Într-un bărbat foarte atrăgător, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Arăți extraordinar, am spus cu sinceritate. —Bette, aș vrea să ți-l prezint pe Henry. Henry, ea e una dintre cele mai strălucitoare descoperiri ale mele. Un bărbat plăcut, dar fără nimic deosebit, de vreo patruzeci de ani - Înălțime medie, statură obișnuită, păr șaten - Îmi Întinse mâna și afișă unul dintre cele mai calde zâmbete pe care le-am văzut vreodată. —Mă bucur mult să te cunosc, Bette. Kelly mi-a povestit multe despre tine. Toate de bine, sper, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se sparse. — Cei șaptesprezece compatrioți jegoși ai voștri l-au ucis pe José Diaz cu sânge rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la noi la masă când aveam eu vreo 12 ani. Ca și tata, oncle Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră ciunul le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zâmbind, a-ntors capul, prefăcîndu-se că vede nu știu ce lucru interesant pe fereastră. Mitică Ionescu de Gimnastică era cunoscut în tot liceul sub numele de "Cioc", poreclă primită din pricina ciocului pe care-l purta cu multă mândrie. Grigore Niculescu de Istorie, datorită staturii sale impunătoare și a chipului său sever, cu ochii mici și oblici, de culoare spălăcită, a nasului turtit și a mustății rare, și mai cu seamă din pricina severității sale extreme, era supranumit în vreo trei feluri, care, în fond, însemnau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aci făcea o pauză, ca să-și pornească cuvintele de sus și să termine coborând scara muzicală: co-lo-sa-lă! Sau: ― În ta-be-la a-lă-tu-ra-tă puteți dum-nea-voa-stră ob-ser-va pa-să-rea... Și aci vorbea ceva mai repede, ca finalul să aibă un efect mai strălucit: de statură uriașă, pasărea, cu ale cărei pene își împodobesc cocoanele extravagantele lor pălării, pasărea de baștină din A-fri-ca, pasărea numită struț, urmărită de-un-vînă-tor! Iar altă dată, la o lecție de Geologie, dar ce zic eu la o lecție, la toate lecțiile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sânt cutiile noastre de conserve cu pietre în ele... Arbitrul fluieră, dă avertisment evangheliștilor, și jocul continuă! ― Hai, Lazar! Ai noștri se-nfierbîntă... Sânt pe terenul adversarilor... Se joacă strâns, aproape de poarta acestora... Mingea e la Traian Paraschivescu, zis Litră, din pricina staturii lui mici... Un evanghelist se repede. Litră îl duce, trage... și... ― Gol! ― Bravo, Litră, halal să-ți fie! ― Unul la zero, pentru Lazăr! ― Hai, Lazăr! Evangheliștii își fac de cap, numai incorectitudini! Arbitrul, care se vede că ține cu ei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea aproape doi metri și era foarte spătos! ― Ia uitați-vă, mă, ăsta romîn! După ce vizitarăm lăcașul cu de-amănuntul și ascultarăm toate explicațiile ghidului, ieșirăm în curte, unde, la umbra unor arbori bătrâni și a câtorva lespezi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar și acolo unde nu părea a fi nimic deosebit. Dar, din nou, nu reuși. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erau aproximativ o sută, călări pe cai Înalți, cu harnașamente aurite, cu câte două spade ținute În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să lupte și iar să se retragă, până când și ultimul pas de pământ moldovenesc le va fi fugit de sub picioare. Și apoi să moară sau să plece În pribegie. Voievodul se ridică Încet, iar privirile sale măsurară, parcă cu curiozitate, statura solilor. Nu era Îmbrăcat cu hlamida purpurie tivită cu blană albă și nici nu purta pe cap coroana bunicului său Alexandru cel Bun. Avea veșminte mai sobre, aproape militare, În culorile maronii ale vânătorilor domnești. Haina de catifea, lungă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii? Întrebă românul, căruia spahiul Îi spunea, cu un glas răstit, Întrebările. - Nu știu, stăpâne... mormăi Oană, Încercând să nu-și arate dezgustul față de cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu gura roșie și mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună nimic. Lina șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privește spre Damasc. 5. Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale! 6. Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7. Statura ta este ca finicul și țîțele tale ca niște struguri. 8. Îmi zic: Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri care ne ofereau dulciuri sau câțiva bănuți, cu permisiunea de a merge la hora satului, unde ne simțeam în largul nostru și ne fuduleam cu hainele și încălțările noi. Statura neîmplinită de copii ne împiedica să vedem hora adolescenților și fetelor care erau scoase pentru prima dată la joc, și care din acel moment intrau în atenția tinerilor liberați din armată ce intenționau să-și întemeieze o familie. Eram nevoit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe care o agită în timp ce vorbește. Recită versuri pline de tristețe unul după altul, iar Khwaja-sara murmură a aprobare: — E un poet excepțional, îi spune în șoaptă. Pran studiază grupul de nobili. Cu rafinamentul lor, cu trăsăturile lor aspre și statura mândră, alcătuiesc o priveliște impresionantă. Involuntar, Pran își duce mâna în dreptul feței, parcă pentru a-și mângâia o mustață imaginară, falnică. Cum oare s-a-ntâmplat să-mi piară pașii din grădină Să cad într-o capcană fără un vreasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă în jurul mesei nelustruite a doamnei Pereira, alcătuiesc un grup pestriț. Englezul înalt, de vârstă mijlocie, stă țeapăn, cu mâinile strânse la spate, proiectând cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei nu spuseră nimic. Copila era mereu presentă, jucându-se în mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o reverie dureroasă despre Cap d’Antibe, când ușa se deschide și profesorul Chapel își croiește drum printre cei prezenți, spre partea din față a sălii. Star îi face semne cu mâna și spune: — Bună, tată! Profesorul are o statură impresionantă, masivă, nu este înalt, ci doar greoi, cu pieptul plin și pântecele proeminent sub costumul șifonat de tweed. Capul îi este și el masiv, cu trăsături solide și bine conturate. Își salută paternal fiica, aruncând pe furiș o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în șold, sprijinit de un stâlp, făcându-le semne namilelor că nu, nu este periculos. Îl lasă în pace. Se va liniști imediat. Se întoarce la masă. Un ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește să nu fie nici elegant, nici prea murdar. Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă un cerc decolorat de lumină pe scena argintie, stă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o șapcă mică și un fel autoritar de a vorbi. Fiecare durează câteva secunde, un minut. Fiecare îl șterge pe cel dinaintea sa. Omul mic de statură se transformă în toți acești oameni, identificându-se atât de bine cu ei, încât din el nu mai rămâne nimic. Pe Jonathan îl cuprinde o senzație de frig, care taie efectul votcii. Îl urmărește atent, rugându-se să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care bat tobele, șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un grup de femei și bărbați, picioarele și brațele goale strălucindu-le de sudoare. Brățări și amulete le sună la încheieturi, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evangheliști; pe alții, păstori și învățători, 12. pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13. pînă vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15. ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]