1,511 matches
-
uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demoni-n stoluri sboară Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
timp, ori unde, Aceleași vecinice-ntrebări ascunde? {EminescuOpIV 378} STELELE-N CER Stelele-n cer De-asupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Sboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere - Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. {EminescuOpIV 379} Orice noroc Și-ntinde-aripele, Gonit de clipele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fie norocul Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Sboară vecinic, îngînîndu-l Valurile, vânturile. {EminescuOpIV 397} CU PÎNZELE-ATÎRNATE Cu PÎNZELE-ATÎRNATE În liniște de vânt, Corabia străbate Departe de pământ. Iar stolul rândunelelor Trece-ntre cer și mare... O stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează, Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domol; De cântă păsările ntr-una De tine-mi cântă, dona Sol. {EminescuOpIV 428} Și pe oglinda mișcătoare Stau de privesc un straniu joc; E apa pururi călătoare Pe chipu-mi ce rămîne-n loc. S-au desprimăvărat pădurea Suspină păsările-n stol... Și numai eu, gândind aiurea Gândesc la tine, dona Sol. De ce doresc singurătate Și glasul tainic de isvor, De ce când codrul frunza-și bate Adorm pe verdele-i covor? Ca prin lumina cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubirea să mi-o leg, Pustiul și urâtul de-apururi mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind! Precum corăbii negre se leagănă de vânt Cu PÎNZELE-ATÎRNATE departe de pământ, Cum între cer și mare trec pasările stol, Trec gândurile mele a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
până la caricaturizare. Literatura s - ar putea să rămână ca un labirint de citate. Semne de întrebare apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a vieții. Va deveni arta o gaură neagră a condiției umane ? În literatura postmodernă nu mai există decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe câmp, totul transportat în silozurile construite special în localitățile Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de alta lanuri de grâu și porumb dădeau o priveliște de basm, iar plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un aspect rustic. În curte, spre nord, se afla un iaz de pește. Peste apa curată, valuri mici se loveau de maluri
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
etern al candorii: printre fulgi și soare, zâmbetul știrb al unui copil Florentin Smărăndache Cam didactice, unele poeme vor să accentueze destul de stîngaci capacitatea de abstragere și pierdere de sine a copilului: Râde un copil. Sar toate lacătele și-un stol de fluturi Vali Iancu culegând scoici copilul ignoră valul care-l atinge Mihaela Codrescu În primul poem, metafora descătușării este inabilă și legătura cu fluturii forțată, În al doilea, cuvîntul ignoră pare doar o moralizare și o pilduitoare avertizare pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
jocul de cuvinte este mai mult o joacă decît o tehnică de compoziție pentru haiku. poiana cu maci somnoros a răsărit un copil din flori cu soacra prin munți - o fac atentă: uite, alta viperă statuie În parc persoană Însemnată - stol de porumbei o avalanșă la doi metri sub omăt sunt cam prost dispus afara ninge - in casa doar eu si vara lui Vivaldi sosește soțul - pe culoar se aude doar fuga lui Bach pân-acum credeam ca vecina-i ușoarăacum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În apele sărate ale mării, Atunce când se bat pentru mâncare, Luptându-se cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel cu viață lungă Al cioarelor și stolurile negre De corbi atunce când, precum se spune, Sau ploaie cer sau cârâie-a furtună. Deci dar, dacă simțiri deosebite Îndeamnă animalele chiar mute Să scoată glasuri tot deosebite, Cu atâta mai vârtos puteau și oamenii Să-nsemne prin cuvinte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doilea rând datorită faptului că tot ele stau la baza învățării și reproducerii comunicative a limbii de către fiecare individ uman. Pușcariu, vizând doar nivelul rece al comunicării adulte, alătură românescului masă echivalentele din alte limbi (fr. table, germ. Tisch, rs. stol) pentru a constata că „între sensul cuvântului și între sunetele din care e compus nu există un raport de corespondență” (Ib.). Percepând limba română fără legătură cu glotogeneza și alcătuită dintr-un fond de cuvinte adunate din alte limbi, Pușcariu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
golite de cărți, pe podele, vedeai fâșii enorme de hârtie de desen, pe care se răsfăța tot spectrul solar. Litere mari de-o șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei primăverii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ardoare n-are nici cea mai mică valoare artistică, smulg de pe suport pânza încă neuscată și-o sfâșii cu dinții, mă arunc apoi ca un dement între oameni, nu fac decât să-i sperii ca un câine rău zburătăcind un stol de păsărele și-mi spun, consolându-mă pentru o vreme, n-a venit încă timpul! Să fi văzut părintele Ioan dincolo de cuvintele mele toate acestea?! Pe cerul întunecat al verii cad în rafale stele, mi-am terminat țigările și-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe și le atârnă de gât, stoluri de copii în urma ei prin curtea mănăstirii, ea râzând fericită și când dă cu ochii de mine nu mă recunoaște, cu chipul ei în minte mă ridic brusc de la masă, n-am terminat de mâncat dar, îi las pe Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd chipul, concentrat să țin cât mai dreaptă lumânarea în căușul palmei, era o mână de femeie, a câta tură a fost asta? a doua?! să ne grăbim să fim mai în față să vedem; ce vor oare să vadă stolul ăsta de fete vesele?! apoi femeile împărtășesc cu dărnicie tainele specialităților pregătite pentru masa de prânz, ce prăjituri, ce salate, cum ai pregătit carnea de miel dar, și copiii cu buzunarele burdușite de ouă, câte ouă ai la tine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
una singură care nu mai e a mea, all my life, muzică, nisip, hamburger, pizza, nici nu am răbdare să stau pe plajă, îmi place să stau pe margine pe o bancă cu blocul de desen, desenez numai copii, fetele stol în jurul meu, le-am înnebunit cu aerul meu melancolic, discotecă pe plajă, dar eu nu dansez, ce caut aici? singurul lucru care mă încântă sunt scuterele, din păcate trei minute de viteză nebună mă costă masa pe cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Italia, iar a treia spune că Roma este o capitală. Cărei bufnițe îi dai postul? — Bufniței cu țâțele cele mai mari! strigă cineva din spate și din nou rafalele de râsete și de aplauze se ridicară în aer ca un stol de păsări. Comedianții cu mai multă experiență, care îl lăsaseră pe Ted să își facă numărul doar ca să nu îi mai bată întruna la cap, se uitau unii la alții agitați. Dă-l jos de pe scenă pe bolovanul ăsta mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel pentru iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu totul soarele, și așa cam palid, zburând grăbite în depărtare. Văzându-le, am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
putea vedea în mijlocul grădinii îngrijite un stejar înalt cu o coroană impresionantă, pe al cărui trunchi crescuse iedera în forme extrem de ciudate, pe care încercase să le interpreteze de nenumărate ori în ultimele luni. Astăzi, nu vedea nici dragoni, nici stoluri de păsări și nici soldați; era doar o plantă de oraș care încerca să supraviețuiască. - Deci, mam, cum te simți? întrebă Kara. Apelativul „mam” provenea dintr-o vacanță a familiei în Anglia. Kara dăduse părinților tot felul de porecle: „Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stând cu genunchii Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]