5,507 matches
-
ca urmare a consumului repetat; se constată scăderea eficacității, ceea ce determină creșterea cantității administrate. După Larousse (2006), obișnuința este diminuarea intensității, a amplitudinii sau a duratei unui răspuns (comportamental, vegetativ sau nervos), iar apoi dispariția acestui răspuns în cursul repetării stimulului evocator, dacă acesta nu a fost niciodată urmat de o întărire (pozitivă sau negativă). Obișnuința este în general considerată cea mai simplă formă de învățare. OBOSEALĂ (de la obosi < bg. oboseja, scr. obositi) - Stare fiziologică ce se manifestă prin reducerea temporară
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și volum, că sunt percepute în profunzime și în mișcare. Cosmovici și Iacob (1998) afirmă că percepția este strâns legată de atenție. Condițiile ce înlesnesc concentrarea atenției vor favoriza percepția și observația, și anume: noutatea unui obiect sau fenomen; intensitatea stimulilor, mărimea obiectelor și contrastul; mișcarea, schimbarea și variația; interesul guvernează atenția; trezirea interesului e deosebit de importantă pentru orice proces de cunoaștere. Percepțiile sunt realizate în colaborare cu mai mulți analizatori, printre care, alături de cel vizual, un rol deosebit îl are
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
acțiunilor de bază. Tempoul, cantitatea ciclurilor repetate într-o unitate de timp, este parte integrantă a perceperii timpului. Ritmul este o formă specifică de organizare și percepere a fenomenelor, ceea ce comportă sesizarea alternării regulate în timp a anumitor grupe de stimuli și reliefarea unora prin accentuare. c) Perceperea mișcărilor cuprinde atât elemente spațiale, cât și temporale. Felul, forma, amplitudinea și direcția mișcării sunt componente spațiale (care au și o dimensiune temporală), în timp ce viteza, durata, ritmul și accelerarea mișcării țin de componentele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mare. Sistemul de lucru cuprinde mișcări pasive și asistate, dar accentul este pus pe mișcările active, trecând de la mișcările unei singure articulații la mobilizarea simultană a două sau trei articulații. Originalitatea metodei constă în mișcarea condiționată, considerând că, în lipsa unor stimuli normali proprioceptivi, trebuie căutate alte căi de conducere a impulsului aferent, care să determine o mișcare neinfluențată de tonusul crescut din mușchi. Sunt utilizate două căi: a) mișcarea reciprocă voluntară, ce poate fi învățată prin repetate mișcări pasive, în mod
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pasive, în mod reciproc. Mișcările se fac lent, ritmic, au caracter stimulativ și sunt perfect simetrice, fiind selecționate din activitățile comune de utilitate imediată, în strânsă concordanță cu necesitățile fiziologice; b) utilizarea muzicii ritmice pentru stimularea mișcărilor active, asociată cu stimulul auditiv care interferează căile proprioceptive. Un alt aport al lui Phelps îl reprezintă mișcarea automată, care constă în reeducarea unei mișcări pierdute total sau parțial, prin efectuarea mișcării sub rezistență la un alt nivel. Astfel, pentru reeducarea mișcării de flexie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
asigură menținerea sau restabilirea echilibrului corporal într-o orientare fundamentală în raport cu greutatea (verticala fizică). Ea permite poziția bipedă și constituie o bază de referință pentru orientarea spațială și reperajul verticalei; postura direcțională, care modifică arhitecturile posturale antigravitaționale, organizându-se în raport cu stimulii din mediu (Larousse, 2006). Postura organismului este influențată de trei factori: ereditate, stări patologice și obișnuință. Aspectul general al corpului (sau, mai bine zis, configurația lui fizică) este - după T. Sbenghe (1987) - rezultatul a trei factori: a) atitudinea corpului, care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sarcina prin intermediul căreia sunt obținute: prag de detectare - se referă la o sarcină în care subiectul este întrebat cu privire la prezența sau absența unei stimulări, fără să vizeze identificarea acestuia; prag diferențial - cea mai mică diferență între două valori ale unui stimul care poate fi perceput cu o probabilitate dată; prag de identificare - valoarea uneia dintre dimensiunile stimulului care permite recunoașterea apartenenței stimulului la o clasă sau la o categorie aparte. Limită care determină apariția unui fenomen, ca urmare a unei cauze
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este întrebat cu privire la prezența sau absența unei stimulări, fără să vizeze identificarea acestuia; prag diferențial - cea mai mică diferență între două valori ale unui stimul care poate fi perceput cu o probabilitate dată; prag de identificare - valoarea uneia dintre dimensiunile stimulului care permite recunoașterea apartenenței stimulului la o clasă sau la o categorie aparte. Limită care determină apariția unui fenomen, ca urmare a unei cauze precise. După Martin (2005), pragul de sensibilitate este punctul până la care un stimul poate determina un
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
absența unei stimulări, fără să vizeze identificarea acestuia; prag diferențial - cea mai mică diferență între două valori ale unui stimul care poate fi perceput cu o probabilitate dată; prag de identificare - valoarea uneia dintre dimensiunile stimulului care permite recunoașterea apartenenței stimulului la o clasă sau la o categorie aparte. Limită care determină apariția unui fenomen, ca urmare a unei cauze precise. După Martin (2005), pragul de sensibilitate este punctul până la care un stimul poate determina un răspuns; de aceea, reprezintă măsura
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
uneia dintre dimensiunile stimulului care permite recunoașterea apartenenței stimulului la o clasă sau la o categorie aparte. Limită care determină apariția unui fenomen, ca urmare a unei cauze precise. După Martin (2005), pragul de sensibilitate este punctul până la care un stimul poate determina un răspuns; de aceea, reprezintă măsura de sensibilitate a unui sistem în condiții particulare. Un termoreceptor care răspunde la o creștere a temperaturii doar cu două grade are un prag de sensibilitate mai scăzut, respectiv o excitabilitate mai
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai scăzut, respectiv o excitabilitate mai mare, comparativ cu unul ce reacționează la o creștere a temperaturii cu patru grade. Pragul diferențial se exprimă prin intervalul minim dintre două stimulări consecutive care determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu patru grade. Pragul diferențial se exprimă prin intervalul minim dintre două stimulări consecutive care determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dintre două stimulări consecutive care determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
îndeplinit. Exemple: a) test de aptitudine - permite evaluarea aptitudinilor unui subiect; b) testul Binet-Simon - instrument pentru determinarea vârstei mintale, utilizând întrebări adaptate și standardizate în funcție de vârsta copilului; c) proba biologică, efectuată în laborator, prin care se măsoară acțiunea unui anumit stimul (fizic, chimic, biologic etc.). Probele pot fi cantitative sau calitative. Proba deget-nas este o probă neurologică, utilizată pentru a preciza starea de coordonare a mișcărilor voluntare la nivelul membrelor superioare. Proba de efort constă în executarea unui efort standard utilizat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
avionul, cu vaporul sau cu mașina, la unele persoane pot apărea stări de greață, vărsături și cefalee. Principala cauză o reprezintă stimularea excesivă a aparatului vestibular din urechea internă, consecință a micilor schimbări de poziție ale corpului, dar și a stimulilor vizuali, care se modifică permanent, acestea fiind asociate cu stări emoționale deosebite și cu o ventilație deficitară. REABILITARE (de la reabilita < fr. réhabiliter) - Acțiunea de restabilire a funcționării unor structuri sau sisteme care-i permit persoanei să reacționeze în condiții cât
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
forțele externe (de autorezistență, pe perechi, cu diferite aparate). Exercițiile pot fi executate dinamic (izotonic) și static (izometric). REACȚIE (< fr. réaction; engl. reaction) - Comportamentul simplu și ușor identificabil declanșat de un element constant sau repetabil din mediu, numit, în general, „stimulul” acestei reacții. Comportamentul poate fi decupat în diverse moduri: în unități definite prin scopurile lor, numite „conduite” (a se plimba, a munci, a povesti etc.). Unele comportamente pot fi caracterizate prin faptul că apar în mod constant atunci când individul se
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
apariția acțiunii motrice. În medicină - după V. Rusu (1983) -, reacția reprezintă orice modificare produsă în organism sub efectul unui agent patogen de o substanță cu origine endogenă (medicament, otravă). În fiziologie, reacția constă în orice formă de răspuns la un stimul. În condițiile reducerii mișcării, organismul reacționează determinând apariția unor modificări funcționale și metabolice la nivelul organelor și sistemelor. Modificările sunt aceleași, indiferent de grupa de vârstă a pacientului și de boala pe care o are. Principalele consecințe ale imobilizării sunt
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
utile pentru un anumit gest, adică realizarea unor contracții musculare izolate în funcție de scop. Controlul mișcărilor de către sensibilitatea segmentară permite ajustarea armonioasă a mișcărilor succesive. RECEPTIVITATE (< fr. réceptivité) - Capacitatea unui sistem sensibil de a fi influențat și de a răspunde la stimuli adecvați pentru sistemul respectiv. Se știe că receptivitatea pune în evidență abilitatea de a recepționa informațiile și de a opera cu ele mai ales atunci când cuprind idei, propuneri sau opinii. Receptivitatea este o calitate ce se dobândește prin repetare, prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o imunitate relativă, ceea ce facilitează recidivarea bolii. Recidiva poate fi precoce atunci când revine după câteva săptămâni, sau tardivă, când revine după mai mulți ani. RECOMPENSĂ (< fr. récompense; engl. reward) - Situație de învățare în care un comportament este urmat de un stimul pozitiv și îi sporește ulterior frecvența de apariție (Larousse, 2006). Modalitățile de învățare pe bază de recompensă sunt aceleași cu cele care au mai fost analizate (defectele, legea, condiționarea, întărirea). Ele introduc în plus distincția între efectele pozitive și celelalte
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fost analizate (defectele, legea, condiționarea, întărirea). Ele introduc în plus distincția între efectele pozitive și celelalte efecte. În primul sens, „recompensa” este sinonimă cu „întărirea pozitivă”; în al doilea sens, cu „întăritorul pozitiv”. În general, se consideră că, pentru indivizi, stimulii aceștia sunt deseori articole de consum, care pot fi: hrană, dulciuri, jucării etc. Se poate presupune că stimulul-recompensă acționează producând receptorului o anumită plăcere sau o stare agreabilă. RECUPERARE (de la recupera < fr. récupérer, cf. lat. recuperare) - Ansamblul măsurilor de (re
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
membrelor inferioare și-au revenit, cu condiția ca alinierea segmentelor corpului să fie bine menținută. REEDUCAREA SENSIBILITĂȚII - În afecțiunile sistemului nervos central sau periferic, însoțind sau nu deficitul motor, se instalează frecvent tulburări senzitive, fie prin imposibilitatea de recepționare a stimulului senzitiv, fie prin întreruperea transmiterii acestui stimul. Tulburările senzitive pot aduce prejudicii funcționale de multe ori mult mai severe decât cele motoare sau le pot agrava pe acestea din urmă. Recuperarea deficitului senzitiv este strâns legată de recuperarea motoare, care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ca alinierea segmentelor corpului să fie bine menținută. REEDUCAREA SENSIBILITĂȚII - În afecțiunile sistemului nervos central sau periferic, însoțind sau nu deficitul motor, se instalează frecvent tulburări senzitive, fie prin imposibilitatea de recepționare a stimulului senzitiv, fie prin întreruperea transmiterii acestui stimul. Tulburările senzitive pot aduce prejudicii funcționale de multe ori mult mai severe decât cele motoare sau le pot agrava pe acestea din urmă. Recuperarea deficitului senzitiv este strâns legată de recuperarea motoare, care cade în sarcina kinetoterapeutului, care trebuie să
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sub supravegherea pacientului, după care se trece la acoperirea ochilor; b) ședința de reeducare nu durează mai mult de 5-10 minute, fiind repetată în timpul zilei (trebuie să recunoască obiectul în maximum 60 de secunde); c) progresia în aplicare a unui stimul constă în trecerea de la un stimul intens, grosier, greu, aspru etc. spre unul fin, mic, ușor și moale; d) în cazul unui deficit senzitiv unilateral, stimularea simultană trebuie să fie simetrică, pentru a asigura o mai rapidă reeducare senzitivă; e
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
trece la acoperirea ochilor; b) ședința de reeducare nu durează mai mult de 5-10 minute, fiind repetată în timpul zilei (trebuie să recunoască obiectul în maximum 60 de secunde); c) progresia în aplicare a unui stimul constă în trecerea de la un stimul intens, grosier, greu, aspru etc. spre unul fin, mic, ușor și moale; d) în cazul unui deficit senzitiv unilateral, stimularea simultană trebuie să fie simetrică, pentru a asigura o mai rapidă reeducare senzitivă; e) reeducarea sensibilității începe cu antrenarea acesteia
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o stimulare senzitivă a terminațiilor nervoase. Se disting reflexe înnăscute și reflexe dobândite sau condiționate. Reflexele înnăscute sunt proprii fiecărei specii, reprezintă acte automate care duc la reacții vitale stereotipe. Reflexele condiționate sunt dobândite printr-o asociere repetată între un stimul neintenționat/nespecific și un stimul intenționat/specific. Reflexul condiționat permite elaborarea unor noi relații funcționale între anumite zone ale sistemului nervos și oferă o bază psihologică învățării și consolidării lor la specia umană (Buican, 2001). Tipuri de reflexe: a) reflex
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]