2,108 matches
-
privind urma roșie a celor cinci degete care ardeau pe obrazul lui. Tâmpito, pentru tine am făcut-o, Îi răspunsese obraznic. Iar Camilla fusese atât de copleșită de fericire, pentru cuvintele lui, Încât i se făcuse rău: un șir de steluțe Începuseră să lucească În jurul lui ca o aureolă și ea căzuse la pământ - trăsnită. Surorile o scoseseră afară pe brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De să răsune tot pământul. Iarnă A venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii. Abia aștepta să se joace cu ei prin zăpada argintie. Zeci de steluțe sclipitoare coborau din cer și pluteau în jurul său, într-un dans amețitor. Copii însă s-au lăsat așteptați. Omul de zăpadă a fost cuprins de teama că nu-i va mai revedea. O umbră de tristețe i-a cuprins ochișorii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceilalți, ca să punem la punct strategia și tacticile de luptă. Când am ajuns, focul ardea într-o veche cască de asalt și aproape toți din bloc, înarmați, erau acolo, ai lui Jancsi confecționaseră la strung, în orele de atelier, adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că știam că nu fac mare brânză cu el în lupta corp la corp, l-am luat totuși, gândindu-mă că pică bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță aurie ! — Sunt sigură că Melisa va fi încântată să te ajute dacă ai nevoie, intervine și Trish. Nu-i așa, scumpa mea ? — Evident, spune Melissa cu un zâmbet superior. Bravo, Samantha ! Niciodată nu e prea târziu. Își împinge ceașca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dintre ei tot arunca priviri către grupul nostru. —Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță și-mi dădeam seama foarte bine de ce credea că este a mea; si eu aveam câteva asemănătoare. Doar că nu era. MM era singura femeie, în afară de mie, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către MM și Matthew, iar privirea lui se lovi și de mine pe drum. Era clar ce insinua. Steve considera că cineva care era implicat în realizarea Visului era de vină. Am strâns în palmă agrafa din buzunar, pipăind vârfurile steluței de diamant din mijlocul palmei mele. Mai rău era că, după mine, ar fi putut avea dreptate. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" Cum era de așteptat, cele mai multe suspiciuni erau direct legate de zâne. Se cunoștea ostilitatea lor față de Tabitha și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de capătul agrafei. De unde e? —Harvey Nicks 1, zise Violet cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele jucăușe stau de vorbă. Luna și prietenele ei se lasă copleșite de praful magic al naturii și adorm încetișor, așteptând dimineața cu picăturile de rouă așternute peste întreaga suflare vegetală. E magic!!
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
întorc pe pământ. Iată că cerul înnorat și-a făcut o fereastră prin care soarele trimite razele, ca niște degete lungi de lumină, să mângâie frunzele și florile ude. Uite bujorii cum își ridică lujerul, narcisele se deschid ca niște steluțe presărate prin iarbă. Toată natura zâmbește ca după o baie bună. Iată și curcubeul, la margine de sat, se adapă din râu ca un zmeu însetat. După câte înțeleg, bunico, ploaia este chiar viața pentru tot ce e verde pe
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
de zile am privit de pe Pământ stelele scânteietoare și mi-am imaginat cum mă desprind de pe sol și le ating. Acum îmi dau seama că totul a fost o iluzie. Luminițele nu pot fi atinse. Și de aici din cosmos steluțele sunt la fel de mici, semn că între noi există o barieră invizibilă și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
Sabina Turcu, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Iarna, anunțată de vânt și frig încă de acum o săptămână, și-a arătat colții în satul bunicilor mei. Ninge mereu, iar steluțele argintii ale fulgilor se aștern ca o mantie albă, strălucitoare și rece. Privind zăpada, mă gândesc uimită că fiecare pas al meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită pe pădurea Trestiana. ”- Uite, vezi... zise el uitându-se pe cer, Cassiopeea e tot acolo, ca și Andromeda și Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și Orion. Il vezi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dureroase din viața de demult. Pe cerul senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică un praf de aur, și, fiecare părticică este un univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea! Taina morții, Fată dragă, stă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Celestin, lăsînd-o absolut liberă să nu priceapă, nu părea impresionat chiar deloc. - Domnule, gemu el, ăsta chiar a prins niște gusturi prea hotărâte în viață. Dacă gândești în felul ăsta. De unde să găsești cameră d-aia zugrăvită-n portocaliu, cu steluțe albastre, de care vrea el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestei cărți un europenist școlit prin structurile nord-atlantice ar fi necesar ca politica externă comună să aibă la dispoziție și o armată proprie, EUROARMATA. Desigur, nu toată lumea își dorește (sau măcar își imaginează) o uniformă militară sub steagul albastru cu steluțe aurii; nu toți europenii consideră util să avem cu cine defila de ziua Europei, pe sonoritățile Odei bucuriei. Dar unele experiențe recente din teatrele de operații în care se manifestă trupe N.A.T.O. ale unor națiuni membre ale Uniunii Europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
adresezi clasei până când nu ai certitudinea că toți elevii dovedesc comportamentul disciplinat de ascultare. 67. Încearcă să stabilești un contact vizual permanent cu elevii. 68. În vederea semnalării unui comportament (in)/disciplinat al elevului așază în dreptul său, pe bancă, stegulețe sau steluțe, diminuând sau mărind, după caz, numărul lor. 69. Evită întrebările al căror răspuns este așteptat după o ordine previzibilă; pune mai întâi întrebarea și apoi nominalizează elevul care urmează să răspundă. 70. Fii gata să schimbi metoda de lucru cu
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
teritorii: „Era blînda oră a blîndelor șoapte, CÎnd nu mai e ziuă și nu-i Încă noapte. Pămîntul și cerul, ca doi frățiori, Își dau sărutare prin stele și flori. Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe...” Nu e vorba, propriu-zis, de un peisaj, ci de o reverie a intimității la cumpăna dintre două stări ale luminii: lumina stinsă a soarelui și lumina stelină. E un moment de pace, de Împăcare Între lucruri, un scurt răstimp
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]