1,350 matches
-
schimbă mereu identitatea. Odată devenit cetățean american, trăiește cu spaima că va fi descoperit. Moare în final (începutul cărții) paralizat pe un pat de spital. În această clipă începe derularea inversă. Povestirea nu e nuanțată afectiv. Viața e uscată și stearpă: fără amoruri, fără familie. Putem să-i înțelegem golul sufletesc doar când descoperim cumplitul lui trecut (în carte acesta fiind văzut ca viitorul lui). Cartea începe cu o viață în care sexul nu are nicio urmă de sentiment. Eul interior
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oarecum în urmă ca popularitate. Narațiunea de care vorbeam este de fapt aventura unui suflet, sufletul poetului, care rar vorbește la persoana întâia. Recurgând la tehnica punctului de vedere, la monologul dramatic și la monologul interior, Eliot descrie o lume stearpă, lipsită de viața, de apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul râu și ultimul uscat sterp, ajungem în sfârșit pe Gange, unde Tunetul, forța supremă a fertilității, care poate readuce viața în tărâmul pustiu, rostește cele trei porunci : "dă, ai compasiune, ține-te în frâu". Toate trei sunt încălcate, drept care ne găsim pe ultimul țărm, împreună cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în amintire și schimbă cursul poeziei, al literaturii. Tărâm pustiu e manifestul secolului XX; el a schimbat nu numai statutul poetului, ci și pe cel al lectorului. Avem de-a face cu gândurile unui presupus erou, care străbate anevoie țara stearpă a lipsei de afecțiune și apropiere. Imaginile pornesc de la pierderea libertății în copilărie și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
laic oficial, avea acasă un adevărat altar catolic pentru practica rugăciunii și a lăsat să fie îngropat bisericește. La moartea lui s-au descoperit toate acestea cu mare uimire. În orice caz, tipul creștinului ascuns ni se pare laș și sterp în comparație cu tipul de repercusiuni binefăcătoare, pe care îl reprezintă un Guyau sau un Maurras în condițiile știute ale creștinismului din Franța. într-o țară cum e a noastră, victimă intelectuală a Franței laice, neasemuita frumusețe artistică a Bibliei ar constitui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că școlile teologice nu puteau cădea sub tutela jurisdicțională a Ministerului de Instrucțiune. Din păcate, dintr-o gravă inconsecvență, facultățile de teologie au rămas în cadrul universităților, ieșind de sub tutela Ecclesiei. Aceasta a trebuit să admită că facultățile de teologie sunt "sterpe și inoperante în forma lor actuală și în mecanismul actual al învățământului", recurgând la o soluție tranzacțională 12. Nae Ionescu a crezut cu tărie că Biserica, forțată de anumite circumstanțe, își va constitui un sistem propriu de școli superioare, sistem
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sînt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemoriabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi". Prin autorul Aurului sterp reafirmă propria viziune în care se cuprinde și propria poezie, care înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricii noastre. În primul număr din revista "Pan" (1-15 martie 1941) publică un scurt Cuvînt către poeți, bun prilej de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Spiritele fine, din contra, obișnuind a judeca lucrurile dintr-o singură privire, sînt atît de mirate cînd le prezinți probleme în care nu înțeleg nimic și în care, ca să pătrunzi, trebuie să treci prin definiții și prin reguli așa de sterpe pe care ele nu sînt obișnuite a le vedea în amănunt, că se descurajează și se dezgustă. Dar mințile slabe nu sînt niciodată nici oameni de cultură, nici oameni de știință". Cei doi prieteni, Ion Ghica și Vasile Alecsandri, ține
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care dreptul ocupă linia primă". Și tot aici asistăm la o pledoarie la care și astăzi ar trebui să luăm seama: Așadar, oricare ar fi foloasele materiale ale răscumpărării, numai folosul moral că ar abate o sumă de minți de la sterpele ocupații de speculație politică la lucrări de altă natură, exacte, practice, pozitive, ar fi de ajuns spre a ne îndemna să fim pentru răscumpărare în principiu. Statul fiind odată proprietar al drumurilor de fier, ar fi silit să încurajeze studiile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
constatat că această diviziune nu se poate întîmpla pe cît timp meseriile vor fi paralizate prin concurența fabricilor străine și în fine că educația noastră industrială este cea care cere sacrificii și că le merită mai mult decît acea educație stearpă care produce zecile de mii de aspiranți la funcții. "Românul" ne-a escamotat ideile și nu e minune ca azi să pretindă că sînt ale sale. Plagierea este un obicei atît de înrădăcinat în România încît nu sîntem nici cei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cea mai înaltă dintre forme, Divinitatea, în Plato. "Republic", Complete Works, [1907] 1959, pp. 1128-1131. 24 Cf. Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate" (1930), în Versuri și proza, p. 179: "[...] și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inima a Erdei, catre care Novalis comandă echipele-i de vise ; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Băteau ivre venit că campeze "sous
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
relevă poetului evoluția artistică semnificativă: "După meditația de tip hamletic, al cărei nucleu întunecat era problema morții, văzută ca dezlegare realistă a suferinței de a trăi și gândi, devenită însă la poetul nostru izvor de spaime și halucinări macabre (Aur sterpă, după inițiativa faustiană în filozofia conceptelor-mame, către care l-a dus căutarea fericirii (Stânci fulgerateă, autorul Visurilor în vuietul vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale." Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu s-a făcut prin înțelepciunea politică a câțiva indivizi, ci a pornit din sufletul poporului: „tocmai de aceea, cu toate greșelile cari s-au făcut necontenit pe contul Basarabiei, unirea ei va rămâne definitivă Păcat că din cauza întinderii politicianismului sterp în Basarabia, aceasta a încetat a mai avea o presă sănătoasă, susținută cu oborul lor sufletesc de către mulțimea scriitorilor, și peste tot, o viață națională străbătută de toate acele idei superioare, cari asigură progresul unui popor. Să nădăjduiască că amintirea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă în locurile lipsite de apă, de „ploaie la vreme”. Belșugul firelor de iarbă folositoare și frumoasele flori se răresc și în cele din urmă pier din cauza secetei. Pământul însă nu rămâne de tot sterp. în lipsa plantelor binefăcătoare, o nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar apropiindu-te, te așteaptă o deziluzie! în locul pajiștei și al florilor, cresc urzici, scaieți, cucută
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
într-o gaură neagră. Trebuie să fii eficient, altfel ești ridicol. Cum se măsoară eficiența muncii unui profesor? Există fișa postului. Există fișă de evaluare. Aceasta precizează clar și distinct, ce gesturi sunt aducătoare de rost și care gesturi sunt sterpe. Unui profesor i se cer multe, prea multe, îți vine să crezi parcurgând fișa postului. Cu toții am intrat într-o eră a dărilor de seamă. Nu este important ce faci ci cum spui că faci ceea ce faci. Importante sunt luminile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau lipsește. Inventator, povestitor, prieten, aduce cu el viața. Refuză moartea. Viața care abundă în preajma sa este una care țâșnește din idee, din creativitate. Cultivă o anume complicitate cu Una, fiica sa, care alege să se mărite cu un om sterp spiritual. Nerăbdând mustul spiritului, soțul o îndepărtează de acest sol fertil pentru minte și suflet iar Una moare. Sam îmbătrânește subit. Alege și el să moară. Moartea lui îi aruncă în dezordine pe mulți dintre copiii săi și clatină până
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
noi, așa cum se omorau acei cavaleri neînțelepți din legenda Regelui Pescar. Omorâm prin moarte lentă și sterilizare, o părticică din cosmos. Când omul uită să se întrebe în ce parte stă izvorul mântuirii lui, se ofilesc câmpurile și se întristează, sterpe, păsările. Ce admirabil simbol al solidarității omului cu întreg Cosmosul!..."906. Întrebarea justă i-ar fi clarificat lui Dayan ecuația ultimă. Din teza sa care răstoarnă teorema lui Gödel lipsesc ultimele patru pagini, care ar fi lămurit cum poate fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
însuși autorul ne avertizează în introducere. Valică Mihuleac urmărește mai curând așezarea acestei constante a filosofiei blagiene în contexte de idei care să o facă relevantă, semnificativă. Îl preocupă "determinările, conexiunile și implicațiile ei", fără de care ar rămâne o originalitate stearpă. De aceea, o raportează la contextul filosofiei de până la Blaga și la cel al filosofiei de după el, precum și la filosofia din spațiul românesc. Aceste raportări îi prilejuiesc analize și comparații prețioase, care nu doar îmbogățesc fondul de idei al exegezei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
iluzorii ale potopului eshatologic. Zborul frânt al porumbilor sfâșiați de vânturi, focul stins care nu mai fâlfâie peste pereți nu arată nimic din ceea ce ar putea fi, ci doar ceea ce nu este, imposibila deschidere a posibilului. Deja neființare, "un fagure sterp" este ultima emblemă a ceea ce a fost, trecut din care sensul nu se mai poate hrăni. Or ceea ce a trecut trebuie jertfit, lăsat pururi neființei; ființarea - dacă este să fie - nu poate avea drept temei dispariția, și totuși ea se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să se lase văzut, dincolo de orice privire spectaculară ori nălucire a aparenței. Privire aproape interzisă, deviată de ecranul aburit care se interpune tulburându-i perspectiva: "Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara/ Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger". E nevoie de o altă cale care să apropie de chemarea misterului, căci într-acolo nu duce drumul direct, revelarea în imediat, nici accesul îndoielnic al rațiunii suficiente. De aceea "pârtia sticloasă mi se părea înceată;/ Iar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e cer al disponibilității creatoare. De unde poate veni el, semănătorul recoltelor pure, dacă nu din cerul semințelor divine, din pre-ființarea nesfârșitei aduceri la viață? Semințele rostirii trebuie semănate pe câmpul arid al celor ce încă nu sunt; nu în pământul sterp al morții, al lucrurilor pe veci amuțite, ci în cel hărăzit germinației, în chiar posibilitatea fenomenologică a apariției. Dacă semănătorul (poetul?) vine de undeva, aceasta în virtutea veșnicei preveniri, a survenirii sale în lumea pe care o aduce la noua viață
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Astfel încât, pe de altă parte, " Frunziș imaginar/ elixir din care nicicând/ nu s-a adăpat/ conjurația nisipului". Să fie atât de străină imaginația spirituală de materia în care ea visează? Aparent, niciun raport de conaturalitate între frunzișul imaginar și nisipul sterp. Distanța nu e însă aici ruptură, falie în sânul naturii. E o distanță care unește, reface întregul, arată natura nu în dubla ei "atitudine" disjunctivă, ci în conjuncția elementelor zidirii pe care ne-o prezintă. Liant nevăzut, pus în distanța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-se diferit în Același. Iar ceea ce crește în lumină - ca lumină - este dincolo de evident, creând distanța care unește esența de propria-i manifestare; esența care iese din golul nevederii, într-un crescendo al manifestării. Inevidentul nu rămâne gol, dat neantului sterp, ci crește pe măsura ieșirii, se face după chipul și asemănarea luminii. Vine de dincolo, în golul plin, în forma ființei. Golul transparent (Friedrich Michael) Dispariția - cum am remarcat și în alte cazuri - nu e opusul apariției, căci ceea ce iese
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-l caut sub pielea ta bălană,/ cum umbli orb să cauți o ușă-n subterană,/ sau cum rănești, să curgă rășina dintr-un trunchi./ Ți-e sufletul în mânele mici, sau în genunchi?/ Dacă ți-aș da sărutul fecund pe sterpul pântec,/ aș deștepta în tine iubirea, ca un cântec?/ Și ca în vechi sertare cu lacătul stricat,/ aș regăsi ce-i simplu în tine și curat?/ Ți-e sufletul în carne închis, ca într-o cramă/ în care mustul sparge
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai tumbă ar fi făcut lumea obișnuințelor la auzul unui ușor agasat "noi n-avem nevoie de nimic" din partea lor! Ah, să-i fi văzut atunci pe domnii cei spilcuiți holbându-se și fâstâcindu-se, trăgând zadarnic în piept aerul sterp în căutarea unei replici salvatoare, în vreme ce, îngăduitoare și fără ranchiună, gazdele le-ar fi umplut din nou paharele! Cineva mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]