3,172 matches
-
fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe peron. Când m-am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după un stop cadru, eroii își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își înmoaie picioarele și fug, speriați, înapoi. Maturii se bronzează. Când îi răzbește căldura, se stropesc să se răcorească. Am impresia că sunt singurul de pe plajă care a decis să înoate. Nu văd un alt inconștient care să riște un stop cardiac, îmi fac curaj și mă îndrept spre mare, hotărât să nu dau înapoi. Când încep să înot, apa rece îmi arde fața, simt că-mi îngheață picioarele, însă îndărătnicii sunt cu atât mai perseverenți cu cât sunt animați de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de aici cu un ceas care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un trecător binevoitor mă lămurește că, după primul stop (care se vede în zare), dacă o iau la dreapta, găsesc o ceasornicărie. Alerg pe strada indicată și, fericit, găsesc, într-adevăr, ceasornicăria. Dar ceasornicarul îmi spune sec: "Noi nu ținem baterii. Dacă îmi aduceți baterie, v-o schimb". Plec
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Se aud încurajări amuzate. La întoarcere, mă cam sufoc, dar nu vreau să abandonez. Sosesc al doilea, evident, dar sunt bucuros că, la șaizeci și opt de ani, mai pot să alerg câteva sute de metri fără să fac un stop cardiac. Coborâm, după aceea, spre autobuz. Mă mai uit o dată spre cele șase coloane rămase în picioare din fostul templu al lui Apolo. Șase sunt? Da, șase. Și una singură mai are capitel. Sunt ca niște silabe de piatră, fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
negru. Cifra pe care așezi jetoanele. Coborâm să mergem la un spectacol. De circ! Mă plictisesc teribil spectacolele de circ, aș prefera să văd spectacolul străzii (venind spre hotel, m-a izbit numărul capelelor care oficiază, am aflat, căsătorii, non stop!, la fel de mare ca numărul bordelurilor cu firme de cabarete deocheate), dar n-am încotro. Doctorul Costin a luat bilete la un spectacol "cu mistere", anunțat cu surle și trâmbițe luminoase, ca un mare eveniment. Trebuie să renunț și la "erupția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încearcă o migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri și trebuie să oprim din nou. Pe deasupra, traficul e din ce în ce mai intens. Un ambuteiaj prelungit mi-ar fi acum fatal. Cristian B. dă semne de nesiguranță. Se miră că n-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
face semn să tragem pe dreapta. Asta ne mai lipsea! Dacă am săvârșit vreo contravenție, orice șansă de a mai prinde cursa pentru Cleveland e compromisă. Din fericire, scăpăm ieftin. Polițistul ne lasă să plecăm după ce ne spune peste câte stopuri vom ajunge, în sfârșit, la faimoasa avenidă Cicero. E trei fără zece. Brusc, placidul Cristian B. se metamorfozează. Acum, mergem ca în filmele americane cu urmăriri spectaculoase. Trece de pe o bandă pe alta. A uitat parcă de teama de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am amintit de două "amănunte" cărora nu le-am dat importanță niciodată. Bunicul meu dinspre mamă a murit în urma unui stop cardiac. Avea șaizeci și doi de ani. Era toamnă, prin noiembrie, desfăcea știuleți de porumb. La un moment dat, a plecat capul într-o parte și s-a prăbușit. Bunicul dinspre tată a murit în somn. Venise, într-o seară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-o seară, de la cârciumă, pus pe harță. Tatăl meu și mama, proaspăt căsătoriți, s-au dus să doarmă în șură, pe fân, lăsîndu-l pe bătrân singur, pentru a nu-l supăra. Dimineața I-au găsit mort, tot datorită unui stop cardiac, probabil. " Singurul zeu pe care-l cunoaștem", cum numea cineva ereditatea, ne poate dezvălui, uneori, o față deloc romantică. 9. Propriu-zis, nu mă doare nimic. Angoasele, când mă bântuie, vin din faptul că respir mai greu, gâfâi la orice
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cîteva sacouri aduse chiar atunci de la Londra. Pentru Susan a cumpărat un nou Mercedes, ea nu știa prea bine care era deosebirea față de cel dinainte, dar i se părea minunat. Pentru copii au adus o camionetă Mercury. Una cu imense stopuri de siguranță la spate; niște faruri roșii, uriașe, chiar indecente cînd se aprindeau; bineînțeles că n-au lipsit glumele făcute de prietenii lui Juan Lucas, unul a spus nici mai mult nici mai puțin că parcă e o cucoană grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glonț să-i spună lui Juan Lucas că bucătăreasa parcă era turbată: „ca niciodată, darling, se pare că băiețelul ei e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe gînduri pe Susan, care era Îngrijorată mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minute, transformă canapelele camionetei Într-un impresionant pat de două persoane cu perne și cu tot ce trebuie. Maruja Îl lăsă s-o sărute, Îl lăsă să-i deschidă puțin bluza și, cînd el vru să meargă mai departe, spuse stop și se ridică. Și-l respinse de mai multe ori, Bobby se Înfurie, se mînie, strigă, țipă, Îi spuse stricata dracului! și ea Îl respinse la fel În fiecare seară. În sfîrșit, Într-o zi Îi dădu o explicație: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecarea lui Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Santiago. Se Întorceau triști sau cel puțin tăcuți, fiecare cu gîndurile lui. Susan, fermecătoare, tăcută, distrată sau tristă, accepta propunerea lui Juan Lucas: să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care dispărea iute, la fel ca mîna ei cu cîteva clipe În urmă În aerul călduț asemeni avionului care a plecat, da, darling, unde mă duci? Juan Lucas tuși ca să evite nodul și Își Întinse vesel gîtul pînă la noul stop roșu, opri camioneta cu gîndul la Lester: spune-i tatălui tău că-l așteptăm În octombrie, o să i-l aduc pe Briceno la Lima, toreadorul secolului! În octombrie!, nu uita!, la revedere, băieți!, noroc și pe curînd! ha-ha-ha! Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se trag din fetițe. Pentru că-și ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le inte reseze cine câștigă. Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor. Pentru că au un fel de-a rezolva pro bleme care te scoate din minți. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minți. Pentru că-ți spun „te iubesc“ exact atunci când te
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am găsit o telegramă. Sosesc mâine. Stop. Trei zile libere. Stop. Aeroport. Stop. Ora cinci. Stop. Te rog vino. Stop. Nu știam ce să fac. Rămăsesem mut. M- am întors pe plajă, sperând să o mai găsesc pe Linda, dar ea nu mai era acolo. Am căutat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de un prag, dincolo de care fiecare persoană nou întâlnită îi aducea aminte de altcineva. Problema se exacerba atunci când necunoscuții îl salutau familiar. Putea să treacă pe lângă cineva pe coridorul centrului medical universitar, apoi să-l revadă după șase luni la Stop ’N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pusă pe tapet. Vino la dezbaterea publică și vei afla. —Trebuie să vin, spuse ea - o provocare senzuală. Pentru serviciu. Se duse la dezbatere cu Daniel. Conduse el, iar ea îl judecă fără milă tot drumul. Dacă ajungi primul la stop, trebuie să treci primul. Nu să stai acolo și să le faci altora semn să treacă. —E un simplu gest de politețe, spuse el. Dacă toată lumea... Nu e politețe, țipă ea. Pur și simplu le fuți creierii tuturor. El dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și mâinile pline de brățări și inele a apărut deodată în fața noastră și ne-a șuierat. „Stop!”. Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face că n-o vede și mingea cade pe jos... Ana se sperie puțin dar imediat apoi își
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
putut să fii aparținut acesta cutărui manager, cutărui patron, cutărui domn cu burtă nu foarte mare, dar totuși destulă, care cu mașină din aceea Patrol rulează prin aglomerația țării. El, sau alții, merg tare iute, tare repejor se înghesuie la stopuri; eu, spre exemplu, rulez în ritm legal și sunt ins apărător al valorilor paneuropene și transnaționale de la volanu' unei Dacii, în timp ce domnul nostru cu foale mare, dar nu foarte mare, iute rulează, frumos semnalizează din ale sale semnalizatoare aerodinamice și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]